Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 24/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 24/2009
Ședința publică de la 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda președinte secție
Grefier
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -
Serviciul Teritorial Alba - reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de inculpații ȘI împotriva Încheierii penale pronunțată la 16 martie 2009 de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocați ȘI aleși și
- recurent Inculpat - personal în stare de arest la. A și asistat de avocați ȘI ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
În conformitate cu art. 322 cod pr. penală, instanța a pus în vedere inculpaților recurenți că au dreptul de a fi ascultați, atrăgându-li-se totodată atenția asupra dispozițiilor acestui articol.
Inculpații recurenții au declarat că nu doresc să dea declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți, avocat solicită admiterea recursurilor, desființarea încheierii atacate, cu consecința punerii inculpaților în stare de libertate. Face trimitere concret la cazul inculpatului care se află în stare de libertate și susține că nici inculpata nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu s-ar crea în rândul populației dacă ar fi pusă în libertate.
Cu privire la inculpatul recurent arată că acesta este foarte bolnav, fiind transferat de la D -A -A și se impune punerea sa în stare de libertate pentru a-și restabili starea de sănătate și întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătoarea aleasă a inculpaților recurenți, avocat, solicită admiterea recursurilor declarate de cei doi inculpați în baza disp. art. 385/9 pct. 4, 385/9 pct. 9 cod pr. penală, casarea încheierii atacate.
Susține că s-a încălcat principiul publicității ședinței de judecată, întrucât instanța de fond a dispus evacuarea publicului din sala de judecată și a declarat ședință nepublică, având în vedere infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, apreciind că această nulitate nu poate fi acoperită, întrucât acest aspect nu a fost pus în discuția părților și fiind un termen intermediar la care se discuta doar măsura preventivă a arestării nu se impunea discutarea acesteia în ședință nepublică potrivit art. 24 din Legea 678/2001. Arată că potrivit practicii CEDO atunci când se discută măsurile arestării preventive, acestea trebuie puse în discuția publicului.
Pe fondul cauzei, solicită în baza disp. art. 385/9 pct. 9 cod pr. penală admiterea recursurilor declarate de cei doi inculpați cu consecința punerii lor în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpați cu o altă măsură mai blândă prevăzută de art. 136 lit. c sau b cod pr. penală.
Arată că instanța de fond a considerat că în continuare se mențin argumentele care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv cele două aspecte: pericol social concret pentru ordinea publică și pedeapsa mai mare de 4 ani prevăzută pentru faptele de care sunt acuzați inculpații, însă aceste prezumții trebuie răsturnate. S-a făcut trimitere la insecuritatea martorilor, instanța de fond apreciind că planează o suspiciune în acest sens și că rezonanța negativă asupra opiniei publice nu s-a estompat. Există practică dată de Comisia Europeană în sensul, că odată cu trecerea timpului se estompează și pericol social concret și rezonanța socială negativă în rândul opiniei publice. Mai arată că atunci când s-a luat această măsură a existat o ușurare pentru semeni, însă în prezent nu se mai impune menținerea acestei măsuri.
Cu privire la inculpatul recurent arată că există caracterizări cu privire la acesta, din care rezultă cum era perceput în societate, și având în vedere și motivele medicale, care impun efectuarea unei intervenții chirurgicale, instanța poate să dispună punerea sa în stare de libertate.
Susține că prin Decizia 76 Curții Constituționale se arată că pericol social al faptei nu trebuie confundat cu pericol concret pentru ordinea publică și ar trebui respectat principiul egalității de tratament, iar instanța de fond când a pronunțat încheierea nu a făcut nici o trimitere la numărul mare de victime și aria mare activității infracționale.
Mai arată că toate circumstanțele personale pledează în favoarea celor doi inculpați, astfel inculpata nu a mai fost condamnată, are familie, a fost disciplinată, nu au existat reclamații la poliție, astfel că nu există dovada pericolului social concret pentru ordinea publică așa cum prevede art. 160 cod pr. penală.
Motivarea instanței când a respins cererea de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu o altă măsură, cum că inculpata ar influența martorii nu este reală, deoarece nici un martor nu s-a plâns în acest sens.
Cu privire la inculpatul recurent, trebuie reținute circumstanțele personale, precum că acesta are probleme medicale și materiale, având credite la bănci, are familie, un băiat student și apreciază că măsura arestării este prea aspră, motiv pentru care solicită înlocuirea acesteia cu o altă măsură mai blândă.
Procuror pentru Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Alba,solicită respingerea recursurilor declarate de cei doi inculpați având în vedere toate considerentele reținute de instanță, care nu s-au schimbat și care subzistă și în prezent.
