Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 242/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR- DECIZIE NR.242/R/MF
Ședința publică din 17 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marioara Dumitru
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 3: Marius dr.-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații, împotriva încheierii de ședință din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, inculpatul și împotriva încheierii nr.8 din 10 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat recurenții inculpați: - asisatat de avocat ales escu, în baza delegației de la dosar, asistat de avocați aleși și, în baza delegațiilor de la dosar și inculpații și, asistați din oficiu de avocat care substituie pe avocat desemnată în baza delegației nr.1652/2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, potrivit art. 172 al. 7 Cod procedură penală, s-a permis apărătorilor să ia legătura cu inculpații.
escu, și, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat escu, având cuvântul pentru inculpatul -, solicită a se constata că, prima instanță a motivat încheierea pentru toți inculpații la un loc, deși trebuia motivată pentru fiecare inculpat în parte, în raport de fapte și probe.
Deși au trecut 7 luni de la arestarea inculpatului, în dosar nu s-a administrat nici-un fel de probă, mai mult, în prezent dosarul a fost suspendat și înaintat Curții Constituționale pentru soluționarea unei cereri de neconstituționalitate invocată de unul dintre inculpați.
Față de această situație, nu se mai justifică menținerea măsurii arestării.
În cauză subzistă prezumția de nevinovăție.
Greșit s-a reținut constituire în grup, atâta cât nu cunoaștea decît pe și cu care a fost asociat.
După administrarea de probe, este posibil să nu se mai rețină infracțiunea de înșălăciune și deci nu s-ar justifica arestarea.
Inculpatul este și grav bolnav de hepatita C, efcțiune care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a penitenciarului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, în legătură cu menținrea arestării, solicită a se constata că nu se mai impune menținerea acestei măsuri.
Inculpatul este arestat de 10 luni, iar motivarea încheierii dată de tribunal este lapidară.
Temeiurile avut în vedere la luarea măsurii s-au diminuat. Până în prezent în dosar nu s-a administrat nici-o probă, nu au fost nici audiați inculpații, iar în prezent judecata a fost suspendată, dosarul fiind înaintat la Curtea Constituțională pentru soluționarea unei excepții de neconstituționalitate. de 6 luni de aici în colo nu se va lucra nimic în dosar, iar inculpatul ar sta degeaba în aret.
Inculpatul este trimis în judecată pentru Legea nr. 241/2005, pentru fapte săvârșite în 2003, ceea ce nu este legal.
În cauză nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive și solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării cu măsura de a nu părăsi țara sau localitatea.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, solicită a se constata că, încheierea instanței de fond este nelegală și neteminică, nu este motivată pentru fiecare inculpat în parte cu privire la fapte și probe,fiind copiată din rechizitoriu.
Potrivit Ordonanței nr. 9 /2000 cu privire la împrumuturi, dobânda pentru suma împrumutată poate să ajungă până la J din valoarea împrumutului, deci nu se poate reține însălăciune. Mai mult, inculpatul nu avea nici-un drept să primească banii de la debitori, în contul altor creditori.
Solicită admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie, fiind îndeplinite condițiile legale.
În legătură cu inculpații și, solicită a se constata că nu se mai impune menținerea măsurii arestării,întrucât nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul privind cererea de liberare provizorie pe cauțiune, pune concluzii de admiterea a recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii.
Nu se poate reține ca bună motivarea că inculpatul are cazier judiciar, având în vedere că trei dintre pedepse sunt reabilitate, iar în ce privește a patra condamnare, depune la dosar copie de pe sentința penală nr. 1374/2006 din care rezultă că și partea vătămată a fost condamnată.
Nu se poate reține nici că prin lăsarea în libertate ar putea să săvârșească alte fapte penale, având în vedere că și pentru fapta de violență reținută asupra părții vătămate, a fost trimis în judecată.
Procurorul având cuvântul, artă că mpotrivit art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală, instanța avea obligația să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
În cauză nu au încetat și subzistă în continuare motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Aceste aspecte trebuiesc avute în vedere la verificarea măsurii arestării preventive.
Pedeapsa pentru faptele reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani și prin lăsarea în libertate ar avea un impact negativ asupra colectivității, având în vedere gravitatea faptelor.
Criticile formulate cum că dosarul s- suspendat și a fost înaintat la Curtea Costituțională, nu au legătură cu cauza și nu trebuiesc avute în vedere.
Pune concluzii de respingere a recursurilor.
