Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 261/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA NR. 261

Ședința publică din data de 07 martie 2008

PREȘEDINTE: Ioana Nonea

JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu

JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29 ianuarie 1972, aflat în Arestul P, împotriva încheierii de ședință din data de 05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a dispus menținerea acestei măsuri.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărătorul desemnat din oficiu din cadrul Baroului

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat, cu acordul instanței a luat legătura cu inculpatul arătând că acesta solicită termen în vederea angajării unui apărător ales.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că dacă instanța va admite cererea, față de natura urgentă a cauzei, termenul acordat să fie foarte scurt.

Curtea, aduce la cunoștința inculpatului dispozițiile procedurale ce reglementează judecarea recursurile declarate împotriva încheierii prin care a fost menținută arestarea preventivă, în sensul că au caracter de urgență și se judecă în termen de 3 zile și pune în vedere acestuia că în acest termen își poate angaja un apărător ales.

Apărătorul desemnat din oficiu a luat din nou legătura cu inculpatul, după care, acesta personal arată că înțelege să fie asistat de apărător din oficiu.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul desemnat din oficiu, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 05.03.2008, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia în stare de libertate.

Arată că inculpatul a săvârșit fapta pe fondul consumului de alcool, nu mai locuiește cu fiica sa minoră.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu motivarea că măsura arestării preventive a fost luată ca urmare a comiterii infracțiunilor de viol și incest.

Față de gravitatea faptelor comise se impune menținerea arestării preventive.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.

CURTEA

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierea de ședință din 05 martie 2008 Tribunalul Prahova, în temeiul disp.art.3001alin.1 C.P.P. a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29 ianuarie 1972 în orașul, județul P, în prezent aflat în Arestul P, iar în baza disp.art.3001alin.3 a C.P.P. menținut această măsură.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr.902/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 29 ianuarie 1972 în orașul, județul P, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și prev. de art. 197 alin.1 și 3.Cod Penal cu aplic.art.41 alin.2 și art.203 cu Cod Penal aplic.art.41 alin.2 Cod Penal, cu aplicarea finală a disp.art.33 lit.a pentru Cod Penal ambele infracțiuni, constând în aceea că inculpatul, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale,în perioada sfârșitul lunii septembrie - începutul lunii octombrie 2007, prin amenințări cu bătaia a obligat-o pe fiica sa minoră - partea vătămată în vârstă de 12 ani, să întrețină raporturi sexuale normale cu acesta.

S-a reținut că prin încheierea nr.3 din 11.o2.2008 Tribunalul Prahovaa dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 11.02.2008 și până la data de 11.03.2008, inclusiv, apreciind că din probele administrate până la acea dată, în cauză sunt indicii temeinice care justifică presupunerea că inculpatul a comis infracțiunile de viol și incest prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal și art. 203 Cod penal, pentru care legea prevede pedepse privative de libertate mai mari de 4 ani.

De asemenea, s-a apreciat că sunt întrunite și dispozițiile cuprinse în art. 143 și art. 148 lit. f întrucât C.P.P. infracțiunea de viol în formă calificată se sancționează cu închisoarea de la 10 la 25 de ani iar cea de incest cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar la dosarul cauzei există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică și în special pentru persoana vătămată.

Referindu-se la pericolul concret pentru ordinea publică, tribunalul a reținut că acesta rezultă din gradul de pericol social al faptelor comise, modalitatea de săvârșire a acestora, vârsta și persoana victimei precum și existența riscului ca inculpatul să încerce să o determine pe minoră la schimbarea poziției procesuale, mai ales datorită faptului că i-a adresat amenințări pentru aoi ntimida, în sensul de a nu face cunoscută fapta comisă.

De asemenea, prima instanță a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat nu s-au schimbat, subzistând în continuare pericolul concret pentru ordinea publică, în raport de care, pentru a se asigura un climat de siguranță în comunitatea din care provine inculpatul, în baza disp. art. 3001alin. 3.C.P.P. a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

Împotriva încheierii din 05 martie 2007 declarat recurs inculpatul care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia în stare de libertate, susținând că fapta a fost săvârșită pe fondul consumului de alcool iar pericolul social a dispărut întrucât acesta nu mai locuiește cu fiica sa minoră.

Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de susținerile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18.C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art. 3856alin. 3.C.P.P. constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit disp. art. 3001alin. 1 C.P.P. după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează că dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în alineatul 3 că, dimpotrivă, ori de câte ori temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate ori există temeiuri noi în acest sens, instanța menține, prin încheierea motivată, arestarea inculpatului.

Conformându-se dispozițiilor cuprinse în art. 3001alin. 1.C.P.P. Tribunalul Prahova, instanță de fond legal investită, în mod just a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului dispusă prin încheierea nr. 3 din 11 februarie 2008 aceleași instanțe, este legală și temeinică, întrucât din probele administrate până în prezent rezultă că în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 143, art. 146 și art. 148 lit. f

C.P.P.

Astfel, din coroborarea declarațiilor persoanei vătămate, raportul de expertiză medico - legală nr. 783 din 31 octombrie 2007, raportul medico - legal psihiatric nr. 878/10 decembrie 2007, declarațiile martorilor și precum și din declarațiile inculpatului, rezultă existența de indicii temeinice, verosimile, din care reiese presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost cercetat și trimis în judecată și care sunt sancționate de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

De asemenea, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpatului, împrejurările concrete de săvârșire și îndeosebi persoana victimei, fiica sa minoră în vârstă de 12 ani, aflată în întreținerea tatălui, rezultă că în cauză este îndeplinită cumulativ și cea de-a doua condiție impusă de art. 148 lit. f și C.P.P. anume pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul în cazul în care ar fi cercetat în stare de libertate.

Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, astfel cum au fost arătate anterior, nu au încetat și nici nu s-au schimbat pentru a justifica revocarea arestării preventive, astfel cum a solicitat inculpatul ci dimpotrivă, se mențin și impun în continuare privarea sa de libertate, așa încât, fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 3001alin. 3.C.P.P. în mod temeinic și legal s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

Chiar dacă în prezent minora nu se mai află în domiciliul inculpatului, așa cum acesta susține, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă în continuare, având în vedere, pe lângă argumentele expuse anterior și impactul produs de faptele săvârșite de inculpat asupra comunității din care provine și care reclamă măsuri ferme din partea autorităților împotriva persoanelor vinovate de săvârșirea unor fapte atât de grave.

Nu în ultimul rând, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului se justifică și din perspectiva impusă de art. 136.C.P.P. vizând necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal prin administrarea tuturor mijloacelor de probă concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, având în vedere că, față de vârsta victimei și legătura de rudenie cu inculpatul, există riscul influențării acesteia în scopul ascunderii faptelor și exonerării de răspundere a făptuitorului.

Pentru toate considerentele arătate, Curtea, constatând că soluția instanței de fond este legală și temeinică fiind conformă disp. art. 3001alin. 3.C.P.P. iar recursul declarat de inculpat este nefondat, în baza disp. art. 38515alin. 1 punctul 1 lit. b îl C.P.P. va respinge, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, potrivit disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29 ianuarie 1972, deținut în Arestul P, împotriva încheierii din data de 05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.

Obligă recurentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 martie 2008.

Președinte, Judecători,

GREFIER,

Red.NI/MG

4 ex./10.03.2008

f- Tribunalul Prahova

Operator date cu caracter personal

Notificare nr.3113/2006

Președinte:Ioana Nonea
Judecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 261/2008. Curtea de Apel Ploiesti