Susține că există un pericol social mai mare, având în vedere faptul că cele două părți vătămate sunt minore, și riscul ca acestea să fie influențate de inculpați și impactul social pentru opinia publică dacă inculpații ar fi puși în libertate. Cu privire la termenul rezonabil, având în vedere practica CEDO arată că acest termen nu este definit.
Pentru toate aceste motive pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate.
Inculpatul recurent,având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și punerea sa în stare de libertate,susținând că nu a cunoscut vârsta părților vătămate, că le-a trimis acasă să-și întocmească actele necesare, că totul a plecat de la numita pe care a trimis-o acasă și care s-a răzbunat pe el.
Inculpatul recurent,având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și punerea sa în stare de libertate, susținând că a fost un simplu angajat, că este bolnav, că nu prezintă pericol social, că are datorii la bănci și un băiat student.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Asupra recursului de față constată că prin încheierea penală din 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală s-a dispus în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 alin. 3 și art. 148 lit. f menținerea C.P.P. arestului preventiv a inculpaților și.
Prin aceeași încheiere s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă.
În motivarea încheierii tribunalul a reținut în esență că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea de libertate neexistând date din care să rezulte că aceste temeiuri s-au schimbat.
Din probele administrate în cauză - atât în cursul urmăririi penale (înregistrări audio-video, înscrisuri, declarații de martori, declarațiile victimelor, a martorilor cu identitate atribuită) cât și al judecății (declarații inculpați, părți vătămate, martori) cu privire la fiecare din cei doi inculpați rezultă indicii temeinice că fiecare dintre inculpați a comis infracțiunile pentru care este trimis în judecata pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani, și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, generat de rezonanta socială negativă a faptului că persoane asupra cărora planează presupunerea rezonabilă că a comis fapte de o gravitate sporită asupra unor persoane - inclusiv minori - sunt cercetate în stare de libertate.
Nu se poate reține că rezonanța socială negativă a faptelor a căror săvârșire planează asupra fiecăruia dintre cei doi inculpați s-a estompat, neexistând date concrete furnizate până la acest moment de probațiunea în cauză, astfel că pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților persistă.
Motivele de natură medicală invocate de inculpatul nu sunt de natură să conducă la lăsarea acestuia în libertate câtă vreme arestarea preventivă a fost luată în considerarea tuturor elementelor prev.de art.136 Cod penal și câtă vreme, potrivit art.139 Cpp, tratamentul medical poate fi efectuat în regim de detenție sub pază specială. Susținerile inculpatului că nu i se aplică tratamentul și regimul alimentar necesar tratării afecțiunilor sale nu pot să conducă la lăsarea acestuia în libertate, autoritățile competente în speță Administrația Penitenciarelor are obligația să asigure toate garanțiile pentru asigurarea dreptului la sănătate a persoanelor aflate în regim de detenție, inclusiv prin internare sub pază permanentă.
În raport de complexitatea cauzei comportamentul autorităților și al inculpaților s-a apreciat că nu a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive astfel cum este definit în practica CEDO.
În raport de cele arătate anterior, Tribunalul a reținut că nu se impune nici înlocuirea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați.
În raport de complexitatea cauzei, comportamentul autorităților și al inculpaților, Tribunalul a apreciat că nu a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive definit în practica CEDO.
Față de cele arătate anterior, Tribunalul a reținut că nu se impune nici înlocuirea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate pentru asigurarea desfășurării normale a procesului și evitarea influențării martorilor ori a victimelor ce urmează a fi audiate, cererile de înlocuire fiind respinse conform art. 139 Cod procedură penală.
De asemenea, tot pentru considerentele arătate anterior referitoare la existența indiciilor temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată -indicii care rezultă din probele administrate, precum și în raport de art. 136 Cod procedură penală care prevede scopul măsurilor preventive în funcție de persoana inculpaților și gradul de pericol social al infracțiunilor, s-a apreciat că nu se impune nici revocarea măsurii arestării preventive cu o altă, cererile inculpaților sub acest aspect fiind respinse conform art. 139 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen inculpații prin apărători solicitând desființarea încheierii atacate, punerea de îndată în libertate a inculpaților sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură din cele prevăzute de art. 136 lit. c sau b Cod procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată sub un prim aspect, că în speță este incident motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 4 Cod procedură penală, întrucât dezbaterea măsurii arestării preventive s-a realizat în ședință nepublică, fapt ce este contrar practicii CEDO.
Pe fondul cauzei, întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct. 9 Cod procedură penală se arată că argumentele privitoare la menținerea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, nu rezistă unei analize atente odată ce pericolul social concret pentru ordinea publică s-a estompat prin trecerea timpului iar circumstanțele personale ale fiecărui inculpat relevă inexistența unui atare pericol.
