Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 191/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 191
Ședința publică de la 25 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat de catreinculpatii, fiul lui si, nascut la 30.05.1987 și, fiul lui si -, nascut la 18.05.1986 - detinuti in Penitenciarul Vaslui, impotriva incheierii de sedinta din data de 20.03.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat ales din Baroul Vaslui si inculpatul recurent asistat de avocat ales din Baroul
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Dupa verificarea datelor de stare civila, de catre instanta, ale inculpatilor recurenti și, care corespund datelor inscrise la dosarul cauzei, interpelati fiind, aceștia precizeaza ca isi mentin recursul declarat impotriva incheierii Tribunalului Vaslui din data de 20 martie 2009 și nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de cei doi inculpati.
Avocat avand cuvantul pentru inculpatul recurent, apreciaza ca incheierea Tribunalului Vaslui este netemeinica si nelegala, motiv pentru care solicita admiterea recursului si casarea in tot a incheierii atacate.
In ceea ce priveste nelegalitatea hotararii, considera ca nu este motivata in fapt si in drept, si sunt incalcate in aceasta modalitate atat normele imperative privind forma si continutul hotararilor judecatoresti, si mai mult de atat, dreptul la un proces echitabil.
Instanta era datoare, potrivit disp. art.300 Cod procedura penala, si a fost investita cu mentinerea arestarii inculpatului la primirea dosarului, in raport cu textul de lege cu care a ingaduit instantei, si care obliga instanta sa verifice legalitatea masurii arestarii preventive la primirea dosarului doua lucruri, trebuia sa verifice daca mai subzista temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive, iar masura arestarii a fost luata in vederea art.148 lit.f Cod procedura penala, si daca aceste temeiuri mai subzistau la momentul sesizarii instantei, sa procedeze in conformitate cu alin.3 al textului citat, sa mentina arestarea preventiva.
Instanta a amestecat cele doua institutii, si intr-un singur concept a solutionat cauza fara sa dea eficienta distincta textelor de lege invocate de ea.
In ceea ce priveste temeinicia arestarii, instanta trebuia sa analizeze in concret si in mod detaliat daca mai subzista motivele - cele prevazute la art.148 lit.e Cod procedura penala, iar in baza acestor motive - pedeapsa pentru care s-a dispus trimiterea in judecata este inchisoarea mai mare de 4 ani - nu are nimic de comentat aici, asa prevede textul de lege, dar va vedea daca pana la sfarsit subzista vinovatia.
A doua cerinta a legii, daca exista date ca lasarea in libertate prezinta pericol concret, instanta apreciaza ca dovezile contureaza presupunerea rezonabila ca inculpatii au comis faptele pentru care sunt trimisi in judecata.
Din punctul său de vedere, o asemenea motivare este o motivare chiar pe fond, instanta apreciaza ca au comis fapta, dar pe de alta parte motiveaza in continuare despre pericolul social, tot instanta retine, pericolul concret pentru ordinea publica prin rezonanta sociala cat si reactia publica la savarsirea unor astfel de fapte.
Nu acesta este pericolul cuprins in sensul legiferare, ca instanta asa l-a interpretat, nu are nimic de comentat, dar a comentat că textul de lege - pericolul public il descrie in concret.
Nici nu au fost cercetati si nici trimisi in judecata pentru o fapta de trafic si consum de droguri - nu are nimic de comentat, dar aici se leaga de pericolul concret.
Din motivarea care a dat-o instanta, considera ca incheierea nu este motivata in fapt si in drept, si s-au incalcat dispozitii imperative in ceea ce priveste cuprinsul, continutul hotararilor judecatoresti, dispozitia art.305 Cod procedura penala, și este o nulitate din cea prevazuta de art.196 alin.2 Cod procedura penala, de aceea solicita admiterea recursului, casarea in tot a incheierii atacate.
Pericolul concret, dintr-o fapta de asemenea natura, nu este un pericol pentru ordinea publica. Pericolul concret trebuie raportat in raport cu conduita, cu reactiile lor certe care sa rezulte si din probe. Va ajunge si la momentul cand se va apara si cand va administra si probe, si cand va decima si probele existente, dar pana la momentul de fata acest pericol concret nu exista.
A doua critica pe care intelege sa o aduca hotararii instantei de fond este temeinicia.
Instanta este sesizata, urmarirea penala este terminata, de la momentul la care s-au inceput cercetarile si pana la sesizarea instantei nu a rezultat ca ar mai fi indicii sau ca ar mai savarsi alte fapte, si de aceea considera ca temeinicia masurii arestarii preventive nu mai subzista in raport cu stadiul procesual in care se afla la momentul de fata cauza.
Tinand cont si de cerintele respectarii dreptului la un proces echitabil, avand in vedere si persoana inculpatului, avand in vedere si celelalte ceriterii care inditruiesc instantele sa mentina sau sa revoce arestarea preventiva, solicita a se constata ca hotararea instantei de fond este nelegala, arestarea a fost in mod nelegal prelungita, si in cea de-a doua varianta este netemeinica masura arestarii preventive. Solicita casarea in tot a incheierii si revocarea arestarii preventive luata fata de inculpatul.
avand cuvantul pentru inculpatul recurent, sustine că a parcurs intreg materialul de urmarire penala si, in mod ostentativ, se repeta aceeasi sintagma, lasarea in libertate a inculpatului si a inculpatului aduce atingere valorilor sociale ocrotite de lege.
Nu faptul ca infractiunea in sine genereaza un anumit pericol social, insa in aceasta situatie considera ca reprezentantii Ministerului Public nu au facut o delimitare intre ceea ce inseamna pericolul social al infractiunii respective si pericolul social concret pe care inculpatii il prezinta pentru ordinea si linistea publica.
La filele 43, 53 din dosarul de urmarire penala, sunt declaratiile martorilor care au fost audiati deja, sunt 8 martori care declara ca cei doi au mai consumat cateodata tigari de cannabis, insa nu se face nici o referire la inculpatul, ca acesta ar fi tranzactionat vreo tigara de cannabis sau chiar si la oferirea propriu-zisa catre alti consumatori.
Au fost audiati martorii, exista interceptari telefonice la dosarul cauzei, interceptari telefonice care, tot tangential, fac legatura intre si o potentiala activitate de trafic de tigari cu cannabis. La perchezitia domiciliara a acestuia, nu a fost gasita nici o urma de substante interzise.
Considera ca, in acest moment, dovezile, probele administrate la dosar sunt concludente in masura in care ele pot rezulta pe parcursul judecatii cu privire la consumul de droguri. Cu privire la traficul de droguri exista o indoiala la aceasta pentru ca nu exista referire decat la un singur act de vanzare, insa nu se specifica si suma pentru care ar fi vandut acea tigara de cannabis.
Un alt element important ce trebuie avut in vedere, este urmatorul fapt: la data de 24.02.2009 cand cei doi au fost retinuti de catre procurorii DIICOT, asupra lui a fost gasita o cantitate de 6 grame de cannabis.
Acesta a mentionat, si rezulta si din buletinul de analiza medico-legala, faptul ca este si consumator, a consumat cannabis.
A considera ca o persoana care are asupra ei 6 grame de cannabis, care este si consumator, mai si vinde din aceste 6 grame - crede ca este deja o chestiune care tine de o interpretare stricta a ceea ce inseamna trafic de droguri, pentru ca, in conditiile in care are 6 grame la el, mai trebuie sa plateasca si taxiul sa mearga la, mai si consuma, atunci mai raman 2- 3 grame din a caror vanzare rezulta probabil 1 milion, 1 milion si jumatate de lei, care nu crede ca un tanar si-ar pune libertate in pericol pentru o asemenea activitate.
A se observa ca, in mod concret nu a fost subliniat in nici un fel care este gradul de pericol social al lui cu privire la valorile pe care societatea le ocroteste si care sunt repetate de catre reprezentantii Parchetului in rechizitoriu.
Au fost audiati martorii, au fost administrate probele in dosar, inculpatul nu are antecedente penale, nu exista nici o informatie cum ca acesta ar urmari sa savarseasca o alta infractiune, ca ar incerca sa influenteze martorii sa-si modifice declaratiile, deja au fost date si nu-i sunt nefavorabile, astfel incat nu ar avea nici o motivatie sa ia legatura cu ele ca sa declare altceva.
Apreciaza ca cele 30 de zile de arest reprezinta mai mult decat o lectie pentru ceea ce el a facut, are toate circumstantele personale pentru a putea fi lasat in libertate, este un tanar cu studii superioare, in momentul in care a fost retinut era angajat al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului
Avand in vedere toate aceste lucruri, considera ca este netemeinica masura prelungirii arestarii preventive luata fata de inculpatul.
Solicita casarea incheierii Tribunalului Vaslui si revocarea masurii arestarii preventive, eventual inlocuirea acesteia cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, solicita respingerea recursurilor ca neintemeiate si a se constata legalitatea si temeinicia incheierii atacate.
Considera ca in mod corect instanta de fond, la primirea dosarului, a dispus in temeiul dispozitiilor art.300 ind.1 Cod procedura penala, constatand ca la momentul respectiv subzista toate temeiurile ce au stat la baza luarii masurii arestarii preventive, a dispus deci mentinerea starii de arest intrucat temeiurile respective impunea si impun in continuare mentinerea starii de arest a inculpatilor, este vorba de temeiurile prevazute de art.143 si 148 lit.f Cod procedura penala, ce sunt descrise in incheierea atacata.
In legatura cu aspectul de nelegalitate invocat de aparare, respectiv faptul ca incheierea nu ar fi motivata, considera ca neindicarea expresa a anumitor indicii ce au stat la baza luarii masurii arestarii preventive nu poate constitui un motiv de nelegalitate atat timp cat din cuprinsul incheierii, din motivarea acestei incheieri rezulta implicit temeiurile ce au stat la baza luarii masurii arestarii preventive.
