Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 260/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 260
Ședința publică din data de 07 martie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul, fiul lui și, născut la data de 06 martie 1968, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 54 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care în baza disp. art. 2781alin. 8 lit. a Cod proc. penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de acesta.
Prin aceeași sentință a fost menținută rezoluția nr. 737/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul, personal, aflat în stare de deținere și asistat de apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova conform delegației nr. 1712/2008 aflată la fila 9 dosar și intimatul făptuitor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu, cu acordul instanței, a luat legătura cu petentul, arătând că acesta nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu are cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru petentul având cuvântul solicită admiterea recursului formulat de acesta împotriva sentinței penale nr. 54 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova pentru efectuarea de cercetări.
Învederează instanței faptul că recurentul petent nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol, adevăratul făptuitor fiind intimatul.
Intimatul făptuitor, având cuvântul solicită instanței respingerea recursului declarat de petent, arătând că împotriva sa s-a dispus neînceperea urmăririi penale și deci nu se face vinovat de faptele imputate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului declarat de petentul, arătând că prin rechizitoriul cu nr. 816/P/2002 acesta a fost trimis în judecată și condamnat la pedeapsa închisorii de 11 ani pentru comiterea infracțiunii de viol.
Arată că apărarea petentului s-a bazat pe faptul că vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol este intimatul, dar față de acesta s-a dispus neînceperea urmăririi penale stabilindu-se că nu el este vinovat de săvârșirea infracțiunii.
Recurentul petent, având cuvântul solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
Arată că numitul este vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol, fiind cercetat în anul 2003 de organele de poliție. Acesta a violat copii minori printre care și fiul petentului, ulterior petentul fiind acuzat de săvârșirea acestei infracțiuni.
Susține petentul că nu și-a violat fiul ci dimpotrivă acesta ar fi fost violat de care ar fi violat și câțiva copii vecini cu petentul.
În anul 2004 petentul împreună cu minorii violați, au sesizat Poliția care însă nu le-a luat declarații.
În anul 2005 arată petentul că a fost arestat ca autor al infracțiunilor de viol și incest asupra copilului său minor, urmare declarației acestuia. De asemenea au declarat acest lucru și minorii și. Menționează însă că minorii aveau vârste cuprinse între 6 - 7 ani la data luării declarației și ca atare puteau fi ușor influențați.
Învederează instanței faptul că fiind ulterior cercetat și arestat pentru comiterea infracțiunii de viol, aflat în penitenciar a auzit de la martorul că intimatul încă îl viola pe fiul său minor precum și pe alți copii minori din vecini.
Solicită instanței admiterea recursului și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova pentru efectuarea de cercetări asupra numitului care se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol.
Intimatul făptuitor, având cuvântul arată că în anul 2006 fost plecat din țară și deci nu avea cum să săvârșească infracțiunea de care este acuzat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința nr. 54 din 29 ianuarie 2008, Tribunalul Prahova în baza art. 2781alin. 8 lit. a a C.P.P. respins ca nefondată plângerea petentului, fiul lui și, născut la data de 06.03.1968, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva rezoluției nr. 737/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul este legală, iar din actele de urmărire efectuate nu rezultă o altă situație de fapt. Petentul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 197, 203 și 306 Cod penal fiind condamnat prin sentința penală nr. 259/2006 a aceleiași instanțe, definitivă prin decizia nr. 6011/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare. Martorii audiați, și, ultimii doi fiind copii petentului precum și minorii și au declarat că cel care a abuzat de ei este petentul și nu intimatul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că nu este el vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol și că adevăratul făptuitor este intimatul.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova pentru începerea urmăririi penale.
Curtea, examinând sentința atacată în raport de susținerea petentului, de actele și lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Petentul aflat în executarea unei pedepse rezultante de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 259/2006 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 6011/19.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol în formă agravantă și rele tratamente aplicate minorului prev. de art. 197 alin. 2 lit.1alin. 3 și art. 306 Cod penal, ambele cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, a formulat plângere la organele de urmărire penală, susținând că nu este el autorul faptelor pentru care a fost condamnat, că numitul, vecinul său a întreținut relații sexuale prin acte de violență și amenințare cu cei doi copii ai săi - și - precum și cu minorii și.
Prin rezoluția nr. 737/P/2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahovaa confirmat propunerea organelor de poliție de neîncepere a urmăririi penale a numitului sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 197 alin. 3 și art. 198 alin. 1 Cod penal sesizate de petent.
Plângerea petentului formulată în temeiul art. 278 Cod proc. penală, împotriva acestei rezoluții a fost respinsă de Prim procurorul de la Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, prin rezoluția nr. 1319/II/2/02.11.2007, cu motivarea că nu au intervenit fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute cu ocazia cercetărilor efectuate în dosarul nr. 816/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și care să determine în prezent începerea urmăririi penale față de numitul.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prima instanță în mod corect a respins plângerea petentului împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de numitul, întrucât din cercetările efectuate, la plângerea petentului, nu s-au constatat fapte și împrejurări noi care să determine o altă situație de fapt decât aceea reținută prin hotărârea de condamnare.
Martorii și minorii abuzați sexual, respectiv cei doi copii ai petentul și precum și minorii și, au fost reaudiați, aceștia declarând că petentul condamnat i-a abuzat sexual și nu intimatul.
Prin plângerea formulată petentul a încercat să transfere vinovăția sa în sarcina intimatului, încercând să acrediteze ideea că a fost condamnat pe nedrept întrucât o altă persoană a comis faptele, apărare pe care a susținut-o cu ocazia soluționării cauzei atât în fața primei instanțe cât și în fața instanțelor de control judiciar și pe baza probatoriilor administrate s-a dovedit fără putință de tăgadă, că autorul faptelor este petentul.
În consecință, în raport de cele arătate, Curtea, constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul este legală și temeinică, și în mod corect instanța de fond a respins plângerea petentului.
Așa fiind recursul petentului se privește ca nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b c C.P.P. cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul, fiul lui și, născut la data de 06 martie 1968, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 54 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 martie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. ZE
Tehnored. GM
4 ex. / 13.03.2008
. fond nr- - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
