Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 179/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 179
Ședința publică din data de 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 2: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 3: Daniel Dinu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 28 mai 1974, fiul lui G și, născut la data de 30 august 1955, fiul lui și, născut la data de 06.02.1979 și, fiul lui și, născut la 24 octombrie 1978, toți în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 19.02.2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art. 300/2 rap la art. 160/b al.3 s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpaților.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați, și,în stare de arest preventiv și asistați din oficiu de avocat, din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurenții inculpați aflați în stare de arest preventiv.
Avocat din oficiu pentru recurenții inculpați și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursurilor.
Curtea, având în vedere susținerile părților, în sensul că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și în temeiul disp. art.385/13 pr.penală acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat din oficiu, pentru recurentul inculpat, critică încheierea dată de Tribunalul Dâmbovița, întrucât din punctul său de vedere, instanța de fond în mod greșit a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Dacă inițial, la momentul arestării preventive a inculpaților, au existat motive temeinice de arestare a acestora, la acest moment motive respective nu mai subzistă.
Susține astfel, având în vedere faptul că inculpații din prezenta cauză sunt arestați din data de 01.02.2009, deci de 1 an de zile, iar urmărirea penală a fost finalizată, pronunțându-se, în speța de față o hotărâre de condamnare.
Mai mult, în cauză au fost audiate părțile vătămate, inculpații, precum și martorii din acte, astfel încât, în situația în care inculpații ar fi judecați în stare de libertate aceștia nu au cum să influențeze declarațiile părților și a martorilor.
În plus, solicită instanței de recurs a se avea în vedere faptul că, deși în cauză a fost pronunțată o hotărâre de condamnare, aceasta nu a rămas definitivă, motiv pentru care, în opinia sa, inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție, potrivit art. 23 al.2 din Constituția României, cu atât mai mult cu cât lipsesc datele și indiciile concrete din care să rezulte că inculpații prezintă pericol concret pentru societate.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond în temeiul art. 139 al.2 rap la art. 145 înlocuirea C.P.P. măsurii arestării preventive a inculpatului cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod judicios a apreciat că subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpaților măsura arestării preventive și nici nu s-au schimbat până la acest moment.
Modalitatea de săvârșire a faptelor, respectiv aceea că inculpații, în data de 01.02.2009, pe timp de noapte, au pătruns împreună în locuința părților vătămate și prin escaladarea unui geam găsit întredeschis, cu cagule pe cap și mănuși în mâini, unde l-au imobilizat pe partea vătămată, legându-l cu mâinile la spate și de picioare, după care au imobilizat-o și pe soția acestuia legând-o cu ajutorul unei benzi elastice peste mâini și peste picioare și i-au amenințat cu un că le vor da foc aprinzând butelia pentru a-i determina să spună unde țin banii și alte lucruri de valoare, iar datorită stării de spaimă femeia le-a arătat locul unde se aflau banii și bunurile pe care inculpații și le-au însușit, denotă o periculozitate deosebită a inculpaților.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că a formulat cerere de recuzare împotriva judecătorului de la fond, întrucât s-a mai pronunțat în cauză, iar această cerere de recuzare deși trebuia soluționată în termen de 72 de ore a fost soluționată într-un termen de 7 zile. Susține de asemenea că, în situația în care va fi judecat în stare de libertate se va prezenta în instanță ori de câte ori va fi chemat. Apreciază că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, întrucât nici ceilalți doi inculpați care sunt cercetați în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
In final, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că este arestat pe nedrept și solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că probele din dosar au fost fabricate și că, deși în fața judecătorului de la fond a susținut că el la momentul pretinse fapte se afla în județul C, dovedind această împrejurare și cu martori, acesta nu a ținut cont de susținerile sale. Depune la dosar un memoriu și susține că arestarea sa este una nelegală, încălcându-i-se toate drepturile.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu el este autorul faptei reținută în sarcina sa și că o persoană nu poate fi condamnată de două ori pentru aceeași faptă. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 19 februarie 2010 Tribunalul Dâmbovița în baza art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpaților, fiul lui și, născut la 28.05.1974, în Târgoviște, CNP -, fiul lui G și, născut la 30.08.1955 în Târgoviște, CNP -, fiul lui și, născut la 24.10.1978 în Târgoviște, CNP - și, fiul lui și, născut la 06.02.1979 în P, CNP -, toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de apel a apreciat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri în privința inculpaților.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște nr. 608/P/2009 din 31.03.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 211 alin 1 alin 2 lit. a și b și alin. 21lit. a, b, c cu aplic. art. 37 lit. b cod penal, art. 192 alin. 2 cod penal cu aplic. art 37 lit. b cod penal, art.86 alin. 11din OUG 195/2002 cu aplic. art 33 lit. a cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 211 alin. 1, alin. 2 lit. a și b și alin. 21lit. a, b, c cod penal cu aplic. art 37 lit. b și art. 33 lit. a cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev de aret 211 alin 1, alin. 2 lit. a și b și alin. 21lit. a,b, c cod penal cu aplic. art. 37 lit. a cod penal și art. 192 alin. 2 cod penal cu aplic. art 37 lit. a și art. 33 lit. a cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 211 alin 1, alin. 2 lit. a și b și alin. 21lit. a, b și c cod penal cu aplic. art. 37 lit. a și 192 alin. 2 cu aplic. art. 33 lit.a cod penal, reținându-se că în data de 01.02.2009 pe timp de noapte au pătruns împreună în locuința părților vătămate și prin escaladarea unui geam găsit întredeschis, cu cagule pe cap și mănuși în mâini, unde l-au imobilizat pe partea vătămată, legându-l cu mâinile la spate și de picioare, după care au imobilizat-o și pe soția acestuia legînd-o cu ajutorul unei benzi elastice peste mâini și peste picioare și i-au amenințat cu un că le vor da foc aprinzând butelia pentru a-i determina să spună unde țin banii și alte lucruri de valoare. Datorită stării de spaimă femeia le-a arătat locul unde se aflau banii și bunurile pe care inculpații și le-au însușit.
Prin încheierile de ședință pronunțate de Judecătoria Târgoviștes -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, măsură menținută ulterior în condițiile art. 3001alin. 3 cod pr.penală și 3002cod pr.penală pe tot parcursul judecății.
Potrivit art. 3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit disp. art. 160 Cod procedură penală.
Potrivit disp. art. 160 alin. 1-3.pr.penală, în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Astfel, în speța dedusă judecății, tribunalul a apreciat că arestarea preventivă a inculpaților se impune a fi menținută, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că aceștia se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că sunt indicii că au săvârșit cu intenție infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
În aprecierea pericolului social concret s-a avut în vedere și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, așa cum au fost reținute în actul de sesizare, prin constituirea într-un grup format din mai multe persoane, pătrundere prin efracție, pe timp de noapte, în locuința părților vătămate, utilizând mănuși și măști, exercitând acte de violență în vederea intimidării acestora pentru a facilita sustragerea de bani și bunuri.
Mai mult decât atât, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților poate crea un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă în amploarea socială a fenomenului pe care îl presupune și îl dezvoltă aceste infracțiuni deosebit de grave asupra întregii colectivități, victimele fiind persoane cu o vârstă înaintată, care locuiau singure, aspecte ce ar putea genera o stare de pericol și pentru alte persoane de aceiași vârstă.
Nu în ultimul rând, tribunalul a constatat că infracțiunile de care se fac vinovați inculpații prezintă un grad de periculozitate extrem, mai ales prin consecințele dramatice asupra sănătății părților vătămate, care sunt persoane aflate la o vârstă înaintată.
Revenirea în actualitate a unor astfel de activități infracționale implicând cu necesitate, în opinia instanței, o reacție promptă și eficientă, inclusiv prin menținerea în stare de arest a inculpaților.
Tribunalul a constatat că temeiurile subzistă câtă vreme au fost administrate probe cu ocazia soluționării în fond a cauzei și că există indicii temeinice în sensul disp. art. 681și 143 Cod procedură penală, care să susțină presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală, pentru care au fost trimiși în judecată și chiar dacă operează în continuare prezumția de nevinovăție prev. de art. 5.pr.penală există temeiuri legale ca inculpații să fie judecați în stare de arest preventiv.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții inculpați au susținut, în esență, că nu sunt autorii faptelor cercetate, nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și lipsa pericolului concret pentru ordinea publică, astfel că au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și rejudecând să se dispună lăsarea lor în stare de libertate.
Verificând încheierea atacată, in raport de criticile aduse și din oficiu conform art. 3856cod pr. penală, curtea constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 415/04.12.2009 a Judecătoriei Târgoviște, s-a dispus, în baza art.211 alin.1, alin.2 lit.a, b si alin.2 ind.1 lit.a, b si c Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și.86 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicata cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare.
In baza art.211 alin.1, alin.2 lit.a, b si alin.2 ind.1 lit.a, b si c Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal l-a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.
In baza art.211 alin.1, alin.2 lit.a, b si alin.2 ind.1 lit.a, b si c Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.
In baza art.211 alin.1, alin.2 lit.a, b si alin.2 ind.1 lit.a, b si c Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal l-a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare.
In baza art.211 alin.1, alin.2 lit.a, b si alin.2 ind.1 lit.a, b si c Cod penal și art.192 alin.2 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
In baza art.211 alin.1, alin.2 lit.a, b si alin.2 ind.1 lit.a, b si c Cod penal și art.192 alin.2 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că în data de 01.02.2009, pe timp de noapte inculpații au pătruns împreună în locuința părților vătămate și,prin escaladarea unui geam găsit întredeschis, cu cagule pe cap și mănuși în mâini, unde au imobilizat-o pe partea vătămată, legând-o cu mâinile la spate și de picioare, după care au imobilizat-o și pe soția acestuia legând-o cu ajutorul unei benzi elastice peste mâini și peste picioare și i-au amenințat cu un că le vor da foc, aprinzând butelia pentru a-i determina să spună unde țin banii și alte lucruri de valoare. Datorită stării de spaimă femeia le-a arătat locul unde se aflau banii și bunurile pe care inculpații și le-au însușit.
Această situație de fapt, s-a reținut de către instanța de fond, că a rezultat din declarațiile inculpaților și date in cursul urmăririi penale (filele 210-223, 244-246 si 248-249), care se coroborează cu declarațiile părților vătămate și ale martorilor, a, si - date in cursul urmăririi penale, cât și al judecații, precum și cu declarația martorei, data în cursul urmăririi penale.
Totodată, probele de mai sus se completează cu raportul de constatare tehnico-științifica nr.- (expertiza biocriminalistica), planșe foto si proces-verbal de cercetare la fata locului, proces-verbal de depistare a autoturismului marca Mitsubishi Pajero cu nr.-, proces-verbal de identificare a telefoanelor mobile abandonate, procese-verbale de conducere in teren a inculpaților si, planșe foto cu obiectele găsite asupra inculpaților, proces-verbal si raport privind prezenta inculpaților și învinuiților în Parcul din Târgoviște, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere a inculpaților, si si planșe foto, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere după fotografie, plase foto privind aspecte fixate cu ocazia recunoașterii după fotografie, proces-verbal de investigații și de examinare criminalistica, procese-verbale de redare în forma scrisa a datelor transmise de furnizorul, procese-verbale de redare in forma scrisa a înregistrărilor convorbirilor telefonice, procese-verbale de percheziție domiciliara, procese-verbale de ridicare probe, procese-verbale de ridicare bancnote ieșite din circulație.
În conformitate cu art. 3002cod pr. penală, in cauzele in care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160 din același cod.
Potrivit art. 160 alin. 1 cod pr. penală, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive iar in alineatele 2 și 3 din același cod se arată că, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune revocarea arestării preventive și punerea în libertate. În cazul în care constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun in continuare privarea de libertate, ori că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
Probatoriul administrat la urmărirea penală și cercetarea judecătorească pe baza căruia s-a pronunțat prima instanță cu privire la temeinicia acuzației de vinovăție a inculpaților, vine să susțină presupunerea rezonabilă că inculpații recurenți au săvârșit acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost cercetați și condamnați în primă instanță.
Drept urmare, curtea reține că, se mențin temeiurile prevăzute de art. 143 cod pr. penală și avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar ulterior la prelungirea și menținerea acesteia, față de toți inculpații recurenți.
concretă pentru ordinea publică, la care face referire art. 148 lit. f cod pr. penală, se evidențiază prin modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, așa cum rezultă din probele administrate la urmărirea penală, din caracterul elaborat al acestora, numărul mare de persoane implicate, și nu în ultimul rând de pericolul social abstract, reflectat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul trimiterii în judecată a inculpaților recurenți.
de insecuritate indus cetățenilor prin infracțiuni, ce aduc atingere în mod grav unor valori sociale fundamentale cum sunt inviolabilitatea domiciliului persoanei, integritatea fizică a acesteia și patrimoniul, justifică odată în plus constatarea că inculpații recurenți, trimiși în judecată pentru astfel de infracțiuni, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În această ordine de idei este relevantă și împrejurarea că, inculpații recurenți și au statut de recidivist, existând astfel riscul ca lăsați în libertate să săvârșească alte infracțiuni.
În condițiile în care limitele maxime de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile de tâlhărie și violare de domiciliu sunt mai mari de 4 ani închisoare, se reține că este îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f cod pr. penală.
temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți, dar și necesitatea ca desfășurarea procesului penal să se facă în condiții corespunzătoare și cu celeritate impun concluzia că, măsura arestării preventive trebuie menținută.
De asemenea, arestarea preventivă a inculpaților nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, de la data arestării trecând 12 luni, timp în care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare.
Examinând încheierea atacată și din perspectiva art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, Curtea apreciază că sunt respectate si aceste dispoziții întrucât inculpații a fost inițial arestați în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit fapte penale, iar în prezent s-a pronunțat o hotărâre, nedefinitivă, de condamnare, fiind necesară apărarea ordinii publice a drepturilor și libertății cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Pentru considerentele menționate, curtea constatând neîntemeiate criticile din recursurile inculpaților, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală, va respinge recursurile acestora ca nefondate.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, va obliga fiecare recurent la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 28 mai 1974, fiul lui G și, născut la data de 30 august 1955, fiul lui și, născut la data de 06.02.1979 și, fiul lui și, născut la 24 octombrie 1978, toți în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 19.02.2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă fiecare recurent la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.02.2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. DD
10 ex/23.02.2010
f-- Tb.
jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu
