Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 203/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 203/
Ședința publică din data de 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, în prezent deținuți în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F, împotriva încheierii de ședință din data de 17 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistați de av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 5974/30.12.2008 emisă de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a luat legătura cu Baroul Vrancea, pentru a fi anunțat dl. av., apărător ales al inculpatului, iar secretara a comunicat faptul că dl. av. este plecat din localitate și nu poate fi contactat întrucât nu a lăsat numărul de telefon.
Recurenții inculpați, întrebați fiind, precizează că își mențin recursurile declarate.
Recurentul inculpat susține că la Tribunalul Vrancea este apărat de dl. av., iar la Curtea de APEL GALAȚIo are angajată pe d-na av., care i-a spus să solicite acordarea unui nou termen după data de 4 sau 5 ianuarie 2009, când se va întoarce în localitate, dacă se poate.
Prezent în instanță, dl. av. precizează că în situația în care nu există posibilitatea acordării unui nou termen de judecată, o va substitui pe d-na av..
Recurentul inculpat solicită acordarea unui termen pentru a-și angaja avocat ales. Precizează că nu este de acord să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu și că la Tribunalul Vrancea este apărat dl. av., care acum se află în concediu.
CURTEA pune în discuție cererile formulate de recurenții inculpați.
Reprezentantul Ministerului Public susține că la instanța de fond inculpatul are avocat din oficiu. Avocatul cu privire la care inculpatul pretinde că acum este plecat în concediu a depus la dosar, la fond, o cerere prin care arată că a reziliat contractul și nu îi mai asigură asistență juridică. Dovadă în acest sens este faptul că inculpatului i-a fost desemnat un avocat din oficiu, iar măsura arestării preventive s-a pus în discuție în prezența acestuia.
Recurentul inculpat precizează că a luat din nou legătura cu dl. av. și că dorește să-l reangajeze.
Reprezentantul Ministerului Public susține că renunțarea apărătorului ales la contractul de asistență juridică nu a fost întâmplătoare. La termenul din 17.12.2008 era prezentă martora sub identitate protejată și s-a procedat de așa manieră ca martora să nu fie audiată.
Recurentul inculpat arată că și avocatul s-a răzgândit și dorește să-l apere în continuare.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că recursul ar trebui soluționat până la data la care expiră cele 60 de zile de la termenul când a fost menținută măsura arestării preventive.
În cauză, măsura a fost menținută la data de 5 nov.2008. Dacă termenul ce se va acorda se încadrează în cele 60 de zile de la ultima prelungire, este de acord cu amânarea cauzei, dar dacă depășește acest interval de timp, se opune amânării cauzei.
CURTEA constată că ultima oară măsura arestării preventive a inculpaților s-a verificat la data de 5 noiembrie 2008, astfel că nu se poate amâna judecarea cauzei, pentru că s-ar împlini cele 60 de zile.
În această situație, respinge cererile formulate de inculpați, privind amânarea judecării cauzei, urmând ca inculpatului să fie asistat de dl. av., în substituirea d-nei av., iar inculpatul să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu.
Av. depune la dosar delegația prin care este împuternicit să o substituie pe d-na av..
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a formulat recurs împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Vrancea la data de 17 2008, pe care o consideră ca fiind netemeinică motivat de faptul că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin.
Solicită să se observe că inculpatul recurent este arestat preventiv de aproximativ 1 an și 2 luni de zile și că, chiar dacă s-ar putea reține că la luarea măsurii arestării preventive s-au respectat disp. prevăzute de art. 143, 148, 1491Cod procedură penală, la acest moment aceste temeiuri nu se mai mențin. Pericolul social pentru ordinea publică nu se poate aprecia doar funcție de cuantumul pedepsei ce ar putea fi aplicată inculpatului, ci urmează să fie avută în vedere și durata măsurii arestării preventive care, din punctul său de vedere, face să se diminueze pericolul concret pentru ordinea publică. Mai mult, măsurile preventive nu pot și nu trebuie să anticipeze o eventuală pedeapsă care s-ar putea aplica inculpatului.
În atare situație, apreciază că termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 din CEDO ar fi împlinit.
