Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1808/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2822/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1808
Ședința publică din data de 14 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publica s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, consideră încheierea pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală la data de 25 noiembrie 2009 neîntemeiată. Dacă inițial, la luarea acestei măsuri de excepție au fost avute în vedere o serie întreagă de considerente legate de declarațiile martorilor date la acea vreme, ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, o parte din martori au arătat judecătorului fondului cu ocazia audierii că au fost constrânși, forțați să declare într-un anume fel, așa cum li s-a sugerat de organele judiciare, adevărul fiind cu totul altul. Dacă inițial apărarea a avut aceeași opinie, potrivit căreia inculpatului nu-i pot fi reținute probatoriile de la vremea respectivă, ca fiind indicii temeinice care să ofere o presupunere rezonabilă pentru care inculpatul să fie arestat, apreciază că acele temeiuri s-au schimbat, iar elementele noi care au apărut duc la concluzia că măsura arestării preventive nu mai este oportună. Inculpatul este încarcerat de peste 1 an de zile, iar cercetarea judecătorească se derulează anevoios și nu este imputabil nici inculpatului și nici instanței de judecată faptul că mandatele de aducere nu se îndeplinesc. Solicită a se observa faptul că inculpatul a avut o atitudine constantă pe toată durata procesului. Din altercația produsă inculpatul a ieșit cu vătămări care au necesitat 12 zile de îngrijiri medicale.
Totodată, solicită a se ține cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine ireproșabilă și nu s-a dovedit faptul că ar avea un comportament violent.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestări preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Inculpatul are domiciliul în B și consideră că participarea acestuia la proces în stare de libertate ar putea să-i asigure o apărare mai eficientă. De asemenea, consideră că scopul procesului penal poate fi atins și cu inculpatul în stare de libertate, acesta este căsătorit, are doi copiii și era încadrat în muncă la momentul reținerii sale.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat, considerând că se mențin temeiurile carte au fost avute în vedere la luarea măsurii arestări preventive. Împrejurarea că părțile vătămate și martorii și-au schimbat declarațiile pe parcursul cercetărilor nu ține de presiunea pe care organele de poliție ar fi făcut-o asupra acestora întrucât nu sunt probe la dosar cu privire la acest aspect, ci ține de presiunile pe care inculpatul le-a făcut în mod direct și indirect asupra acestora pentru a-și schimba declarațiile. Prin urmare, apreciază că sunt incidente în continuare dispozițiile art.148 lit.b și f.
C.P.P.Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate pentru a fi alături de familie d e sărbători.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 25.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr- în baza art. 3002.proc.pen. rap. la art. 160 proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, ns. 03.05.1989, în B, CNP -, cu domiciliul în B, sector 2,-, arestat în baza nr. 270/UP/l 1.12.2008, emis de Tribunalul București - Secția a II- Penală) și s-a menținut starea de arest a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este temeinică și legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, nu au încetat și nu s-au schimbat, justificând, în continuare, menținerea stării de arest preventiv a acestora.
Astfel, în cauză, există indicii temeinice, în sensul art. 143.proc.pen. cu referire la art. 681.proc.pen. din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, disp. art. 148 lit. b, e și f proc.pen. subzistând
De asemenea, și la acest moment procesual, instanța a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f proc.pen. Astfel, Tribunalul a reținut că pedeapsa pentru infracțiunile pentru care este trimis în judecată inculpatul este mai mare de 4 ani și că, fiind lăsat în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor, respectiv modalitatea concretă de săvârșire (prin folosirea unor bâte sau săbii, alte obiecte contondente și tăietor-înțepătoare, de natură a determina, prin folosire, decesul unei persoane; în public), natura faptelor (contra vieții și integrității persoanei), precum și consecințele produse (concretizate în leziunile produse). De asemenea în sarcina inculpatului s-a reținut că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, direct sau indirect, prin influențarea martorilor sau a părții vătămate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul solicitând cercetarea sa în stare de libertate, arătând în acest sens că temeiurile care au stat la baza măsurii preventive nu mai subzistă. Astfel, s-a susținut că martorii audiați în faza cercetării judecătorești au infirmat situația de fapt reținută cu ocazia luării măsurii preventive, arătând că declarațiile date în cursul urmăririi penale s-au datorat presiunilor exercitate de către organele de anchetă, și, pe de altă parte au fost invocate circumstanțele personale favorabile ale acestuia, necunoscut cu antecedente penale, tatăl a doi minori, încadrat în muncă la momentul reținerii sale.
Analizând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursul nu este întemeiat.
Din analiza actelor dosarului Curtea reține că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 alin. 1 lit. i și art. 176 alin. 1 lit. b pen. și art. 321 alin. 1 și 2.pen. cu aplic. art. 33.pen. în aceeași cauză fiind cercetați și inculpații, zis "", trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de șantaj și favorizarea infractorului, prev. de art. 194 alin. 1 și 2 și art. 264.pen. cu aplic. art. 33.pen. precum și a inculpatului -, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și favorizarea infractorului, prev. de art. 321 alin. 1 și 2.pen. și art. 264.pen. cu aplic, art. 33.pen.
În fapt în sarcina inculpatului s-a reținut că, în data de 13.10.2008, în jurul orelor 2000, pe str. - -, Sector 2, B, în contextul unui conflict între mai multe persoane, înarmate cu bâte, săbii și alte obiecte contondente, cu un obiect tăietor-înțepător, a înjunghiat părțile vătămate, în zone corporale vitale, provocându-le acestora leziuni grave și a tulburat ordinea și liniștea publică.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 1.12.2008, în cauză reținându-se a fi întrunite condițiile prev. de art. 143.proc.pen. rap. la art. 681.proc.pen. și art. 148 lit. b, e și f proc.pen.
C constată corectă concluzia instanței de fond în sensul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia, criticile formulate de către inculpat fiind nefondate.
Este adevărat că martorii audiați în cadrul cercetării judecătorești și-au schimbat declarațiile, însă aceste împrejurări nu pot conduce implicit la concluzia că în cauză nu mai există indicii cu caracter temeinic care să conducă la reținerea incidenței dispozițiilor art. 143.proc.pen. aceasta mai ales în contextul în care în cauză există date (interceptări telefonice) că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor și printr-o înțelegere frauduloasă cu părțile vătămate (împrejurări ce au atras reținerea incidenței dispoz. art. 148 lit. b și e proc.pen.) partea vătămată fiind chiar trimisă în judecată, alături de inculpat, sub aspectul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de șantaj și favorizarea infractorului.
Totodată continuă să subziste și temeiul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. f proc.pen. în aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă cercetarea în libertate a inculpatului Curtea având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpatul este cercetat, circumstanțele în care acestea au fost comise prin tulburarea gravă a ordinii publice (mai multe persoane împreună, înarmate cu bâte, săbii și obiecte contondent și tăietor-înțepătoare), urmările produse, dar și sentimentul de insecuritate creat în rândul populației prin cercetarea în libertate a unor persoane învinuite de săvârșirea unor infracțiuni contra vieții. Faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut un loc de muncă înainte de săvârșirea infracțiunii nu constituie împrejurări noi care să conducă la revocarea măsurii preventive, fiind cunoscute încă de la momentul luării acesteia.
Este adevărat că în cauză inculpatul este arestat preventiv de aproximativ un an de zile, însă în raport de complexitatea cauzei, dată și de numărul mare de martori care trebuie ascultați nu se poate aprecia că în cauză măsura arestării preventive a depășit o durată rezonabilă.
Pentru motivele arătate apreciind că încheierea instanței de fond este legală și temeinică Curtea urmează ca în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă recursul inculpatului ca nefondat, iar în baza art.192 Cod procedură penală să-l oblige pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 25.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LR-16.01.2010/Dact.EA-30.12.2009/2ex
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Andreea Cioată, Silvia Cerbu
