Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 205/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 691/2/2010
223/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ 205
Ședința publică din data de 03 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Cîrstoiu Veronica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 20.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător ales.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu solicită pronunțarea cu privire la acordarea onorariului parțial pentru studiul dosarului.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 20.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestări preventive nu mai subzistă și nu au apărut elemente noi care să mai impună menținerea stării de arest preventiv.
Apărătorul arată cu privire la starea de fapt că s-a reținut în sarcina inculpatului că ar fi aplicat lovituri cu mai multe obiecte contondente asupra părții-vătămate periclitându-i viața. Este de reținut faptul că partea-vătămată a fost în stare de arest alături de inculpat.
Inculpatul a arătat că a fost chemat la acea dată de către partea-vătămată, iar în momentul când a ajuns era deja un conflict în care mai multe persoane se loveau reciproc neștiindu-se exact care dintre lovituri ar fi periclitat viața părții-vătămate. De asemenea în urma conflictului și inculpatul a suferit leziuni ce au necesitat 11 zile îngrijiri medicale.
Apărătorul solicită a se avea în vedere că majoritatea martorilor din cauză au fost audiați, iar o parte dintre aceștia au formulat plângere împotriva organelor judiciare în sensul că au fost obligați să declare într-un anume fel.
Având în vedere aceste împrejurări, precum și faptul că inculpatul este căsătorit, nu este cunoscut cu antecedente penale, avea un loc de muncă, astfel că dacă va fi judecat în stare de libertate nu ar avea cum să influențeze bunul mers al cercetării penale, pericolul concret pentru ordinea publică fiind diminuat, față de faptul că cercetarea este la final.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsuri arestării preventive cu judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a Încheierii atacate, considerând că în mod corect Tribunalul Bucureștia apreciat că temeiurile care au stat la baza arestări preventive nu s-au schimbat, impunând în continuare menținerea stării de arest a inculpatului, față de natura și gravitatea faptei săvârșite, tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav și ultraj contra bunelor moravuri, având în vedere și modalitatea concretă de săvârșire a faptei, împreună cu alte persoane prin folosirea unei săbii, bâte și obiecte contondente, provocându-i părți-vătămate leziuni grave.
Reprezentanta parchetului arată că s-a avut în vedere și atitudinea nesinceră a inculpatului care a recunoscut că a tras cuțitul din mâna părții-vătămate însă că nu a lovit pe nimeni. De asemenea s-a avut în vedere și faptul că declarațiile martorilor au fost subiective, încercând să-și schimbe declarațiile, motiv pentru care în mod corect s-a apreciat că este necesar, pentru buna desfășurare a procesului penal menținerea inculpatului în stare de arest.
Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat.
Apărătorul ales având cuvântul în replică arată că partea-vătămată a formulat pretenții pe latură civilă, nu că ar fi încercat să aranjeze o înțelegere frauduloasă.
De asemenea arată că există contradicții între declarațiile martorilor, ceea ce nu se poate imputa inculpatului.
Recurentul-inculpat solicită judecarea în stare de libertate arătând că nu face parte din nici un clan.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 20.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în baza art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a menținut starea de arest a acestuia.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea înlocuire a măsurii preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul, prin apărător.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
În data de 13.10.2008, în jurul orelor 22,00, în str. - - din sector 2, în contextul unui conflict între mai multe persoane înarmate cu bâte, săbii și alte obiecte contondente, cu un obiect tăietor - înțepător, a înjunghiat părțile vătămate zis "" și, în zone corporale vitale, provocându-le acestora leziuni grave și a tulburat grav ordinea și liniștea publică.
Tribunalul a reținut că în cauză sunt indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală cu referire la art. 681Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, mandatul de arestare preventivă fiind emis ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 148 lit.b,e și f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri a arestării preventive întrucât nu sunt îndeplinite prevederile art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Critica apărării se întemeiază și pe împrejurarea că în urma conflictului existent a fost arestată și partea vătămată din prezenta cauză, inculpatul la rândul lui având nevoie de 11 zile îngrijiri medicale.
Deasmenea apărarea a mai arătat că majoritatea martorilor au fost audiați așa încât cercetarea judecătorească se poate efectuat și cu inculpatul în stare de libertate, care este la primul conflict cu legea penală.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că în mod corect prima instanță a dispus menținerea stării de arest a inculpatului în conformitate cu art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Potrivit art. 160 alin. 2 Cod procedură penală se poate dispune revocarea măsurii arestării preventive dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Or, temeiurile prevăzute de art. 148 lit.b,e și f Cod procedură penală avut în vedere la luarea măsurii nu au încetat cum prevede textul de lege mai sus invocat.
Pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică rezultă din natura faptelor prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. 1 lit. i Cod penal și art. 176 alin. 1 lit. b și art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal.
Critica apărării în sensul că majoritatea martorilor au fost audiați iar inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu poate fi primită de instanța de recurs, atâta timp cât nu sunt îndeplinite prevederile art. 160 alin. 2 Cod procedură penală, cum mai sus s-a arătat.
Așa fiind, Curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 20.10.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 130 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 30 lei - onorariu onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
G -
Red.
Dact.02.03.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica
