Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1809/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2826/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1809
Ședința publică din data de 14 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial București, reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 30 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publica s-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual aproape s-a epuizat. De asemenea, cu privire la pericolul social concret, consideră că în raport de circumstanțele reale și personale ale inculpatului și în lipsa unei definiții clare a acestui pericol social, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe cale de consecință, continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere și termenul scurs de la momentul reținerii și arestării preventive a inculpatului, mai bine de 8 luni de zile, termen în care acesta a putut concretiza gravitatea faptei pentru care este cercetat. Totodată, solicită a se ține cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, avea un loc de muncă la momentul reținerii, are un domiciliu stabil.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită a se constata că încheierea pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală la data de 30 noiembrie 2009 este legală și temeinică. Inculpatul este cercetat și trimis în judecată pentru o infracțiune gravă, și anume trafic de droguri de mare risc, săvârșită în formă continuată. Consideră că instanța de fond în mod corect a apreciat că măsura arestării preventive este legală și temeinică și subzistă temeiurile menținerii stării de arest, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art.139 alin.1 sau 2 din
C.P.P.Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, recunoaște fapta și o regretă. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru a avea posibilitatea să-și continue studiile și să fie alături de familie d e sărbători. Arată că a fost consumator de droguri.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prinîncheierea de ședință din 30.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penalăs-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților a, și.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților au fost respectate toate dispozițiile legale în materie. Tot astfel, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și nici nu s-au modificat și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, analizând materialul probator administrat până la acest moment procesual, tribunalul a reținut că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor (fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 rap. la art. 68 C.P.P.) și că se mențin și cerințele prev. de art. 148 al. 1 lit. f C.P.P. întrucât inculpații au fost trimiși în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
In lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol pentru ordinea publică", la aprecierea acesteia tribunalul a avut în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor - ce conturează pericolul generic ridicat al infracțiunilor la Legea 143/2000, dar și din modalitățile și împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost comise faptele. Totodată, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale nefavorabile ale inculpaților a, și, care sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea inculpaților în libertate prezintăîn continuareun pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, astfel cum au fost mai sus expuse, nu numai că subzistă, ci și impun în continuare privarea acestora de libertate, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Cât privește cererile inculpaților, și, formulată prin apărători, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv țara, instanța le va respinge ca nefondate, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci se mențin (astfel cum s-a arătat mai sus), nefiind așadar întrunite cerințele art.139 alin.1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a susținut că nu se mai justifică menținerea măsurii arestării sale preventive, cercetarea judecătorească fiind aproape finalizată. Tot astfel, lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport de circumstanțele sale personale favorabile, constând în lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără, atitudinea procesuală sinceră, împrejurarea că avea un loc de muncă stabil. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conforma rt.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Instanța de fond a dispus în mod întemeiat menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, apreciind că sunt îndeplinite cerințele art.300/2 Cod procedură penală rap. la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, și că menținerea acestei măsuri este necesară pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Astfel, sub aspectul condițiilor prevăzute de art.143 Cod procedură penală, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent conturează suficiente indicii temeinice (în accepțiunea art.68/1 Cod procedură penală) ce susțin presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc pentru care a fost trimis în judecată. De altfel, recurentul inculpat nici nu a înțeles să critice aceste aspecte, în condițiile în care a adoptat o atitudine procesuală sinceră, recunoscând și regretând faptele comise.
Tot astfel, se menține și temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 este închisoarea cu mult peste 4 ani, iar la dosarul cauzei există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintăîn continuareun pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea acestei din urmă condiții prevăzute de lege, judecătorul fondului s-a raportat în mod corect la gravitatea ridicată a faptelor presupus comise de inculpat (vânzare de heroină - drog de mare risc - în formă continuată), dar și la urmările nefaste pe care le are acest fenomen infracțional (cu o tot mai largă răspândire) asupra sănătății publice, căci atât în doctrina, cât și în practica judiciară (inclusiv în jurisprudența Curții, în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ) s-a admis că, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
Raportându-se la timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive (29.04 2009), de circa 8 luni, Curtea constată că acesta nu este de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice judecarea inculpatului în stare de libertate pentru infracțiuni de o asemenea gravitate. Pe de altă parte, acest interval de timp nu are nici un caracter nerezonabil, prin prisma diligențelor sporite depuse de organele judiciare în soluționarea cauzei, dar și a complexității cauzei, dată de numărul mare al inculpaților (13) și infracțiunilor deduse judecății.
Cât privește circumstanțele personale favorabile invocate de inculpat în susținerea recursului (tânăr, fără antecedente penale, având anterior un loc de muncă, cu atitudine procesuală sinceră), acestea, deși relevante, nu pot fundamentaîn mod exclusivaprecierea instanței asupra pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta judecarea acestuia în libertate, prin ignorarea gravității faptelor presupus a fi fost comise de inculpat.
Cum temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin neschimbate, cererea acestuia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea a fost respinsă în mod întemeiat, nefiind întrunite cerințele art.139 alin.1 Cod procedură penală.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, soluție în raport de care îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 30.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREIER,
Red.
Dact. 2 ex./15.12.2009
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Andreea Cioată, Silvia Cerbu