S-a mai vorbit de asemenea, despre pericolul pentru ordinea publica, cum că instanta de fond nu a motivat in nici un fel existenta temeiurilor prevazute de art.148 lit.f Cod procedura penala. Dimpotriva, considera ca nu se poate face abstractie in aprecierea existentei pericolului pentru ordinea publica de pericolul social al faptei savarsite de catre inculpati. Mai exact, nu poate fi apreciat pericolul pentru ordinea publica fara a lua in considerare si gravitatea faptei savarsite de catre cei doi inculpati, gravitate care de altfel a fost si mentionata in incheierea atacata.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent considera ca nu prezinta un pericol public si solicita a se dispune judecarea sa in stare de libertate.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a fi judecat in stare de libertate, se va prezenta la fiecare termen de judecata.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui, prin încheierea din 20.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, în baza art. 300 indice 1 alin. 3 din Codul d e procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpaților, constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora nu s-au schimbat, ele subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, și a respins cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Vasluia reținut că dovezile strânse conturează presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată în sensul art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală - atât în ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile presupus săvârșite (superioară limitei de patru ani), cât și sub aspectul existenței unor probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, prin rezonanța socială, cât și reacția publicului la săvârșirea unor astfel de fapte.
Instanța a considerat că se impune reacția autorităților judiciare în sensul ca inculpații să fie judecați în stare de arest preventiv pentru a nu crea o stare de insecuritate și neîncredere a colectivității față de aptitudinea organelor judiciare de a acționa cu fermitate față de cei învinuiți de infracțiuni grave.
S-a avut în vedere și faptul că circumstanțele personale ale inculpatului ar putea avea relevanță odată cu judecarea pe fond a cauzei.
Împotriva încheierii indicate mai sus au declarat recurs inculpații ,.
În susținerea recursurilor, inculpații au arătat că încheierea atacată este nelegală și netemeinică deoarece nu este motivată, iar în cauză nu există probe din care să rezulte vinovăția lor în comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și nici faptul că lăsarea în libertate prezintă pericol public pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 300 indice 1 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Curtea consideră că prima instanță a constatat, judicios, motivând clar și complet, că de la momentul luării măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați recurenți și până la sesizarea instanței de judecată nu a intervenit nici un aspect care să conducă la concluzia că nu mai există temeiurile ce au determinat arestarea ori că aceste temeiuri s-au modificat.
Instanța constată că, prin încheierea nr. 6 din 25.02.2009, Tribunalul Vasluia admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Biroul Teritorial Vaslui și, în temeiul art. 146, 149 ind. 1 alin. 10 și 11 și art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, existând indicii temeinice și probe certe că inculpații au săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 2 alin. 1 și art. 4 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004.
Potrivit prevederilor art. 148 alin. 1 lit. f din Codul d e procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată dacă există indicii temeinice sau probe că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Mijloacele de probă administrate în cauză până la sesizarea instanței de judecată oferă indicii temeinice care justifică bănuiala că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv și trimiși în judecată.
temeinice, în sensul art. 68 ind. 1 din Codul d e procedură penală, oferite de materialul probator administrat în cauză în timpul efectuării urmăririi penale sunt suficiente pentru luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive. În acest moment procesual nu este necesară înlăturarea pe deplin a prezumției de nevinovăție a inculpaților, presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele penale de care sunt trimiși în judecată fiind suficientă pentru justifica arestarea lor preventivă.
Motivele verosimile la care se referă articolul 5 paragraful 1 litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu trebuie să aibă forța unor probe care ar justifica trimiterea în judecată sau condamnarea. În cauzele " împotriva Marii Britanii" și " împotriva Marii Britanii" Curtea a arătat că articolul 5 paragraful 1 litera c nu presupune ca faptele care suscită bănuieli să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit condamnarea. Rolul măsurii arestării preventive este acela de a se continua cercetările pentru a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor.
Suspiciunea rezultată din probe că inculpații și au săvârșit infracțiuni deosebit de grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, este suficientă pentru a constata că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unei stări de neliniște, a unui sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generate de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave sunt cercetate în stare de libertate.
În ceea ce privește susținerile inculpaților referitoare la neregularități ale încheierii de menținere a arestării preventive, Curtea reține că nu se constată nici o vătămare a drepturilor inculpaților, acestora fiindu-le asigurate toate garanțiile de formă și de fond corespunzătoare unui proces penal echitabil aflat în această etapă procesuală.
Având în vedere că în prezenta cauză există elemente din care să reiasă că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au modificat, Curtea consideră că soluția de menținere a arestării preventive și de respingere a cererilor de înlocuire a arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea este justă, astfel încât va respinge recursurile, ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații si împotriva încheierii de ședința din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, in dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obliga recurenții la cate 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 martie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - | Judecător, - |
Grefier,
și tehnoredactat:
2 ex./16.04.2009
Prima instanță: Tribunalul Vaslui
Judecător:
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Ciubotariu, Maria