La instanța de fond s-a arătat această împrejurare și s-a indicat și o hotărâre din 8.11.2007 a CEDO. Mai mult decât atât, s-a arătat că probele nu îl incriminează pe inculpatul, respectiv martorii audiați în fața instanței nu-l incriminează pe acesta. Se referă în special la martora cu identitate protejată audiată la ultimul termen de judecată, care a precizat că nici măcar nu îl cunoaște pe.
În atare situație, apreciază că nu se mai impunea față de inculpatul menținerea măsurii arestării preventive.
Solicită admiterea recursului și, în rejudecare, să nu se mai mențină măsura arestării preventive sau, în subsidiar, să fie înlocuită cu altă măsură preventivă, respectiv aceea de a nu părăsi țara.
Apărătorul recurentului inculpat susține că instanța învestită cu soluționarea fondului avea la acest moment procesual datoria legală să verifice, pe de o parte, dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, iar pe de altă parte, dacă nu cumva există temeiuri noi în cauză care să mai impună o eventuală menținere a acestei măsuri preventive.
Având în vedere că este apărător din oficiu și nu cunoaște foarte bine cauza, lasă la aprecierea instanței cu privire la legalitatea și temeinicia modului în care instanța de fond a înțeles să aprecieze ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive, măsură pe care a și menținut-
Solicită să se aibă în vedere că în cauză s-a împlinit un termen rezonabil al duratei măsurii arestării preventive. De asemenea, solicită să se aibă în vedere concluziile puse anterior în cauză de apărătorii aleși ai inculpatului, precum și practica CEDO în acest sens.
La acest moment, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul și în rejudecare, fie să se revoce această măsura, fie să se înlocuiască măsura arestării preventive cu o măsură mai blândă, respectiv, măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se constate că de la data de 5.11.2008 până la data de 17.12.2008 nu au fost administrate mijloace de probă care să schimbe situația avută în vedere de instanță la menținerea măsurii arestării preventive la acel moment, măsură care a fost contestată la Curtea de Apel, iar soluția pronunțată de Tribunalul Vranceaa fost menținută. Cu alte cuvinte, între 5.11.2008 și 17.12.2008 nu au intervenit situații care să determine revocarea, înlocuirea sau constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive.
În concret, au fost audiați încă doi martori, printre care și martora, cu identitate protejată. De asemenea, instanța a revenit asupra audierii martorului, care, citat fiind pentru a fi audiat la un termen anterior, a refuzat să dea orice fel de declarație. Ulterior, audiat de procuror după ce s-a început urmărirea penală împotriva sa pentru mărturie mincinoasă, martorul și-a justificat poziția prin aceea că s-a temut de cei doi inculpați care se aflau în aceeași boxă cu el. În aceste condiții și având în vedere și memoriul depus de martorul, instanța a dispus audierea acestuia în condiții de izolare. Totodată, s-a revenit asupra audierii unor martori cu privire la care inculpatul a făcut precizarea că s-ar afla în localitate, iar organele de poliție ar fi consemnat în mod nereal că nu pot fi prezentați întrucât lipsesc de la domiciliu.
Consideră că toate aceste demersuri nu pot conduce la concluzia că s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
În acest context, solicită să se aibă în vedere că nici termenul rezonabil nu s-a împlinit raportat la complexitatea cauzei și faptele pentru care inculpații sunt cercetați. Termenul de 1 an și 2 luni, așa cum s-a pretins, nu poate fi considerat împlinind condiția legată de rezonabilitatea măsurii, respectiv, că s-ar fi împlinit termenul rezonabil pentru luarea măsurii și că inculpații ar trebui cercetați în stare de libertate.
În consecință, apreciază că gradul de pericol social concret al infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați și trimiși în judecată se reflectă și asupra gradului de pericol pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor declarate ca fiind nefondate, cu obligarea celor doi inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 1 an și 3 luni și de atunci așteaptă ca cineva să-l acuze. Dar, în afară de procuror care îl acuză în continuu, nu a venit nicio persoană care să spună că el a făcut ceva.
Arată că nu îl cunoaște pe martorul care a spus că nu dă declarație deoarece îi este teamă de el și că acest martor nu îl acuză în declarația dată la poliție.
Susține că este incredibil cum o persoană care într-adevăr se ocupă cu așa ceva a avut puterea să inducă în eroare organele de anchetă și să determine arestarea sa.
Întrebat fiind, precizează că este vorba de o persoană care este în dosar, dar nu este până la capăt.
Solicită să se aibă în vedere că martorii care se contrazic între ei. Martorii care îl acuză sunt puși să facă acest lucru de persoana despre care a făcut vorbire anterior.
Susține că în anul 2003 se afla la Madrid, unde lucra, aspect pe care martorii nu îl cunoșteau. Arată că s-a întâlnit cu persoana respectivă în Italia în anul 2005 și aceasta, pentru a nu fi arestată, le-a cerut fetelor să îl indice pe el și le-a spus tot ce să facă. Ulterior, fetele au fost expulzate și aici au fost luate în primire de polițist. Persoana respectivă se ocupă și în prezent cu așa ceva. Arată că, arestat fiind, nu-și poate demonstra nevinovăția. Mai mult, în dosar este indicată o persoană care s-ar fi aflat împreună cu el în Italia în 2003, dar acea persoană nu avea pașaport și nu era ieșită din țară atunci. Abia în anul 2004 și-a făcut pașaport și a plecat din țară în 2005.
Într-adevăr, în cauză mai sunt de audiat martori, dar acest lucru nu îl privește.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 17 2008, Tribunalul Vranceaa dispus, în baza art. 160 Cod procedură penală menținerea stării de arest a inculpaților și, constatând legalitatea și temeinicia acestei măsuri.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că temeiurile care au stat la baze arestării preventive a celor doi inculpați subzistă și impun menținerea stării de detenție preventivă.
Împotriva acestei încheieri, în termenul prevăzut de lege au declarat recurs inculpații și susținând că la dosar nu există probe din care să rezulte vinovăția lor și că durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică.
Astfel Curtea constată că în mod corect s-a reținut de instanța de fond faptul că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării și menținerii succesive a măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați și că nu se impune lăsarea acestora în stare de libertate.
Din examinarea probelor administrate până în prezent atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, Curtea constată existența unor dovezi privind implicarea ambilor inculpați în operațiuni de trafic de persoane în Spania, situație în care condiția prevăzută de art. 143 Cod pr. penală apare ca fiind îndeplinită.
Cât privește pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea inculpaților în libertate Curtea reține, așa cum a arătat și cu alte ocazii, că acesta rezultă implicit din gravitatea faptelor de săvârșirea cărora sunt acuzați inculpații și din caracterul continuat al acestora, aspecte de natură să producă o rezonanță puternică în rândul opiniei publice. Este astfel de netăgăduit că în asemenea cazuri sentimentul de siguranță colectivă poate fi menținut doar prin luarea și menținerea de către organele judiciare, chiar pentru perioade mai îndelungate, a unor măsuri preventive ferme față de inculpații acuzați de comiterea unor fapte antisociale grave.
Referitor la durata arestării preventive, Curtea apreciază că aceasta nu a depășit un termen rezonabil, chiar dacă inculpații sunt arestați de 1 an și 2 luni, dată fiind complexitatea cauzei și dificultatea administrării probelor, specifice dosarelor având ca obiect infracțiuni de trafic de persoane.
Nici cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură procesuală mai blândă, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, nu poate fi primită favorabil întrucât temeiurile avute în vedere la arestarea inculpaților nu s-au modificat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 139 al. 1 Cod pr. penală, ce reglementează înlocuirea măsurilor preventive.
Concluzionând, Curtea reține că dispoziția de menținere a inculpaților în stare de arest preventiv este temeinică și legală astfel că, văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr. penală, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în conformitate cu prevederile art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 18.10.1958 în comuna Pechea, județul G, CNP -, domiciliat în G,-, - 4,. 70, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F) și (fiul lui și, născut la data de 27.02.1973 în comuna Pechea, județul G, CNP -, domiciliat în G,-, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F) împotriva încheierii din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul -.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 150 lei, iar pe inculpatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
Grefier,
Red./tehnored. motivare: -/30.12.2008
Tehnored. hot. /2 ex./7.01.2009
Fond:
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Petruș Dumitru, Daniela