În legătură cu recursul formulat de inculpatul, privind liberarea provizorie pe cauțiune, nici acesta nu este fondat și pune concluzii de respingere. Este vorba de patru infracțiuni cu violență, iar prin lăsarea în libertate ar putea zădărnici aflarea adevărului.
Solicită respingerea recursurilor, menținerea încheierilor ca legale și temeinice.
Recurenții inculpați având ultimul cuvânt conform art. 38513al. ultim:
- solicită să fie judecat în stare de libertate.
, arată că este de acord cu concluziile puse de apărători, solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât a executat suficient 10 luni, consideră că a făcut afaceri și nu comis infracțiuni, are o fermă foarte mare cu multe animale și nu are cine să se ocupe de ea.
, solicită să fie judecat în stare de libertate.
solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Constată că Tribunalul Vâlcea prin încheierea pronunțată la 9 aprilie 2008, în dosarul nr- a respins ca neîntemeiate cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și .
Prin aceeași încheiere instanța a menținut măsura arestării preventive pentru inculpații: -, -, și.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că, în această cauză, continuă să existe temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive pentru fiecare inculpat și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală pentru a se menține această măsură de prevenție.
Prin încheierea nr.8 din 10 aprilie 2008, Tribunalul Vâlceaar espins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30 iunie 1967, în Rm.V, jud.V, cu domiciliul în,-, jud.V, CNP -, ca neîntemeiată.
A dispus ridicarea inscripției de garanție imobiliară la dispoziția Tribunalului Vâlcea, create de SC SRL, cu sediul în
B,-, sector 1 prin contractul de garanție reală imobiliară autentificat sub nr.467 din data de 12 februarie 2008 la Biroul Notarului Public pentru inculpatul.
În esență, prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Împotriva acestor încheieri au declarat recurs inculpații -, și.
În motivele de recurs încheierile sunt criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând încheierile supuse recursului din punct de vedere al motivelor invocate în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță care a aplicat și interpretat în mod corespunzător dispozițiile legale în materie.
Din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată inculpații sunt prevăzute de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate ar periclita ordinea publică.
În acest sens, sunt probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească din care rezultă că inculpații au săvârșit fapte penale în sensul prevăzut de art.143 din Codul d e procedură penală.
În raport cu faptele reținute în sarcina lor și împrejurările în care acestea au fost comise, lăsarea lor în libertate ar periclita în mod grav relațiile și valorile sociale care formează ordinea publică.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a apreciat că se justifică menținerea măsurii arestării preventive pentru fiecare dintre inculpați, având în vedere dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive pentru fiecare dintre inculpați este justificată și în raport cu dispozițiile art6.136 alin.1 cod procedură penală, respectiv pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
În mod corect prima instanță a apreciat că cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul nu este întemeiată.
Printre aspectele reținute de către prima instanță, mai trebuie amintit și faptul că dispozițiile art.160/4 alin.1 Cod procedură penală, nu consideră instituția liberării provizorii pe cauțiune ca nun drept formal sau necondiționat al inculpatului.
De aceea, instanța trebuie să aprecieze nu numai dacă sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de lege, ci în egală măsură dacă inculpatul are vocația liberării provizorii pe cauțiune, în sensul dispozițiilor art.160/4 alin.1 cod procedură penală.
În raport cu probele administrate până în prezent, se constată că, inculpatul nu are vocația liberării provizorii pe cauțiune, având în vedere faptele reținute în sarcina sa și împrejurările în care au fost comise.
De asemenea, potrivit disp.art.136 alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie pe cauțiune se poate dispune dacă instanța apreciază că scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și în acest mod.
Având în vedere stadiul procesual al cauzei, precum și probele administrate, rezultă că liberarea provizorie pe cauțiune a recurentului, nu este în măsură să corespunde scopului pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă, respectiv buna desfășurare a procesului penal, așa cum prevăd dispozițiile art.136 alin.1 cod procedură penală.
Urmează ca în temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, să se respingă recursurile ca nefondate.
În baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare avansate de stat, iar inculpații și și la onorariu de avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații, ȘI, împotriva încheierii de ședință din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, al inculpatului declarat și împotriva încheierii de ședință nr. 8 din 10 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe inculpații și și la câte 40 lei, reprezentând onorariul de avocat din oficiu.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.dr.
Tehn.
Jud.fond..
2 ex.
21.04.2008.
Președinte:Marioara DumitruJudecători:Marioara Dumitru, Teodora Gheorghe Sorescu, Marius