În mod greșit instanța de fond a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, reținând că inculpata ar influența martorii, în condițiile în care nu există probe în acest sens.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în limitele prev. de art. 3856alin. 3 Cod procedură penală Curtea constată că recursurile inculpaților sunt nefondate pentru considerentele ce vor urma:
Potrivit art. 160 alin. 1-3 Cod procedură penală, "în cursul judecății instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive."
În speță, din ansamblul probator de la dosar, curtea reține că probele administrate până în prezent conduc la bănuiala rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar de la ultima menținere a măsurii arestării preventive din data de 26.01.2003, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurilor și menținerea acestora nu s-au schimbat.
Chiar dacă nu se constată apariția unor temeiuri noi care să justifice arestarea preventivă a inculpaților, cele ce au determinat inițial arestarea impun în continuare privarea de libertate fiind incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Susținerile inculpaților că lăsarea lor în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică nu pot fi primite.
Este adevărat că persistența bănuielii plauzibile privind săvârșirea unei infracțiuni nu mai este suficientă după un anumit interval de timp pentru legitimarea privării de libertate, însă în speță raportat la natura infracțiunilor imputate inculpaților respectiv trafic de persoane și trafic de minori și modul în care se prezumă că inculpații recurenți au săvârșit faptele, prin amenințări și control asupra părților vătămate și inducerea stării de temere, motivele de menținere în detenție sunt până în prezent suficiente și pertinente.
În raport de aceleași elemente, este corectă concluzia instanței de fond potrivit căreia lăsarea lor în libertate ar genera o rezonanță socială negativă, fapt ce se concretizează în existența unui pericol pentru ordinea publică.
Existența temeiurilor de menținere a măsurii arestării preventive conduce implicit la respingerea cererilor de revocare a acestei măsuri.
Cât privește criticile recurenților referitoare la soluția de respingere a cererilor lor de înlocuire a măsurii arestării preventive, acestea sunt nefondate.
În baza art. 5 p. 3 din CEDO, atunci când decid cu privire la menținerea unei stări de detenție instanțele sunt obligate să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanelor inculpate la proces. Cu toate acestea, riscul exercitării de presiuni asupra martorilor poate constitui un impediment pentru încetarea detenției, justificat în speță prin schimbarea declarației martorei " în condițiile neepuizarii probațiunii testimoniale".
Cât privește circumstanțele personale invocate de cei doi inculpați dar și cele medicale relevate de inculpatul, deși ele pot fi avute în vedere în luarea unei măsuri alternative conform jurisprudenței CEDO, nu pot argumenta în speță revocarea sau înlocuirea măsurii, raportat la ansamblul criteriilor care justifică menținerea detenției provizorii.
Mai mult, în ceea ce-l privește pe inculpatul, nu s-a făcut dovada că acesta nu poate fi tratat în rețeaua medicală a ANP, conform art. 1391Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, criticile recurenților întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală urmează a fi respinse ca nefondate.
Nefondate se privesc a fi și criticile vizând cazul de casare prev. de art. 3859pct. 4 Cod procedură penală, întemeiate pe jurisprudența CEDO.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 678/2001 ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 din lege, nu sunt publice.
Prin prisma normei speciale de mai sus ședința de judecată a Tribunalului Alba din 16.03.2009 în care s-a dezbătut starea de arest a inculpaților în mod corect nu a fost publică, legea nefăcând nici o distincție în acest sens, susținerea recurenților potrivit căreia în aplicarea art. 6 din CEDO Curtea Europeană a stabilit caracterul obligatoriu al dezbaterilor publice în situația în care acestea vizează starea de detenție este nefondată.
În art. 6 alin. 1 fraza a doua din Convenție se prevede că: "accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acesteia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților în proces o impun, sau măsura considerată absolut necesară de către instanțe atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aduca atingere intereselor justiției".
Cum tocmai în considerarea intereselor minorilor și a protecției vieții private a părților din proces legiuitorul român a stabilit caracterul nepublic al ședințelor de judecată în cauzele privind traficul de minori, dezbaterea nepublică realizată de Tribunalul Alba la termenul din 16.03.2009 nu a înfrânt nici norma internă și nici pe cea convențională.
Prin urmare nefiind incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 4 Cod procedură penală, recursurile deduse judecății vor fi respinse ca nefondate, cu consecința obligării recurenților la plata sumei de câte 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații ȘI împotriva Încheierii penale pronunțată la 16 martie 2009 de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-.
Obligă pe numiții recurenți la plata sumei de câte 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Concediul legal, semnează
Președintele Instanței,
Judecător
Grefier,
Red.
Tehnored 2 ex/07.04.2009
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIEI PENALE Nr. 24/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații ȘI împotriva Încheierii penale pronunțată la 16 martie 2009 de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-.
Obligă pe numiții recurenți la plata sumei de câte 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ss - - ss - - - ss -
Pentru conformitate,
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda
