Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1838/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂN I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

(2912/2009)

DECIZIA PENALĂ NR.1838/

Ședința publică de la 17 decembrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan

JUDECĂTOR 2: Elena Ursulescu

JUDECĂTOR 3: Dumitru

GREFIER - -

* * * * *

MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror .

Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 02.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu în baza delegației nr. -/16.12.2009 emisă de Baroul București -Serviciul de Asistență Judiciară și, in stare de arest, asistat de avocat ales, în baza imputernicirii avocațiale nr.60597/17.12.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea incheierii recurate, iar pe fond, rejudecând, punerea in libertate a inculpatului. Consideră că s-au schimbat temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, să se aibă in vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală corectă recunoscând săvârșirea faptei și colaborând cu organele de cercetare penală. Mai arată că cercetarea penală este aproape finalizată.

Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului în temeiul art. 385 ind.15 pct.2 lit.d Cpp în sensul de a se reevalua întregul material probator sub aspectul necesității menținerii stării de arest, să se aibă în vedere că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii nu mai impun menținerea inculpatului în stare de arest.

În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, avându-se in vedere lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală sinceră de recunoaștere și regret arătând că a fost o conjunctură la momentul respectiv.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul București care in mod corect a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, apreciind că subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit.f Cpp și implicit starea de temere și reacția socială negativă față de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. Consideră că inculpații, lăsați în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.

Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului arătând că nu se ocupă cu traficul de droguri.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față.

Prin încheierea de ședință din 2.12.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații și iar în baza art.160/b alin.3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest.

Au fost respinse, ca nefondate, cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu a părăsi localitatea.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termen, cei doi inculpați solicitând judecarea lor în stare de libertate întrucât și-au recunoscut faptele, au colaborat cu organele de anchetă, nu au antecedente penale, se vor conforma solicitărilor instanței, în subsidiar, măsura privativă de libertate să fie înlocuită cu una restrictivă pe mișcare.

Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor invocate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile de față nu sunt fondate.

Cei doi inculpați sunt cercetați sub aspectul comiterii de infracțiuni la regimul traficului de droguri constând în aceea că în cursul lunii octombrie 2008 au vândut diferite cantități de extasy și 2 C- contra unor sume de bani unor colaboratori sub acoperire, inculpatul în mod repetat.

Ei au fost arestați preventiv la data de 18 iunie 2009 în temeiul dispozițiilor art.140 lit.f Cod procedură penală față de faptul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Verificând starea de arest la termenele și în condițiile prevăzute de lege, judecătorul fondului a apreciat corect că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și impune în continuare privarea lor de libertate.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc este cuprinsă între 10 și 20 de ani închisoare iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În aprecierea acestei ultime condiții se are în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, împrejurările și modalitățile în care au acționat ( vânzarea unor cantități însemnate de droguri contra unor sume importante de bani) reliefând o periculozitate deosebită a lor pentru comunitate în plan social (insecuritatea cotidiană) dar și al sănătății populației prin distribuirea unor substanțe interzise și periculoase.

Se apreciază că măsura dispusă la fond se impunea fiind menținută și prin raportare la exigențele art.5 paragraf 3 din CEDO câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente aoj ustifica.

În condițiile în care temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, cererile inculpaților privind înlocuirea acestei măsuri apar nefondate și corect respinse de judecător.

Față de considerentele mai sus expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca neîntemeiate, recursurile declarate de inculpați și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală îi va obliga la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 02.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală.

Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului, iar inculpatul la 200 lei.

Onorariu avocat din oficiu în sumă de 200 lei se va suporta din fondul Ministerul Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.UE-11.01.2010/Dact.EA-15.01.2010/2ex

Președinte:Adriana Elena Băjan
Judecători:Adriana Elena Băjan, Elena Ursulescu, Dumitru

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1838/2009. Curtea de Apel Bucuresti