Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 200/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 200/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.04.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpații recurenți A fiul lui G și ns. la 03.09.1984, fiul lui și ns. la 06 mai 1987, G fiul lui G și ns. la 15 iunie 1979, fiul lui și ns. la 05 iunie 1988, fiul lui și ns. la 09 martie 1982, toți din Arestul B, împotriva încheierii nr. 21 din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care a fost menținută măsura arestării preventive dispusă prin încheierile nr. 2/23.01.2009, 15/10.03.2009, 3/03.02.2009, 18/21.03.2009, pronunțate de Tribunalul Bihor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent A asistat de avocat din oficiu în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2064/22.04.2009, inculpatul recurent asistat de avocat ales A în baza împuternicirii avocațiale nr. 31/2009 emisă de Baroul Bihor, Cabinet Individual, inculpatul recurent G asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale din 24.04.2009 emisă de Baroul Bihor, Cabinet Individual, inculpatul recurent asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale din 23.04.2009 emisă de Baroul Bihor, Cabinet Individual, inculpatul recurent asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale din 23.04.2009 emisă de Baroul Bihor, Cabinet Individual..
DIICOT - Biroul Teritorial Bihor a fost reprezentat de procuror,.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Procurorul, avocații inculpaților recurenți, inculpații recurenți nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpatului recurent A, solicită admiterea recursului, judecarea acestuia în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol social, a colaborat cu organele de cercetare penală, astfel că, consideră că nu se mai impune menținerea inculpatul în arest preventiv. În subsidiar înlocuirea măsurii cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Avocat inculpatului recurent, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, și pe cale de consecință respingerea propunerii parchetului de menținere a arestării preventive. Inculpații sunt trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni de trafic de droguri și consum de droguri. La o analizare mai atentă se va constata că este vorba un grup care pe rând au procurat drogurile pentru a fi consumate în grupul lor. Pe de altă parte la luarea măsurii arestării preventive se are în vedere și limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunile reținute. Temeiurile inițiale avute în la luarea măsurii nu mai subzistă, și nu sunt nici măsuri noi, inculpatul a formulat autodenunțul, care să justifice această stare de arest. Astfel că solicită casarea încheierii și revocarea măsurii. În subsidiar solicită a se constata că temeiurile sunt modificate iar limitele sunt înjumătățite, de asemenea arată că multe din fapte nu se cunoșteau fără denunțul inculpaților, fapt de care nu s-a ținut seama. Tot dosarul a pornit de la o informație și s-au descoperit trei inculpați, iar ulterior au fost descoperiți restul. Pe baza denunțurilor dosarul a primit volumul pe care-l are în prezent. În subsidiar, modificându-se temeiurile inițiale, solicită înlocuirea măsurii cu măsura de a nu părăsi localitatea, pe durata procesului, existând garanții că inculpații se vor prezenta în instanță.
Avocat inculpatului recurent, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii Tribunalului Bihor prin care s-a dispus menținerea măsurii, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării cu măsura de a nu părăsi tara, având în vedere că inculpatul are domiciliul în Arată că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar în subsidiar acestea s-au modificat, potrivit art. 136 Cod procedură penală privind scopul măsurii preventive sau temeiurile pentru care a fost luată. În esență i se impută inculpatului că a încercat să vândă o cantitate de 250 gr de canabis unui agent sub acoperire și a fost arestat. Ulterior prin raportul de constatare s-a stabilit că, concentrația este de 2,07% astfel că din cantitatea de 250 grame plante a rezultat doar 7- 8 grame de canabis. De asemenea mai arată că plantele au fost cumpărate de pe site-ul Plant. Ro. Pe de altă parte când a fost descoperită cantitatea de 250 grame s-a considerat o mare captură dar aceasta o fost o mică cantitate. Mai arată și faptul că inculpatul recurent nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă, cercetarea fiind finalizată iar instanța sesizată cu rechizitoriu. Invocă probleme de nelegalitate sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive în mod colectiv fără a aprecia pentru fiecare inculpat în parte,și fără a ține cont de faptul că un inculpat are o singură faptă iar altul mai multe, Solicită a se avea în vedere practica Curții Europene a Drepturilor omului, prin care aceasta a condamnat statele pentru motivări colective a măsurilor arestării preventive, invocând cauza Ploiorov c/a Rusiei - decizia 6847/02/8 noiembrie 2005, cauza Urganova c/a Rusiei din 8 iunie 2006 și cauza Scieluc c/a Rusiei din 14 noiembrie 2006 în care sunt analizate aceste aspecte iar Rusia a fost condamnată pentru motivări colective. Curtea Europeană a statuat că arestarea preventivă este pentru fiecare în parte nu colectivă, situația fiind diferită pentru fiecare inculpat în parte. Apreciază că cercetarea judecătorească s-ar putea face și cu inculpații în stare de libertate. De asemenea solicită a se avea în vedere cauzele și Ambruschievici c/a Poloniei și Drece c/a în care se arată că instanțele naționale au obligația de a reduce la minim perioada arestării preventive și acestea trebuie să aibă loc în condiții excepționale. Instanța trebuie să analizeze posibilitatea luării unor măsuri alternative. În prezenta cauză, instanța poate analiza oportunitatea luării unor măsuri alternative dar nu privative de libertate.
Avocat inculpatului recurent, susține recursul formulat, solicită casarea hotărârii, cu consecința revocării măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu măsura restrictivă de a nu părăsi țara. Susține concluziile colegilor săi, precum și faptul cî încheierea Tribunalului Bihor nu este motivată, sens în care se discută de o nelegalitate, prevederile art. 300 ind. 1 alin. 2 și 3 impune ca încheierea de menținere a arestării preventive să fie motivată. Faptul preluării cuvânt cu cuvânt condițiilor impuse de textele legale nu este suficient pentru a asigura realizarea dezideratului ca încheierea să fie motivată. Măsura arestării preventive aduce atingere drepturilor fundamentale ale omului. În nici un caz o încheiere de menținere nu poate fi pronunțată din rutină, iar încheierea recurată nu este decât un exemplu ar rutinei. Astfel, în partea introductivă a considerentelor sunt menționate greșit numele avocaților inculpaților, eroare materială ce aruncă un semn de întrebare cu privire la modul în care judecătorul s-a aplecat asupra necesității luării acestei măsuri. Dacă judecătorul verifica dacă este necesar a se lua o astfel de măsură ar fi constatat că aceasta nu este necesară, recurenții având tot interesul să-și mențină poziția pe tot parcursul cercetării judecătorești. Din acest punct de vedere raportat la art. 136, 148 lit. e Cod procedură penală este un temei care dispare. Pericolul concret al lăsării în libertate a inculpatului este analizat prin prisma elementelor de pericol social abstract care se regăsește în limitele pedepsei prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina sa. Pericolul abstract este redus și se poate vorbi de cercetarea în libertate. Măsura arestării preventive a fost dispusă în scopul bunei desfășurări a cercetărilor penale, pentru a proteja modul în care ancheta se desfășoară. Tocmai de aceea solicită a se observa că în momentul de față elementele avute în vedere la luarea măsurii de prelungire s-au modificat dacă nu chiar au dispărut. În subsidiar solicită a se avea în vedere posibilitatea luării unei măsuri restrictive de libertate ca fiind suficientă pentru desfășurarea în condiții optime a cercetării, iar menținerea măsurii arestării nu face decât să o transforme într-o pedeapsă
