Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 178/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 178
Ședința publică din data de 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 2: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 3: Daniel Dinu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul T - Serviciul Teritorial Ploiești.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02.01.1962, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 16.02.2010 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a constatat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului și s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat, din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 10/2010, aflată la fila 7 dosar recurs.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest preventiv.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, având în vedere susținerile părților, în sensul că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și în temeiul disp. art.385/13 pr.penală acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, pentru recurentul inculpat, critică încheierea dată de Tribunalul Buzău, pentru motive de nelegalitate.
O primă critică adusă încheierii dată de instanța de fond este aceea că, deși instanța a fost sesizată cu rechizitoriul, totuși a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu toate că, din punctul său de vedere, nu mai subzistă motivele inițiale pentru care s-a luat această măsură și nici nu există autoritate de lucru judecat.
Susține că, dacă la momentul începerii urmăririi penale împotriva inculpatului, măsura arestării preventive era legală, cu toate că nici atunci această măsura nu se impunea a fi luată, la acest moment nu mai este legală și nu există argumente pentru a fi menținută.
În opinia sa, prezentul dosar este unul ciudat pentru următoarele considerente:
Inițial, au fost începute cercetări împotriva inculpatului de către Poliția Municipiului B, care a solicitat unele relații în legătură cu presupusele fapte săvârșite de inculpat iar ca urmare a acestora cauza a fost declinată DIICOT-ului.
Pe parcursul cercetărilor s-au solicitat de către inculpat o serie de probatorii, cereri la care procurorul de la DIICOT nu a înțeles să răspundă, astfel încât la dosarul de urmărire penală nu există o ordonanță sau o rezoluție prin care procurorul să respinsă cererile de probatorii, iar aceste susțineri ale sale sunt dovedite cu actele de la dosar.
Mai mult, la data de 24 decembrie 2009 procurorul din cadrul DIICOT emite actul de inculpare al inculpatului, iar ulterior emiterii acestuia, înțelege să dea o ordonanță prin care să respingă toate probele solicitate de inculpat.
Astfel, apreciază că inculpatul, față de modalitatea în care procurorul a înțeles să efectueze urmărirea penală, în sensul că nu a răspuns în nici un fel solicitărilor inculpatului, a fost împiedicat să se apere.
Spre deosebire de cele de mai sus, solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere și faptul că inculpatul, care inițial a fost arestat preventiv pentru aceeași faptă ca și clientul său, după două prelungiri formulate de parchet în temeiul art. 155 C.P.P. procurorul de caz nu a mai formulat o nouă prelungire, motiv pentru care acesta a fost pus în libertate, iar față de această situație prezentată, consideră că cele afirmate de inculpatul sunt reale.
Din punctul său de vedere, la momentul de față e greu de susținut că motivele inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive mai subzistă, în sensul că dispozițiile prevăzute de art. 148 lit. d nu C.P.P. sunt aplicabile în speța de față, pe motiv că a intervenit reabilitarea judecătorească cu privire la condamnarea anterioară a inculpatului.
Referitor la condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. apreciază că instanța de fond nu a motivat în mod corespunzător pericolul social pe care l-ar reprezenta inculpatul în situația în care va fi judecat în stare de libertate, ci a motivat în mod generic. Consideră că motivarea tribunalului, în sensul că pericolul social pentru ordinea publică este dat de rezonanța publică a unor astfel de fapte, nu poate fi primită și de instanța de recurs, aceasta deoarece, așa cum a mai arătat inculpatul care este cercetat pentru aceeași faptă ca și clientul său, este judecat în stare de libertate, întrucât procurorul nu a mai solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a acestuia.
Față de cele de mai sus și față de împrejurarea că inculpatul este o persoană recidivistă, apreciază că în cauza de față nu se aplică principiul egalității de tratament.
Astfel, consideră că inculpatului i se încalcă prezumția de nevinovăție, cu atât mai mult cu cât, încheierea nu este motivată, iar instanța încă nu s-a pronunțat asupra vinovăției inculpatului.
Și durata soluționării cauzei trebuie avută în vedere, întrucât în cauză sunt de audiați un număr de 50 de martori, ceea ce poate duce la judecarea cauzei într-o durată mare de timp.
Totodată, solicită a se avea în vedere și alte argumente care ar trebui analizate, respectiv acelea că inculpatul suferă de anumite afecțiuni de o gravitate deosebite care nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a penitenciarelor, argumente ce pot fi avute în vedere la luarea unei alte măsuri împotriva acestuia, respectiv aceea a înlocuirii măsurii arestării preventive.
În plus, solicită a se observa că în prezenta cauză este o situație inedită, pe considerentul că procurorul de ședință a formulat cerere de recuzare a președintelui completului de judecată.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Buzău și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Buzău ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod judicios a apreciat că subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive și nici nu s-au schimbat până la acest moment, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzute de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din gradul deosebit de ridicat al faptelor inculpatului, din caracterul continuat al faptelor, din rezonanța socială.
