Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 235/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.235/R/2008
Ședința publică din 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Soane Laura Mihaela
JUDECĂTOR 3: Sotoc
Judecător: -
Procuror:
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 27.09.1985, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului recurent avocat învederează instanței că în încheierea de ședință din 14.04.2008 s-a făcut mențiunea că a fost judecată cauza în ședință nepublică, însă susține că s-a judecat în ședință publică și solicită conform prevederilor art.304 din Codul d e procedură penală să se ceară copie după caietul grefierului de ședință, apreciind că aspectul publicității se află în legătură directă cu starea de libertate a inculpatului.
Procurorul nu se opune cererii formulate de apărare.
Instanța, respinge cererea formulată de apărătorul inculpatului ca nepertinentă și inutilă cauzei, deoarece în situația în care instanța va aprecia necesar va verifica în cursul deliberării cele arătate, având în vedere dispozițiile art.304 combinat cu art.305 din Codul d e procedură penală.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Apărătorul inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, susține și recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestări preventive.
În susținerea recursului se arată că motivarea instanței este identică cu cea inserată în încheierile de ședință din 3.03.2008, 28.03.2008 și 14.04.2008, fiind una pur formală, judecătorul trebuie să verifice, în opinia sa, dacă subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și dacă termenul rezonabil a expirat.
În subsidiar, a arătat că motivele care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă, dosarul fiind în faza de cercetare judecătorească, inculpatul fiind supus testului poligraf, audiat, din probele de la dosar rezultând că acesta nu a cunoscut vârsta victimei.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că încheierea atacată este legală și temeinică, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de viol în formă agravată și lipsire de libertate, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului a prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, fiind legal și oportun să fie judecat în stare de arest preventiv.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, solicită să fie pus în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, s-a dispus în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală, menținerea stării de arest, printre alții, a inculpatului, născut la 27.09.1985 în O, fiul lui și, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr.15/01.07.2007 a Tribunalului Bihor, în care căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.18/2007.
S-a respins cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a considerat că nu a intervenit nici un element de natură să determine schimbarea sau încetarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, dată fiind fapta reținută în sarcina acestuia, împrejurările reținute în rechizitoriu în legătură cu comiterea faptei, dată fiind și vârsta părții vătămate, iar menținerea inculpatului în stare de arest se impune în conformitate cu dispozițiile art.136 Cod procedură penală și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal și văzând dispozițiile art.300/2 combinate cu art.160/b alin.3 și art.160/h Cod procedură penală și prevederile art.23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraf I din CEDO, a menținut arestarea preventivă a inculpatului și a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpat.
Împotriva încheierii penale mai sus arătate a formulat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerii sale de îndată în libertate.
În motivarea recursului formulat inculpatul, prin apărătorul său ales a învederat instanței că motivarea instanței de fond este identică cu cea inserată în încheierile de ședință din 3.03.2008, 28.03.2008 și 14.04.2008, fiind pur formală; în subsidiar a arătat că motivele care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă, dosarul fiind în faza de cercetare judecătorească, inculpatul fiind supus testului poligraf, audiat, din probele de la dosar rezultând că acesta nu a cunoscut vârsta victimei.
Examinând încheierea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate de recurent, dar în limitele permise de lege, instanța va reține următoarele:
Instanța de fond a dispus în mod temeinic menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, câtă vreme temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și nu s-au modificat până în prezent, din probele administrate în cauză rezultând presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Referitor la temeiurile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, se va reține că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol calificat pentru care este judecat inculpatul este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
În acest sens prima instanță a arătat că pericolul pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului, de modalitatea de comitere a acesteia, de vârsta victimei și din numărul participanților.
Toate aceste aspecte ce țin de fapta reținută în sarcina inculpatului sunt de natură să creeze un puternic sentiment de insecuritate socială în rândul comunității, generat de impresia că organele judiciare au o atitudine pasivă față de persoanele suspectate de comiterea unor infracțiuni grave.
Față de motivele mai sus arătate, Curtea va respinge ca nefundat recursul inculpatului, iar în baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală îl va obliga pe acesta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 27.05.1985, deținut în Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red.dec./-
În concept - 19.05.2008
Jud.fond/
Tehnored.dec./
2 ex./19.05.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Soane Laura Mihaela, Sotoc
