Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 200/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 200/
Ședința publică din 19 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror .
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul-inculpat, împotriva încheierii din data de 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică,a răspuns recurentul - inculpat în stare de arest la Spitalul Penitenciar Colibași asistat de avocat din oficiu în baza delegației de la dosar cu nr.1167/19 martie 2009 emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Ședința a fost înregistrată conform art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit art.172 al.7 Cod procedură penală, apărătorul s-a consultat cu inculpatul.
Avocat, pentru recurentul-inculpat arată că nu mai are cereri prealabile de formulat în cauză.
Reprezentantul parchetului,de asemenea precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, asupra acestuia
Avocat, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond judecare a inculpatului în stare de libertate. Așa cum reiese din raportul medico-legal, victima a decedat din cauze naturale, din cauza unei căzături, deoarece acesteia i s-a făcut rău, fiind bolnavă de diabet. De asemenea victima consuma în mod frecvent băuturi alcoolice. De asemenea judecarea inculpatului în stare de libertate l-ar ajuta pe acesta să-și formuleze apărarea. Este de părere că nu este un pericol social, dimpotrivă acesta este bolnav de epilepsie de cca 8 ani de zile și urmează tratament medical.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate. În cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod de procedură penală întrucât există indicii că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura faptei săvârșite și din modalitatea săvârșirii acesteia. De asemenea măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate și precizează că nu este vinovat.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, n temeiul dispozițiilor art.3002Cod pr. penală, rap. la art.160 Cod pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui G și, CNP -, deținut în Spitalul Penitenciar Colibași.
Tribunalul a constatat că prin rechizitoriul nr. 496/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeșa fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.174 Cod penal combinat cu art.175 lit.c Cod penal, constând în aceea că în ziua de 08.11.2008, în jurul orelor 17,00, pe fondul unui conflict spontan, și-a sugrumat bunica, victima, de 77 de ani, provocându-i decesul.
Prin ordonanța nr.496 din 10.11.2008, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, acesta fiind reținut timp de 24 ore, iar prin încheierea nr.86/CC din 10.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Argeșa dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, măsură ce a fost prelungită ulterior, prin încheierile nr.100/CC/2008 din 03.12.2008, 106/CC din 24.12.2008 și prin încheierea din 03.02.2009.
S-a reținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 lit.f Cod de pr.penală, întrucât există indicii că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura faptei săvârșite și din modalitatea săvârșirii acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie. De asemenea, s-a mai constatat că în cauză se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de prevenție, în sensul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod de pr.penală și art.148 alin.1 lit. f Cod de pr.penală, constând în aceea că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică, în sensul legii penale, nu are numai înțelesul unui pericol concret și iminent, constând în posibilitatea continuării unei activități infracționale, ci trebuie înțeles și ca o reacție care s-ar putea produce la nivelul ordinii publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de justiție nu acționează prompt și eficient. Având în vedere gravitatea faptei, modalitatea de săvârșire a acesteia și urmările produse, precum și atitudinea inculpatului, tribunalul a apreciat că în cauză se impune menținerea măsurii arestării preventive.
În consecință, în baza art. 3002Cod de pr.penală, rap. la art. 160 Cod pr.penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat și s-a menținut starea de arest a acestuia.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, susținând că este nevinovat, că moartea victimei s-a datorat unor cauze naturale, fiind consecința unei căderi a acesteia în condițiile în care i s-a făcut rău fiind suferindă de diabet și consumatoare de băuturi alcoolice. S-a mai invocat faptul că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că de circa 8 ani de zile este bolnav de epilepsie și necesită tratament medical.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.
Din actul de sesizare a instanței, rezultă că inculpatul este acuzat de omor calificat, deoarece la data de 8 noiembrie 2008, și-a sugrumat bunica în vârstă de 77 de ani. Este adevărat că aceasta prezenta leziuni la nivelul capului care ar justifica, subiectiv, varianta de apărare aleasă de inculpat, în sensul că aceasta ar fi căzut și s-ar fi lovit în acea zonă. Probele dosarului, însă, indică nu doar lovirea acesteia cu un anumit obiect metalic găsit în interiorul casei în care a fost identificat și cadavrul (și nu în zona în care susține inculpatul), dar mai indică și o acțiune de sugrumare a acesteia, lucru care nu se putea întâmpla accidental.
Cum inculpatul avea atât mobilul cât și prilejul săvârșirii faptei, aflându-se în apropierea victimei și în conflict cu aceasta, curtea apreciază că el rămâne principalul suspect pentru uciderea bunicii sale și că există probe și indicii care să conducă la bănuiala rezonabilă că este autorul nemijlocit al infracțiunii de omor.
Modalitatea în care a fost săvârșită fapta, încercările inculpatului de denaturare a adevărului, chiar și în fața unor probe științifice greu de contestat, împrejurarea că acțiunea violentă s-a îndreptat împotriva persoanei care l-a îngrijit încă de mic copil, sunt tot atâtea argumente pentru a se concluziona în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și ar produce un sentiment de indignare în comunitatea din care proveneau el și victima.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că încheierea tribunalului d e menținere a arestării preventive este legală și temeinică, iar afecțiunea neurologică de care suferă inculpatul, care i-a permis să ducă o viață normală o perioadă lungă de timp, nu este incompatibilă cu starea de detenție, astfel încât să conducă la punerea acestuia în libertate.
In consecință, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, CNP -, în prezent deținut în Spitalul Penitenciar Colibași, împotriva încheierii de ședință din 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalului Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
3 aprilie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Elena Minodora Rusu, Constantin
