Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 199/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 199/
Ședința publică din 19 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a permis apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat.
Avocat și procurorul precizează că nu mai au cereri prealabile.
Nemaifiind cereri prealabile, curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate. Precizează că la acest moment nimic nu mai apasă asupra inculpatului. Solicită să se aibă în vedere declarația martorului, care a fost ascultat în fața instanței, este un om simplu, care are numai 4 clase, nu știe să scrie și nici să citească, iar martorul, martor prezent la percheziție, o infirmă. au ajuns până acolo încât să facă falsuri în declarații. Au inclus în această declarație a martorului anumite chestiuni pe care martorul nu le recunoaște, acest martor este un om, nu minte în mod sigur, nimeni nu a vorbit cu el, acesta spune exact ceea ce știe și nimic mai mult.
Procurorul a montat microfoanele în casa martorului în baza unei autorizații de percheziție. Arată că percheziția are un obiect, iar această interceptare are alt obiect, procurorul nu putea să intre în casa lui în baza acelei autorizații de percheziție pentru a monta acele microfoane. Precizează că la dosar nu există acel proces verbal elementar pentru anchetatori, care să dovedească instanței când s-au montat microfoanele pentru a se verifica perioada, pentru că perioada este de 2 zile.
Inculpatul nu este autorul infracțiunii de omor și nu există indicii temeinice că acesta ar fi săvârșit această infracțiune. Probele administrate în cauză la urmărirea penală nu au fost obținute conform legii, iar singura probă care-l incriminează pe inculpat este declarația fratelui său, care a declarat că l-a văzut pe inculpat când a lovit. Arată că s-a făcut o înregistrare în casa martorei, fără nici un mandat și neîncheindu-se nici un proces verbal de montare a microfoanelor, iar din această probă nu rezultă nimic, fiind o simplă discuție între și concubinul ei.
Din actele medicale rezultă că toracele victimei a fost presat de două corpuri dure și că nu se exclude moartea prin sugrumare. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate întrucât nu mai subzistă motivele care au dus la luarea măsurii arestării preventive. Inculpatul este arestat de cca 9 luni de zile și nu se mai impune menținerea acestuia în stare de arest.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, întrucât nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Având ultimul cuvânt, inculpatul, solicită judecarea sa în stare de libertate întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii și a stat arestat cca 9 luni de zile.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, n temeiul dispozițiilor art. 3002raportat la art. 160 Cod pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.05.1983 în comuna, județul A, cu același domiciliu, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat, că prin rechizitoriul cu nr. 400/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeșa fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art.174 alin.1 Cod penal, constând în aceea că, la data de 08.08.2008, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat victimei, de 53 de ani, mai multe lovituri cu picioarele în zona toracelui, provocându-i leziuni ce au cauzat decesul acesteia, survenit în aceeași zi.
Inculpatul a fost arestat de către Tribunalul Argeș, prin încheierea nr.60/CC/15.08.2008, dată de la care probele nu au modificat presupunerea inițială că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, existând indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 Cod pr. penală. Măsura arestării preventive a fost prelungită de mai multe ori, socotindu-se că temeiurile luării acesteia, respectiv disp.art.148 lit.f Cod pr.penală, continuă să subziste.
Conform dispozițiilor art. 3002Cod pr.penală raportat la art.1602Cod pr.penală, în cauzele în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest, instanța, legal sesizată, este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Procedând conform acestui text de lege, instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, arătând că nu există probe în sensul că ar fi autorul infracțiunii, iar declarația martorului, fratele său, care are un nivel de educație redus, neștiind să scrie și să citească, a fost infirmată în cursul cercetării judecătorești. S-au criticat probele administrate, respectiv cele rezultate în urma autorizațiilor de interceptare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, ca fiind obținute în mod nelegal și s-a invocat necoroborarea dintre actul medico-legal de necropsie și restul probelor administrate în cauză.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.
Intregul material probator conduce la concluzia în sensul că inculpatul s-a întâlnit cu victima anterior descoperirii ei ca fiind moartă în propria căruță, la o oră din zorii zilei, în câmp, acolo unde nu erau alte persoane prezente în afara lor și a fratelui inculpatului. Varianta descrisă de către martorul, atât în declarația dată în cursul urmăririi penale, cât și cu ocazia înregistrărilor efectuate de către procuror la momentul cercetării la fața locului, se coroborează cu actul medico-legal, această succesiune a violențelor exercitate de către inculpat nefiind exclusă de împrejurarea că s-au constatat și leziuni de ștrangulare, acțiune care putea fi chiar anterioară compresiuni toracice.
In cadrul procesual ce are în vedere doar soluționarea aspectelor ce țin de măsura arestării preventive, nu se poate face o analiză a legalității obținerii probelor, iar astfel de probe, contestate, pot fi valorificate de către instanța chemată să hotărască asupra măsurii preventive, ca reprezentând indicii în legătură cu săvârșirea faptei.
Constatând că până la acest moment există probe și indicii în sensul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de omor, curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut că persistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Acesta rezultă din modalitatea în care a fost săvârșită fapta, de o mare violență, din atitudinea de lăsare fără ajutor a victimei, precum și din caracterizarea pe care fratele său i-o face inculpatului la momentul la care s-a efectuat cercetarea la fața locului, respectiv în sensul că ar fi o persoană impulsivă.
Față de aceste considerente, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpat în baza art.385/16 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 27 mai 1983, în comuna, județul A, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalului Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,19 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.2/3 aprilie 2009
Jud.fond
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Elena Minodora Rusu, Constantin