Avocat inculpatului recurent G achiesează la concluziile colegilor săi. Susține recursul și arată că prevenția nu este una care să se circumscrie scopului măsurii preventive, pentru că trebuie să se facă distincție între oportunitatea unei măsuri și scopul ei. Nu întotdeauna trebuie luată măsura preventivă, pentru că în această situație scopul urmăririi penale în care a fost luată măsura preventivă este depășit. nu mai este oportună menținerea acestei măsuri, chiar dacă s-ar menține într-o anumită formă criteriile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, nu trebuie să ne limităm la acesta. Astfel că, trebuie avut în vedere nu dacă legea permite să se ia această măsură ci dacă este oportună luarea acesteia. Consideră că pentru inculpatul pe care-l reprezintă această măsură nu este oportună, întrucât urmărirea penală este terminată, precum și modul în care recurenții au înțeles să participe în calitate de inculpați sau învinuiți dovedește că scopul prevenției a fost realizat. Consideră că ar fi suficientă înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara. Tinerii sunt acuzați de trafic de droguri, infracțiune care chiar dacă sună foarte grav este de o gravitate mult mai mică față de amploarea care i se dă. Consideră că aceștia trebuie să fie sancționați dar nu merită să fie privați de libertate în vederea unei eventuale pedepse privative sau neprivative de libertate. În concluzie solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea recursurilor declarate de toți inculpații, menținerea încheierii Tribunalului Bihor temeiurile care au stat la baza luării măsurii, nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea măsurii. Arată că, articolul 16 fost introdus în lege pentru a facilita lupta împotriva drogurilor, o luptă ce trebuie facilitată și de organele judiciare. Mai arată de asemenea și faptul că, pe lângă că, inculpații au consumat droguri, le-au pus și la dispoziția altor 19 persoane (evident numărul acestor persoane este mult mai mare). Solicită a se avea în vedere efectele pe care le-au avut consumul de droguri asupra acestor persoane respectiv unele boli precum paranoia, depresia, halucinațiile și toate acestea pentru faptul că au fost supuse traficului de droguri e inculpați în scopul obținerii mai facil a unor sume de bani.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpaților recurenți care arată după cum urmează:
Inculpații recurenți A, și G au aceleași concluzii ca și apărătorii lor.
Inculpatul recurent arată că nu a știut că este altceva decât era trecu pe site. Solicită lăsarea sa în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigații de Criminalitate organizată și terorism - Serviciul teritorial Oradea întocmit in dosarul nr. 40/D/P/2008 s-a dispus trimiterea in judecată a inculpaților: pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1și 2 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. deținere de droguri de risc și de mare risc, în vederea consumului propriu, în formă continuată prevăzută de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. cu art. 33 lit. a pen;,pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1și 2 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. deținere de droguri de risc și de mare risc, în vederea consumului propriu, în formă continuată prevăzută de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și punerea la dispoziție cu știință a locuinței pentru consumul ilicit de droguri în formă continuată prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. toate cu art. 33 lit. a pen; pentru săvârșirea a infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din 143/2000 modificată și completată prin Lg. 522/2004, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și deținere de droguri de risc și de mare risc, în vederea consumului propriu, în formă continuată, prev. de art. 4 alin. 1 și 2 din Lg. 143/00 modificată și completată prin Lg. 522/04, cu aplic. art. 41 al.2 Cod Penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal;-pentru săvârșirea infracțiunilor de. trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 al.2 din Legea nr. 143/2000 modificată, prin Legea nr. 522/2004 cu aplic. art.41 al.2 penal; deținere de droguri de risc și mare risc în vederea consumului propriu în formă continuată prev. de art. 4 al.1 și 2 din Legea 143/2000, modificată prin Legea nr.522/2004 cu aplicarea. art.41 al.2 penal, toate cu aplicarea art.33 lit."a" penal; pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și deținere în vederea consumului propriu de droguri de risc, în formă continuată prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a pen.
Acești inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv. Alături de aceștia au mai fost trimiși în judecată în stare de libertate, ȘI.
Potrivit art. 3001Cod procedură penală la primirea dosarului instanța este obligată să verifice legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive.
Potrivit art. 3001Cod procedură penală la primirea dosarului instanța este obligată să verifice legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive.
