Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 228/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIENr. 228
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal formulat de inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 01.10.1987, deținut în Penitenciarul Vaslui, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă, recurs declarat împotriva încheierii penale din data de 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent -, în stare de arest preventiv, asistat de doamna avocat -, apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Interpelat, inculpatul precizează că își menține recursul declarat împotriva încheierii penale din data de 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat de inculpat.
Doamna avocat, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului întrucât inculpatul nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat.
Susține apărarea că inculpatul în acea seară s-a dus la discotecă unde a fost provocat de partea vătămată și a fost nevoit să se apere, împrejurare în care s-au lovit reciproc.
De asemenea, partea vătămată suferea de o boală mai veche și, dacă ar fi lăsat în libertate, inculpatul ar putea aduce dovezi în acest sens.
Solicită judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază încheierea Tribunalului Vaslui din data de 08.04.2009 ca fiind legală și temeinică.
Instanța de fond a apreciat că subzistă temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive, și că din punct de vedere al probatoriului nu există elemente contradictorii fiind stabilite împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea.
În concluzie, considerând că sunt întrunite dispozițiile art. 148 lit."f" Cod procedură penală, procurorul solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Inculpatul recurent -, personal, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, precizând că regretă săvârșirea faptei.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Curtea de Apel Iași,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui, prin încheierea din 08.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, în baza art. 300 indice 2 rap. la art. 160 ind. b alin. 3 din Codul d e procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului, constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia nu s-au schimbat, ele subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Instanța a considerat că se impune reacția autorităților judiciare în sensul ca inculpatul să fie judecat în stare de arest preventiv pentru a nu crea o stare de insecuritate și neîncredere a colectivității față de aptitudinea organelor judiciare de a acționa cu fermitate față de cei învinuiți de săvârșirea unor infracțiuni grave.
Împotriva încheierii indicate mai sus a declarat recurs inculpatul care a susținut că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică.
Curtea consideră că prima instanță a constatat, judicios, motivând clar și complet, că de la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent și până la pronunțarea încheierii recurate nu a intervenit nici un aspect care să conducă la concluzia că nu mai există temeiurile ce au determinat arestarea ori că aceste temeiuri s-au modificat.
Instanța constată că, prin încheierea nr. 35 din 28.10.2008, Tribunalul Vasluia dispus arestarea preventivă a inculpatului, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. din Codul d e procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f din Codul d e procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată dacă există indicii temeinice sau probe că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Mijloacele de probă administrate în cauză până la sesizarea instanței de judecată oferă indicii temeinice care justifică bănuiala că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv și trimis în judecată.
temeinice, în sensul art. 68 ind. 1 din Codul d e procedură penală, oferite de procesul verbal de cercetare la fața locului (4-16 vol. I dosar ), raportul de necropsie medico-legală Nr.5992/11.11.2008 întocmit de Institutul de Medicină Legală I (23.26 vol. I ), declarațiile martorilor (33 vol. II), (38. vol. II), (44 vol. II), (58 vol. II) și (61 vol. II), ale învinuitului (4-8 vol. I), precum și declarațiile inculpatului, sunt suficiente pentru menținerea măsurii arestării preventive. În acest moment procesual nu este necesară înlăturarea pe deplin a prezumției de nevinovăție a inculpatului, presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele penale pentru care este trimis în judecată fiind suficientă pentru justifica arestarea preventivă.
Motivele verosimile la care se referă articolul 5 paragraful 1 litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu trebuie să aibă forța unor probe care ar justifica trimiterea în judecată sau condamnarea.
Suspiciunea rezultată din probe că a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă, constând în aceea că în noaptea de 25/26.10.2008, în jurul orelor 24.00 inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele victimei, cauzându-i leziuni traumatice care au condus la deces, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, este suficientă pentru a constata că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unei stări de neliniște, a unui sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generate de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave sunt cercetate în stare de libertate.
Cum în prezenta cauză există elemente din care să reiasă că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au modificat, Curtea consideră că soluția de menținere a arestării preventive este justă, astfel încât va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul deținut în Penitenciarul Vaslui, împotriva încheierii de ședință din 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red./Tehnored.:
2 ex./04.05.2009
Jud. fond: -
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Daniela Dumitrescu
