Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 44/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 44/
Ședința publică din data de 17 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu dr.- -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul penal declarat de inculpatul M, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr.23/F din data de 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, intimatul parte civilă, personal, lipsă fiind intimatele părți civile și SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință,după care:
Grefierul de ședință învederează instanței că s-a depus la dosar motive de recurs de către inculpatul.
Se depune la dosar delegație avocațială din partea avocat, pentru apelantul inculpat.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului, să ia legătura cu apelantul inculpat, aflat în stare de arest.
Curtea, pune în discuție, necesitatea audierii inculpatului, învederând acestuia faptul că poate să nu declare iar dacă este de acord să dea o declarație, ceea ce se consemnează poate fi folosit împotriva sa.
Apelantul inculpat precizează că este de acord să dea declarație.
Părțile prezente, și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, nu se opun audierii inculpatului.
Curtea, procedează la audierea inculpatului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată terminată cercetarea judecătorească și cauza în stare de judecată și trece la soluționarea apelului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru apelant, susține că încadrarea juridică a faptei nu este corectă, considerând că fapta nu se încadrează la omor ci la lovituri cauzatoare de moarte. În susținerea acestei păreri precizează că victima consuma alcool, iar vecinii erau obișnuiți cu astfel de scandaluri.
De asemenea, mai arată că inculpatul a fost prezentat de vecini ca
o persoană periculoasă, dar această atitudinea recalcitrantă se datorează pierderii locului de muncă și greutăților ivite ulterior pierderii locului de muncă, respectiv soția sa l-a părăsit, plecând și cu cei trei copii ai lor. Având în vedere aceste greutăți ale vieții, apelantul inculpat a făcut o depresie, fiind în tratament la momentul în care a cunoscut-o pe victimă.
Insistă cu privire la aspectul că victima consuma alcool, frecvent,
iar inculpatului nu i se poate imputa decât că a consumat alcool când nu trebuia, aceasta datorită stării lui de depresie. Consideră că inculpatul a făcut o greșeală iar furia a fost mai mare datorită consumului de alcool, fiind provocat de victima care, de asemenea, consumase alcool.
Precizează că inculpatul nu a realizat că victima este moartă, starea
de beție a acesteia fiind frecventă, motiv pentru care a dezbrăcat-o de hainele ude, haine pe care le-a stors și le-a pus la uscat și nu le-a ascuns.
Pentru motivele expuse solicită admiterea apelului, să se rețină prevederile art. 72, 73 și 74 Cod penal cu consecința orientării pedepsei spre minim și să se țină cont și că inculpatul nu are antecedente penale. Cu privire la latura civilă, arată că inculpatul a fost de acord cu plata despăgubirilor.
Intimatul, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al apelului inculpatului dar precizează că a solicitat 50 de milioane lei despăgubiri materiale și 50 de milioane lei daune morale.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat, menținerea hotărârii de fond și respingerea cererii privind schimbarea încadrării, precizând că fiecare persoană trebuie să răspundă pentru deznodământul faptelor sale. Inculpatul avea obligația de a înceta cearta și loviturile, precizând că victima a decedat, urmare loviturilor aplicate de inculpat. Consideră că nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea lovituri cauzatoare de moarte. Susține că pedeapsa aplicată a fost deja orientată spre minim, respectiv 12 ani, în situația în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este cuprinsă între 10 și 20 de ani.
Curtea, având în vedere suma menționată în hotărârea instanței de fond, și precizarea făcută de partea civilă, în sensul că s-au solicitat în total 100 de milioane lei reprezentând daune, pune în discuția părților și acest aspect.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că este de acord să plătească suma de 100 de milioane lei dar atunci când se va libera din penitenciar pentru că acum nu are de unde să îi dea. Cu privire la apelul declarat arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Reprezentantul parchetului precizează că apelantului nu i se poate înrăutăți situația în propria cale de atac dar având în vedere acceptul acestuia de a achita suma de bani precizată respectiv 100 de milioane lei, solicită ca instanța să ia act de această poziție a inculpatului.
Curtea pune în discuția părților, potrivit art. 3002Cod procedură
penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de menținere a stării de arest a inculpatului deoarece subzistă temeiurile care au condus la luarea acestei măsuri. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, cu atât mai mult cu cât infracțiunea este săvârșită contra vieții unei persoane.
Avocat, pentru inculpat solicită să se mențină starea de arest a inculpatului.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu se opune menținerii stării de arest.
CURTEA:
Constată că, prin sentința penală nr.23/F din 13 februarie 2008, Tribunalul Vâlceaac ondamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.02.1957, în Bălcești, jud.V, domiciliat în Bălcești, sat, jud.V, pensionar, divorțat, posesor seria X, nr.-, CNP -, la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.174 alin.1 Cod penal.
S-a dispus ca pedeapsa să fie executată prin privare de libertate și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.65 alin.2 rap.la art.53 pct.2 lit.a Cod penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-b Cod penal pe o perioadă de 4 ani.
S-a menținut starea de arest preventiv și s-a dedus din pedeapsă perioada executată.
S-a confiscat de la inculpat un cuțit.
Prin aceeași sentință, inculpatul a fost obligat la despăgubiri către părțile civile constituite în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpatul, domiciliat în comuna Bălcești, sat, jud.V, era divorțat și de circa 1 an și J trăia în concubinaj cu victima din aceeași localitate.
Cei doi obișnuiau să consume băuturi alcoolice și pe acest fond aveau dese certuri care culminau cu lovirea reciprocă.
În ziua de 16 noiembrie 2007 cei doi au consumat băuturi alcoolice și între aceștia a apărut un nou conflict datorat reproșului adus de inculpat victimei care își pierduse echilibrul și nu mai putea presta muncile din gospodărie.
de această situație inculpatul a lovit-o pe victimă în mai multe rânduri cu un lemn de la sobă, cu pumnul și cu un cuțit, producându-i mai multe leziuni care în final au dus la decesul victimei.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, moartea victimei s-a datorat "insuficienței acute cardiorespiratorii consecutiv unui șoc traumatic și hemoragic" leziunile traumatice fiind produse prin lovire cu corpuri dure și cu un obiect cu vârf cu marginea ascuțită, posibil cuțit, în momentul decesului victima având o îmbibație alcoolică corespunzătoare statului II (2,30%o).
Prima instanță a apreciat că nu poate fi reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală prevăzută de art.73 lit.b Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că inculpatul a fost de acord să plătească despăgubirile materiale către părțile civile constituite în cauză în cuantumul solicitat.
S-a confiscat de la inculpat cuțitul, corp delict, utilizat de acesta în comiterea infracțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel formulate oral, inculpatul critică sentința pentru greșita încadrare juridică a faptei și solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor, în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte. Apelantul susține că nu a avut intenția de a ucide victima.
De asemenea, apreciază că în mod greșit prima instanță nu a reținut și circumstanțe atenuante, aspect care rezultă din probatoriul administrat.
Examinând sentința apelată în raport cu motivele invocate și în baza disp.art.371 Cod procedură penală, curtea constată următoarele:
Critica inculpatului potrivit căreia în mod greșit prima instanță a reținut în sarcina sa comiterea infracțiunii prevăzută de art.174 alin.1 Cod penal nu este fondată.
Potrivit disp.art.183 Cod penal, infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, există numai în situația în care inculpatul acționează în una dintre formele de vinovăție cerute de dispozițiile art.180-182 cod penal, dar intenția sa a fost depășită, în sensul că din acțiunea infracțională a rezultat moartea victimei.
Din probatoriul administrat în cauză, nu rezultă că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.183 Cod procedură penală.
Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul, pe fondul consumului de alcool a avut un conflict cu concubina sa în seara zilei de 16 noiembrie 2007. În timpul altercației, inculpatul a lovit-o pe victima cu un lemn de la sobă în cap și cu un cuțit.
Mai mult decât atât este relevant faptul că în noaptea comiterii faptei, inculpatul a spălat hainele cu care a fost îmbrăcată victima, printre acestea aflându-se și bluza ce prezenta tăietura de cuțit, încercând în acest mod să înlăture urmele de sânge.
dintre martorii audiați, au confirmat faptul că între inculpat și victimă au avut loc repetate certuri și agresiuni, fapt ce s-a întâmplat și în noaptea de 16 noiembrie 2007.
În declarația pe care inculpatul a dat-o în fața instanței de apel, acesta a precizat că nu își mai aduce aminte dacă a lovit victima și cu cuțitul.
Folosirea acestui corp delict în comiterea infracțiunii este însă dovedită de probele administrate în cauză, inclusiv declarația inculpatului din faza de urmărire penală, în care recunoaște că a folosit și cuțitul pentru a lovi victima.
În raport cu aceste probe, rezultă că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide victima, aspect reținut de către prima instanță.
Prin urmare, situația de fapt și încadrarea juridică a faptei au fost corect reținute de către prima instanță.
Nu se pot reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante deoarece, în raport cu situația de fapt mai sus prezentată, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, se constată că au fost aplicate corect de către prima instanță criteriile prevăzute de art.72 Cod penal. În acest sens s-a avut în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptei, împrejurările în care fapta a fost comisă de către inculpat, inclusiv starea de sănătate precară a inculpatului și aspectul că acesta are antecedente penale fără a fi însă recidivist. De asemenea, s-a avut în vedere și atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal. De altfel, cuantumul pedepsei aplicat inculpatului este orientat spre minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune.
Pedeapsa aplicată inculpatului respectă principiul proporționalității în sensul că este adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.
Latura civilă a cauzei a fost corect rezolvată de către prima instanță, care a luat act că inculpatul a fost de acord să despăgubească părțile civile în cuantumul solicitat de acestea.
În raport cu cele arătate mai sus, se constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Urmează ca în baza disp.art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală să se respingă apelul ca nefondat.
În baza disp.art.350 Cod procedură penală, se va menține starea de arest a inculpatului și în temeiul disp.art.88 Cod penal, se va deduce din pedeapsă perioada executată până la data pronunțării deciziei.
În temeiul disp.art.192 alin.2 cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 22 februarie 1957, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale numărul 23/F din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul numărul -.
Menține starea de arest a inculpatului.
Deduce durata arestării preventive a inculpatului de la 13 februarie 2008, data pronunțării sentinței, până la data de 17 aprilie 2008, data pronunțării prezentei hotărâri.
Obligă pe inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.dr.
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:.
21.04.2008.
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Marius Andreescu