Instanța a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, iar acestea impun menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților. Apărările inculpatului privitoare la concentrația scăzută de în plantele ce fac obiectul infracțiunii reținute în sarcina sa se constituie ca apărări de fond ce nu pot fi supuse analizei cu prilejul verificării temeiniciei și legalității măsurii în baza art. 300/1 Cpp.
Neexistând nici o modificarea sau dispariție a temeiurilor avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu se impune nici revocarea acesteia și nici înlocuirea cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, nefiind îndeplinite condițiile art. 139 Cod procedură penală.
Față de cele expuse mai sus, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, dispoziție care semnifică implicit respingerea cererilor subsidiare.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații A, și G care prin intermediul apărătorilor lor au solicitat după cum urmează:.
Inculpatul recurent A, admiterea recursului, judecarea acestuia în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol social, a colaborat cu organele de cercetare penală, astfel că, a considerat că nu se mai impune menținerea inculpatul în arest preventiv, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul recurent, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, și pe cale de consecință respingerea propunerii parchetului de menținere a arestării preventive, urmând a se constata că temeiurile inițiale avute în la luarea măsurii nu mai subzistă, și nu sunt nici măsuri noi, iar în subsidiar, modificându-se temeiurile inițiale, solicită înlocuirea măsurii cu măsura de a nu părăsi localitatea, pe durata procesului, existând garanții că inculpații se vor prezenta în instanță.
Inculpatul recurent, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii Tribunalului Bihor prin care s-a dispus menținerea măsurii, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării cu măsura de a nu părăsi tara, având în vedere că are domiciliul în A arătat că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar în subsidiar acestea s-au modificat, potrivit art. 136 Cod procedură penală privind scopul măsurii preventive sau temeiurile pentru care a fost luată. A invocat probleme de nelegalitate sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive în mod colectiv fără ca instanța să facă aprecierea probelor pentru fiecare inculpat în parte.
Inculpatul recurent, susține recursul formulat, solicită casarea hotărârii, cu consecința revocării măsurii arestării preventive, iar în subsidiar solicită a se avea în vedere posibilitatea luării unei măsuri restrictive de libertate ca fiind suficientă pentru desfășurarea în condiții optime a cercetării, iar menținerea măsurii arestării nu face decât să o transforme într-o pedeapsă
Inculpatul recurent G consideră că măsură nu este oportună, întrucât urmărirea penală este terminată, precum și faptul că ar fi suficientă înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara. În concluzie solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea atacată, prin prisma recursului declarat de inculpat, cât și din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 2 și art. 385 ind. 14 din codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 din același cod, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul apare ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală.
Curtea apreciază că soluția dispusă prin încheierea de ședință din 16.04.2009 este justă.
Temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu au încetat și ele impun în continuare privarea de libertate, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina acestora este mai mare de 4 ani și în cauză există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol pentru ordinea publică prevăzută la art. 148 lit. "f" din codul d e procedură penală este, desigur adevărat că pericolul pentru odinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că cei care concurează la înfăptuirea justiției nu acționează suficient împotriva infracționalității.
Pe de altă parte, măsura dispusă de instanța de fond corespunde exigențelor art.5 par.1 lit.c din CEDO ratificată de România prin 30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În speță, au fost respectate și prevederile art.5 par.3 și 4 din CEDO. Atâta timp cât nu s-a stabilit că deținerea inculpaților este nelegală, nu sunt motive pentru a nu mai prelungi starea de arest a acestora.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpații recurenți, A, G,.
În baza art. 192 al. 2 cod procedură penală obligă pe inculpații recurenți la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei avocat din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca ca nefondate recursurile declarate de inculpații recurenți, A, G, împotriva încheierii penale nr. 22 din, 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 23.04.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud.
În concept 13.05.2009
Red. sent.
Tehnored. Gref. M/ 13.05.2009/ 2 ex.
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Rus Claudia
