Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 23/R/2009
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată prin mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți, fiica lui și, născută la 07.10.1970 și, fiul lui și al lui -, născut la 25.08.1985, din Penitenciarul cu regim de Maximă Siguranță O împotriva încheierii penale din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive conform prevederilor art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți și -, ambii în stare de arest, asistați de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra recursurilor.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți - și susține recursurile, solicită admiterea acestora, casarea și modificarea încheierii recurate, în principal, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpaților, iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În motivare arată că, punerea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nici nu împiedică desfășurarea cercetării judecătorești. Solicită a se avea în vedere că, față de unul dintre inculpați, trimis în judecată pentru aceleași fapte, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, hotărârea rămânând definitivă, situație în care consideră că trebuie să existe egalitate de tratament cu privire la toți inculpații din dosar. Consideră că măsura arestării preventive este netemeinică deoarece nu există probe cu privire la săvârșirea faptelor de către inculpați sau care să dovedească pericolul concret pentru ordinea publică. Menționează că au fost audiați în cauză mai mulți martori care infirmă susținerile părții vătămate. Mai arată că inculpații sunt arestați de o perioadă exagerat de lungă.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, probele sunt pertinente și concludente, iar față de pericolul concret al faptelor se impune menținerea inculpaților în stare de arest preventiv.
Inculpata recurentă -, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului său.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, s-au respins cererile de revocare a măsurii arestului preventiv, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, respectiv cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpați. În baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților: -, născută la data de 07 octombrie 1970, în O, județul B, fiica lui și, fără ocupație, domiciliată în O,-, jud. B și fără forme legale în O, str. C-tin nr. 15/A, - 51, jud. B, CNP - în prezent deținută in Penitenciarul Oradea, măsură luată prin încheierea nr. 20/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.24/2008 și, născut la data de 25 august 1985 în O, județul B, fiul lui și -, fără ocupație, domiciliat în O,-/A, județul B și fără forme legale în O,-, județul B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură luata prin încheierea nr.20/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr.23/2008.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul, xaminând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și în prezent, existând în continuare pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, motiv pentru care văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b alin.3 Cod procedură penală și prevederile art.23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful l lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a respins cererile formulate de inculpați privind revocarea și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, sau localitatea prev. de art.145 și art.145 ind.1 Cod procedură penală și a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpații și -, solicitând admiterea acestuia, în principal, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpaților. În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, conform art. 385/6 alin.2 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prev. de art. 385/9 Cod procedură penală, se constată că recursul este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală.
În speță, sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 148 lit. "f " Cod procedură penală, respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea de care sunt acuzați este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au modificat.
Măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, ea fiind luată în condițiile art. 143, art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care au fost arestați.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol pentru ordinea publică, este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului social trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor asemenea fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se poate avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, ci și cele referitoare la faptă, aceasta fiind de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora, cu atât mai mult cu cât aceștia sunt cercetați pentru fapte cu un grad ridicat de pericol social.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive împotriva inculpaților a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea sau înlocuirea acestei măsurii cu o altă măsură preventivă, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, inculpații recurenți vor fi obligați să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
REPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații, și, împotriva încheierii penale din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
decizie - /30.01.2009.
Jud. fond -
2 ex./30.01.2009,
Președinte:Țarcă GabrielaJudecători:Țarcă Gabriela, Popovici Corina, Rus Claudia