Mai mult, la acest moment dosarul se află într-o fază incipientă, inculpatul nefiind audiat, iar probele nu au fost administrate, astfel încât pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea stării de arest a inculpatului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu cunoaște care sunt faptele reținute în sarcina sa, că aceste fapte sunt înscenate și ca persoana care prezintă într-adevăr un pericol social deosebit nu este el, ci inculpatul care a omorât, violat și tâlhărit o persoană. Solicită judecarea sa în libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru societate, se va prezenta în fața instanței ori de câte ori va fi chemat și are numeroase afecțiuni medicale.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 16 februarie 2010 Tribunalul Buzăua constatat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, zis "", fiul lui și, născut la data de 02.01.1962 în comuna, județul I, domiciliat în B,-, județul B, CNP- -, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani pe care o menținut-
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
În condițiile art. 300/2 cod proc.penală ce obligă ca în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160/b cod proc.penală, constată:
Examinând temeinicia și legalitatea stării de arest preventiv a inculpatului, menținută prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din 28.12.2009, temeiurile care au impus-o izvorâte din actele și lucrările dosarului tribunalul a constatat că în acest stadiu, condițiile arestării preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare menținerea acestei stări.
Inculpatul, alături de alți inculpați, unii fiind membrii familiei sale, este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 13 alin.1,2,3 din Legea nr. 678/2001, art. 12 alin.1,2 lit a din Legea nr. 678/2001 si art. 329 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal si art. 33 lit. a Cod penal pentru că in perioada iunie 2008 - noiembrie 2008 in intelegere cu si fiul sau au transportat in Spania pe - minoră de 17 ani, si - majore pentru ca acestea să se prostitueze in beneficiul lor.
Temeiurile arestării preventive sunt cele prevăzute în art. 148 alin.1 lit d si f Cod procedura penala, iar din rechizitoriu rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele ilicite de care este acuzat, așa după cum sunt descrise în declarațiile părții vătămate.
S-a apreciat de tribunal că, inculpatul prezintă un pericol social ridicat evidențiat nu numai prin limitele de pedeapsă dar și de vârsta persoanelor vătămate, de numărul persoanelor implicate, de durata activității infracționale, iar pericolul social pentru ordinea publică este dat și de rezonanța publică a unor astfel de fapte, dar și de impactul negativ în cadrul comunității în condițiile lăsării și judecării în stare de libertate a inculpatului, care astfel ar fi încurajat să comită infracțiuni asemănătoare.
În condițiile expuse și reținând că cercetarea judecătorească a cărei derulare trenează din considerente procedurale susținute în cadrul exercitării dreptului la apărare al grupului ce alcătuiește familia inculpatului, pentru a asigura buna desfășurare a judecății ce antrenează un volum impresionant de fapte și acte procesuale și procedurale, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea orală a recursului, inculpatul a arătat prin apărătorul său că nu mai subzistă motivele inițiale pentru care s-a luat această măsură și nici nu există autoritate de lucru judecat.
Dacă la momentul începerii urmăririi penale împotriva inculpatului, măsura arestării preventive a fost legală, cu toate că nici atunci această măsura nu se impunea a fi luată, la acest moment nu mai este legală și nu există argumente pentru a fi menținută, aceasta deoarece pe parcursul cercetărilor s-au solicitat de către inculpat o serie de probatorii, cereri la care procurorul de la DIICOT nu a înțeles să răspundă, astfel încât la dosarul de urmărire penală nu există o ordonanță sau o rezoluție prin care procurorul să respinsă cererile de probatorii, iar aceste susțineri ale sale sunt dovedite cu actele de la dosar.
Mai mult, la data de 24 decembrie 2009 procurorul din cadrul DIICOT a emis actul de inculpare al inculpatului, iar ulterior emiterii acestuia, înțelege să dea o ordonanță prin care să respingă toate probele solicitate de inculpat.
Astfel, apreciază că inculpatul, față de modalitatea în care procurorul a înțeles să efectueze urmărirea penală, în sensul că nu a răspuns în nici un fel solicitărilor inculpatului, a fost împiedicat să se apere.
Spre deosebire de cele de mai sus, solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere și faptul că inculpatul, care inițial a fost arestat preventiv pentru aceeași faptă ca și clientul său, după două prelungiri formulate de parchet în temeiul art. 155 C.P.P. procurorul de caz nu a mai formulat o nouă prelungire, motiv pentru care acesta a fost pus în libertate, iar față de această situație prezentată, consideră că cele afirmate de inculpatul sunt reale.
Din punctul său de vedere, la momentul de față e greu de susținut că motivele inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive mai subzistă, în sensul că dispozițiile prevăzute de art. 148 lit. d nu C.P.P. sunt aplicabile în speța de față, pe motiv că a intervenit reabilitarea judecătorească cu privire la condamnarea anterioară a inculpatului.
