Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 215/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIENr. 215
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal având ca obiect, înlocuire măsură preventivă " promovat de inculpații recurenți, fiul lui G și, născut la data de 24 mai 1986 și, fiul lui și, născut la data de 17 septembrie 1987 împotriva încheierii de ședință din 23.03. 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpații recurenți asistat de avocat ales. și -, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
, inculpații precizează că își mențin recursurile declarate.
Nemaifiind de formulat alte cereri, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursurilor promovate de către cei doi inculpați.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că nu există suficiente dovezi la dosar din care să rezulte vinovăția acestui inculpat.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul și revocarea măsurii arestării preventive, pentru a i se acorda acestuia posibilitatea ca în stare de libertate, să-și asigure o apărarea temeinică.
Trebuie avut în vedere faptul că inculpatul este arestat de aproximativ un an de zile, deci a trecut o perioadă mai mult decât rezonabilă.
Inculpații sunt aduși împreună în instanță, fapt ce a condus la ivirea anumitor animozități între ei, concretizate prin aceea ca și-au schimbat declarațiile în fața instanței de fond.
Apreciază apărarea că inculpatul dacă ar fi lăsat libert nu ar putea impieta în nici un mod buna desfășurare a procesului penal și în concluzie, solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că examinând motivarea instanței de fond, a constatat că Tribunalul în mod corect s-a limitat la ceea ce legiuitorul cere în momentul în care se verifică existența temeiurilor care justifică măsura arestării preventive.
Instanța de fond a constatat că, în continuare, sunt îndeplinite temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și, că aceste temeiuri nu s-au schimbat, subzistă și justifică în continuare menținerea acestei măsuri.
Pune concluzii de respingere a recursurilor ca fiind nefondate, urmând a fi menținută încheierea recurată ca fiind legală și temeinică.
Inculpații recurenți și -, având pe rând ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărătorul ales.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare și deliberare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din 26.03.2009a Tribunalului Iașis -a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și, conform art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. Cod procedură penală, aceștia fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării inițiale a măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În termen legal această încheiere a fost atacată cu recurs de către inculpați și criticată ca fiind netemeinică și nelegală solicitând, prin apărătorii lor, judecarea în stare de libertate cu motivarea că:
- nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu va fi afectată buna desfășurare a procesului penal;
- apărătorul inculpatului susține că nu există suficiente dovezi din care să rezulte vinovăția acestuia;
- apărătorul inculpatului arată că perioada de aproximativ un an de zile de arest preventiv constituie o depășire a termenului rezonabil prevăzut de jurisprudența CEDO.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, din următoarele motive:
Inițial, arestarea preventivă a fost luată față de cei doi inculpați cu motivarea că sunt indicii și chiar probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum prevăd dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Aceste temeiuri nu s-au schimbat, subzistă și în prezent, așa încât impun în continuare privarea de libertate, în scopul bunei desfășurări procesului penal.
În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în imposibilitatea săvârșirii unei noi infracțiunii, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul și împrejurările prin care se presupune că s-a comis fapta, din natura relațiilor sociale presupus a fi lezate și își mai găsește expresia și prin starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor fapte de o gravitate sporită ar fi judecate în stare de libertate.
Deși inculpatul, prin apărătorul său, amintește de dovezi de nevinovăție cu privire la fapta ce face obiectul judecății, acest aspect nu poate fi avut în vedere de instanța de recurs în momentul procesual de față, fiind atributul instanței ce judecă fondul ca, pe baza probelor, să stabilească vinovăția sau nevinovăția și încadrarea juridică a faptei inculpatului.
Și instanța de recurs reține că se impune în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal și în această fază de judecată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de către inculpații și - împotriva încheierii de ședință din 26.03.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe recurentul să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.
Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 06.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02.ex.
24.04.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Aurel Dublea, Elena Scriminți
