Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 1778/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2519/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1778
Ședința publică din data de 18 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER -
.
Ministerul public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat prin procuror
.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul - inculpat împotriva Deciziei penale nr. 135 din data de 9 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în Dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 decembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte care face parte integrantă din prezenta și când, Curtea, pentru a da posibilitatea recurentului inculpat să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 18 decembrie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 79 din 26.03.2009 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în baza art. 239 alin. 2 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
În baza art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Cât privește latura civilă, inculpatul a fost obligat către partea civilă la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de daune morale.
Conform art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 19.10.2007, în timp ce se afla în stația de benzinărie U, împreună cu martorii și, partea vătămată a fost înconjurată de un grup de persoane de etnie rromă, între care se afla și inculpatul, aceștia începând să îi adreseze injurii și să îi reproșeze comportamentul avut cu ocazia unui incident petrecut în comuna Movilița, jud. I, la care partea vătămată a participat în calitate de agent de poliție. Cu această ocazie, inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri la nivelul feței, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare a necesitat circa 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Instanța a reținut această situație de fapt din coroborarea declarațiilor date de inculpat în faza de urmărire penală, prin care a recunoscut săvârșirea faptei, cu declarațiile martorilor, și, precum și cu concluziile certificatului medico-legal nr. 727/23.10.2007 eliberat de SML I din care rezultă că prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, ce pot data din data de 19.10.2007 și care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
În sentință s-au făcut referiri pe larg la încadrarea juridică a faptei, la individualizarea pedepsei principale precum și a celei accesorii.
Cât privește latura civilă, instanța a reținut că suma de 5000 lei solicitată de partea civilă constituie o reparație echitabilă și suficientă pentru prejudiciul moral cauzat acesteia de către inculpat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul pentru greșita încadrare judiciară a infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal în loc de infracțiunea de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și pentru greșita individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare și Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni pentru nelegalitate sub aspectul omisiunii revocării beneficiului grațierii condiționate privind pedeapsa de 400 lei amendă penală aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 32/11.01.2006 a Judecătoria Urziceni.
Prin decizia penală nr. 135/A din 09.10.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Ialomița - Secția Penală în baza art. 379, pct. 2, lit. a) Cod procedură penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni împotriva sentinței penale nr. 79/26.03.2009 pronunțată de Judecătoria Urziceni pe care a desființat-o cu privire la neaplicarea dispozițiilor privind revocarea grațierii și pedeapsa rezultantă și rejudecând, în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, a revocat beneficiul grațierii amenzii penale în cuantum de 400 lei, aplicată prin sentința penală nr. 32/11.01.2006 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin neapelare, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 1 an închisoare și 400 lei amendă penală.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 379, pct. 1 lit. b Cod procedură penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe, obligând-l pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că:
Din situația de fapt - concret și amplu reținută de instanța fondului, prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, a rezultat cu certitudine și fără echivoc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Criticile formulate de inculpat în apel sunt nefondate atât în legătură cu încadrarea juridică dată faptei, cât și cu individualizarea executării pedepsei.
În legătură cu primul motiv de apel, reamintim că pentru a constitui infracțiunea de ultraj în forma prevăzută de art. 239 alin. 2 Cod penal, fapta de lovire sau alte violențe trebuie să se exercite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii.
În prezenta cauză, din dovezile administrate rezultă fără dubiu acțiunea de lovire a părții vătămate de către inculpat, faptul că știa că este polițist, precum și existența unui incident anterior în care partea vătămată acționase ca agent de poliție, în comuna Movilița, într-un incident cu un grup mai mare de cetățeni de etnie rromă, la care participase și inculpatul.
Astfel:
a) Audiat de instanța de apel, inculpatul a negat săvârșirea faptei, în condițiile în care recunoscuse fapta la urmărirea penală (fila 6 dosar și fila 54 - declarație dată la procuror cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală).
b) Fapta în materialitatea ei, respectiv acțiunea de violentare a părții vătămate rezultă din declarațiile martorilor (fila 12 și 126), (fila 11 și 125) și (fila 23 și 127).
Apărările inculpatului în sensul că nu-l cunoștea pe partea vătămată și nu știa că este polițist au fost înlăturate.
Relevante sub acest aspect sunt:
- declarațiile martorului (fila 16 și 97), coleg cu partea vătămată, care a acționat și el la incidentul din data de 29.07.2007 din comuna Movilița;
- Rezoluția nr. 1784/P/2007 din 25.01.2008 a parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni
- declarația martorului aflat la locul faptei, care a înțeles din discuția părților că violențele exercitate de inculpat asupra părții vătămate în Stația U erau legate de un incident petrecut anterior, întrucât inculpatul îi reproșa părții vătămate că i-a pulverizat spray (paralizant) și că " dacă e polițist ". " e șmecher ".
De altfel, în declarația dată la procuror, inculpatul a recunoscut că a fost enervat de atitudinea părții civile care nu i-a răspuns de ce i-a dat cu spray în urmă cu o lună.
Așadar, încadrarea juridică dată faptei este corectă, încât nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire sau alte violențe.
Nici al doilea motiv de apel nu este întemeiat.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în mod judicios, pe baza criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, ținând seama de gravitatea faptei și periculozitatea socială a inculpatului.
Făcând propriul examen, reținând și atitudinea de nerecunoaștere a faptei de către inculpat în pofida probelor ce-l incriminează, tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată este atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare în măsură să satisfacă imperativul justei individualizări și să-și atingă scopul, astfel cum este prevăzut în art. 52 Cod penal.
Pentru toate aceste considerațiuni, apelul declarat de apelantul inculpat, a fost respins, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Cât privește apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni, s-a constatat că acesta este fondat.
Din fișa cazierului judiciar al inculpatului rezultă că prin sentința penală nr. 32/11.01.2006 pronunțată de Judecătoria Urziceni definitivă prin neapelare, acesta a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale de 400 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, pedeapsă grațiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Cum inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății la data de 19.10.2007, în termenul de încercare al grațierii condiționate, ca urmare a condamnării, instanța de fond trebuia să revoce, în temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002, beneficiul grațierii și să dispună executarea pedepsei amenzii alături de pedeapsa închisorii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate în raport cu criteriile prev. de art. 72 Cod penal în ce privește cuantumul și modalitatea de executare.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate prin prisma criteriilor invocate de recurent conform art. 38510alin. 2 Cod procedură penală din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge în condițiile art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală în considerarea următoarelor argumente:
Situația de fapt reținută în cauză este concordantă cu probele administrate din care rezultă,fără dubiu, vinovăția inculpatului în ce privește săvârșirea infracțiunii de ultraj în formă agravată prev. și ped. de art. 239 alin. 2 Cod penal constând în aceea că, la 19.10.2007 a agresat un polițist pentru fapte îndeplinite de acesta în exercițiul funcțiunii, cauzându-i leziuni ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
În acest sens au fost evaluate, în condițiile art. 63 alin. 1, art. 66 și 69 Cod penal declarațiile martorilor, care se coroborează cu declarațiile părții vătămate precum și cu concluziile certificatului medico-legal nr.727 din 23.10.2007.
Actele de violență au fost exercitate de inculpat împotriva unui agent al autorității în legătură cu fapta îndeplinită în excitarea îndatoririlor ce-i reveneau în această calitate, din probe rezultând și știința inculpatului că partea vătămată are calitatea de polițist și reprezentarea că,prin acțiunea sa, aduce atingere autorității de stat astfel că în mod obiectiv cât și subiectiv sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, care prin prevederile art. 239 Cod penal acordă în mod special protecție actelor autorității.
Raportat la pericolul social concret ridicat al comiterii faptei dedus tocmai din lezarea gravă a autorității reprezentată de un agent al statului față de care se impune întotdeauna o atitudine deferentă și mai ales, non violentă precum și la persoana inculpatului care a mai fost condamnat definitiv pentru o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal prin sentința penală nr.32 din 11.01.2006 a Judecătoriei Urziceni, faptă grațiată conform Legii nr. 543/2002, ambele instanțe au apreciat judicios că pedeapsa aplicată, apropiată de minimul special prevăzut de lege, corespunde sub aspectul cuantumului și modalității de executare criteriilor prev. de art. 72 Cod penal și este aptă să asigure exigențele prevenției generale și speciale așa cum impun prev. de art. 52 Cod penal.
Totodată, Curtea apreciază că fapta inculpatului s-a produs în circumstanțe care prezintă o periculozitate socială deosebită ceea ce pune, într-o formă specială, în discuție posibilitatea inculpatului de a se îndrepta fără privare de libertate.
Săvârșirea infracțiunii prin acte de violență ce au avut ca urmare o vătămare a integrității corporale a agentului autorității de stat, semnificativă dacă ne raportăm la numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, pune în evidență o anumită degradare morală a inculpatului în cauză, încât numai privarea de libertate apare ca satisfăcând, așa cum s-a arătat, funcția de coerciție și de prevenție specifică pedepsei prin executare efectivă și care este de natură să asigure formarea unei atitudini corecte a inculpatului față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
Cum în cauză s-a avut o justă individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare în raport cu criteriile art. 72 Cod penal, critica recurentului apare vădit nefondată urmând a fi respinsă ca atare.
Drept pentru care, Curtea în temeiul art.38515, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat, obligându-l pe acesta în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală la cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.135/A/9.2009 a Tribunalului Ialomița - Secția penală, din dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.XII.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. -/21.12.2009
Dact./ 28.12.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul Ialomița - Secția Penală
Red. / Judecătoria Urziceni
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Cristina Carmen Craiu, Daniela