Referitor la condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. apreciază că instanța de fond nu a motivat în mod corespunzător pericolul social pe care l-ar reprezenta inculpatul în situația în care va fi judecat în stare de libertate, ci a motivat în mod generic. Consideră că motivarea tribunalului, în sensul că pericolul social pentru ordinea publică este dat de rezonanța publică a unor astfel de fapte, nu poate fi primită și de instanța de recurs, aceasta deoarece, așa cum a mai arătat inculpatul care este cercetat pentru aceeași faptă ca și clientul său, este judecat în stare de libertate, întrucât procurorul nu a mai solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a acestuia.
Față de cele de mai sus și față de împrejurarea că inculpatul este o persoană recidivistă, apreciază că în cauza de față nu se aplică principiul egalității de tratament.
Astfel, consideră că inculpatului i se încalcă prezumția de nevinovăție, cu atât mai mult cu cât, încheierea nu este motivată, iar instanța încă nu s-a pronunțat asupra vinovăției inculpatului.
Și durata soluționării cauzei trebuie avută în vedere, întrucât în cauză sunt de audiați un număr de 50 de martori, ceea ce poate duce la judecarea cauzei într-o durată mare de timp.
Totodată, solicită a se avea în vedere și alte argumente care ar trebui analizate, respectiv acelea că inculpatul suferă de anumite afecțiuni de o gravitate deosebite care nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a penitenciarelor, argumente ce pot fi avute în vedere la luarea unei alte măsuri împotriva acestuia, respectiv aceea a înlocuirii măsurii arestării preventive.
În plus, solicită a se observa că în prezenta cauză este o situație inedită, pe considerentul că procurorul de ședință a formulat cerere de recuzare a președintelui completului de judecată.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Buzău și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile recurentului inculpat, de dispozițiile legale incidente în materie: art.300/1, 160/b, 148 și 139 alin.1 pr.penală și ținând seama de prevederile art.385/6 alineat ultim pr.penală, constată că recursul inculpatului, este nefondat.
Recurentul-inculpat este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore și majore, prevăzute de art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001 și art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 și proxenetism în formă calificată prev. de art.329 alin.1 și 2 penal, constând în aceea că în perioada iunie 2008 - noiembrie 2008 în înțelegere cu și fiul său a transportat în Spania pe numitele (minoră în vârstă de 17 ani), și ( persoane majore), pentru ca acestea să se prostitueze în beneficiul lor.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 16 sept.2009, temeiurile luării acestei măsuri fiind cele de la art.148 alin.1 lit.d și f pr.penală.
Măsura arestării preventive a fost apoi prelungită de instanțele de judecată și menținută prin încheierea atacată în prezenta cauză, ce are termenul de fond stabilit la data de 16 martie 2010.
Deși inculpatul-recurent săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat, Curtea apreciază că există probe și indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiuni de natura celor ce-i sunt imputate.
Astfel, aceste probe și indicii sunt constituite din declarațiile date de către -, cele date de către martorii, precum și din declarațiile coinculpatului.
Aceste declarații unite cu transcrierea conținutului convorbirilor telefonice purtate între inculpați, între aceștia și alte persoane învinuite, sau chiar cu părțile vătămate din cauză, relevă faptul că este cel care profita de pe urma practicării prostituției de către victima și numita ( ) în Spania în condițiile în care acesta este cel care a asigurat și transportul persoanelor menționate în străinătate.
În privința pericolului concret pentru ordinea publică pe care inculpatul - recurent l-ar prezenta prin lăsarea sa în libertate, C reține că existența sa rezultă atât din conduita acestuia anterior săvârșirii faptelor pentru care este cercetat, inculpatul fiind o persoană cu antecedente penale, cât și din modalitatea concretă de comitere a infracțiunilor, mai ales datorită faptului că una dintre fapte vizează o persoană vătămată minoră.
Pe de altă parte, infracțiunile de care este acuzat inculpatul prezintă un grad ridicat de pericol social, reliefat nu numai de limitele de pedeapsă, dar și de vârsta persoane vătămate, numărul persoanelor implicate (în cauză fiind inculpate mai multe persoane), durata activității infracționale. Pericolul pentru ordinea publică mai este dat și de rezonanța socială a unor asemenea fapte, impactul negativ și încurajarea comiterii de infracțiuni în cazul în care organele judiciare nu iau mai ferm măsurile legale.
Astfel, curtea apreciază însă, că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual ar putea influența în mod negativ cursul urmăririi penale, în condițiile în care, în general, victimele infracțiunilor de trafic de persoane sunt deosebit de vulnerabile și este posibil ca lămurirea unor situații controversate din chiar declarațiile date de aceste părți să necesite efectuarea unor confruntări cu inculpații sau cu învinuiții din cauză.
Așa fiind, Curtea apreciază că prima instanță,în mod justificat, a menținut măsura arestării preventive și pentru argumentele expuse pe larg mai sus, recursul acestuia va fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02.01.1962, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din data de 16.02.2010 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.02.2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. VM
4 ex/23.02.2010
f - - Tb.
jud. fond G
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu
