Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 264/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(320/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.264/
Ședința publică de la 17 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva încheierii de ședință din 04 februarie 2009 pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.-/17.02.2009, în stare de arest, asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.21511/17.02.2009.
Se prezintă domnul traducător.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurenților inculpați, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune revocarea măsurii arestării preventive.
Consideră că în mod greșit instanța fondului apreciat că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive impun menținerea acestei măsuri, în continuare.
Arată că instanța fondului a analizat necesitatea menținerii măsurii preventive numai prin prisma naturii și gravității pe care infracțiunea implică și nu a avut în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Menționează că deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție statuează că în aprecierea pericolului social trebuie avut în vedere, pe lângă natura infracțiunii și circumstanțele inculpatului.
Solicită a se avea în vedere că inculpații sunt necunoscuți cu antecedente penale, au recunoscut comiterea faptei încă de la început și au colaborat cu organele de cercetare penală. Precizează că urmare a acestei colaborări au fost depistate și trimise în judecată alte persoane care au încălcat legea, motiv pentru care inculpații beneficiază de prev. art.9 Lg.39/2003.
Arată că inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de imigranți prev. de art.71 din OUG 105/2001 fapta pedepsită cu o pedeapsă de la 2 la 7ani închisoare și pentru infr.prev. de art.7 Lg.39/2003 fapta pedepsită cu o pedeapsă de la 5 la 20 ani închisoare, dar nu mai mult decât infracțiunea scop, motive pentru care apreciază că trebuie se raporteze la o pedeapsă de la 2 la 7 ani închisoare, urmează a se aplica și înjumătățirea de pedeapsă ca și consecință colaborării cu organele de urmărire penală.
Menționează că inculpații se află de perioadă destul de îndelungată în arest preventiv, perioadă ce tinde a deveni o veritabilă executare a pedepsei, dat fiind că inculpații au toate șansele de a deveni și beneficiarii prev.art. 74,76 Cod penal, pedeapsa putând coborî mult sub minimul prevăzut de lege.
Precizează că instanța fondului a făcut referire prev.art.5 din CEDO, în sensul că se impune menținerea stării de arest preventiv pentru a se asigura bună desfășurare a procesului penal, ori aceste aspecte sunt valabile în situația în care inculpații nu recunosc faptele, nu colaborează cu organele de cercetare și încercă a induce în eroare organele de urmărire penale, aspecte care nu se regăsesc în ceea ce-i privește pe inculpații pe care îi apără.
Arată că inculpații sunt cercetați și pentru infr.prev. de art.7 Lg.39/2003, prin rechizitoriu fiind trimise în judecată 7 persoane, ori chiar inițiatorul acestui grup se află în stare de libertate, acestuia aplicându-i-se măsura obligării de a nu părăsi țara, motive pentru care consideră că și inculpaților din boxă, singurii aflați în această stare, trebuie să li aplice același tratament.
Precizează că în privința inculpaților s-a efectuat o disjungere, dată fiind atitudinea acestora de colaborare, cu organele de cercetare și ar fi în interesul cercetărilor ca inculpații să se afle în stare de libertate, pentru a contribui la tragerea la răspundere a altor persoane care au comis fapte prevăzute de legea penală.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Apărătoarea recurentului inculpat, având cuvântul, consideră că fiind nelegală și netemeinică încheierea de ședință din 04 februarie 2009.
Arată că ar durata anchetei s-a avut în vedere că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică, acesta a recunoscut participația penală, precum și rolul pe care l-a deținut.
Consideră că odată cu trimiterea cauzei în fața instanței, nu se mai impunea menținerea inculpaților în stare de arest preventiv, dat fiind că din întreg grupul infracțional numai inculpații de față se mai află în stare de arest preventiv împotriva celorlalți inculpați luându-se măsuri mai puțin restrictive.
Mai mult arată că inițiatorul grupului infracțional se află în stare de libertate, față de acesta luându-se măsura obligării de a nu părăsi țara și precizează că se disociază de acesta și de ceilalți doi frați inculpați în cauză.
Precizează că inculpatul pe care îl apără nu mai are cum influența buna desfășurare a procesului penal și arată că acesta și-a executat rolul său, în rețea, neavând nici un fel de alte legături cu ceilalți membrii ai rețelei.
Solicită a se avea în vedere persoana fiecărui inculpat în parte, arată că inculpatul, este necunoscut cu antecedente penale, este tânăr și se poate reintegra în societate, a colaborat cu organele de cercetare și mai mult activitatea infracțională a acestuia a încetat, din anul 2007.
Mai arată că familia inculpatului se află într-o situație grea, mama acestuia fiind bolnavă, bătrână și precizează că inculpatul aflat în libertate s-ar prezenta la toate solicitările instanței dat fiind că nu dorește a-și îngreuna situația.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, acestea fiind neîntemeiate.
Arată că se impune menținerea stării de arest preventiv în ceea ce-i privește pe inculpați, având în vedere pericolul social pe care aceștia îl prezintă pentru ordinea publică.
Consideră că pericolul social ar rezulta în posibilitatea inculpaților, de a părăsi teritoriul României.
Menționează că toți cetățenii irakieni care au dobândit dreptul de ședere în România, au părăsit teritoriul țării în scopul de a obține dreptul de azil politic într-una din statele Uniunii europene și de a nu mai fi returnați în statele din care provin.
Considerente pentru care apreciază că există o presupunere rezonabilă că inculpații din boxă urmăresc același scop, odată ajunși pe teritoriul unei țări din Uniunea europeană, aceasta are obligația de a oferi dreptul de azil, dat fiind că inculpații au dobândit dreptul de ședere pe teritoriul unei țări din uniunea europeană, acesta fiind și motivul pentru care statele uniunii au sesizat autoritățile române.
Totodată solicită a se avea în vedere imaginea pe care astfel de inculpați au creat-o României în fața celorlalte membre ale uniunii europene, în sensul că pe teritoriul țării se poate intra foarte ușor și obține un drept legal de ședere.
Având în vedere probele administrate până în acest moment consideră, că lăsarea inculpatului, în libertate ar putea impieta buna desfășurare a urmării penale și nu există nici o garanție că acesta nu și-ar relua activitatea infracțională.
Menționează că în jurisprudența CEDO nu se arată că statul ar trebui să aducă probe concrete, că inculpatul, aflat în libertate, prezintă pericol pentru ordinea publică ci, probe în sensul că există presupunerea rezonabilă că, odată lăsat în libertate, inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul, avut o activitate infracțională pe o perioadă îndelungată de timp, acesta falsificând contracte de comodat, extrase de conturi pentru foarte multe cetățeni irakieni având reprezentarea faptelor comise.
Concluzionând, arată că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Apărătorul recurenților inculpați, având cuvântul în replică, arată că nu există date că inculpații ar putea să părăsească țara, dat fiind că temeiul avut în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive este art.148 lit.f și nu a Cod procedură penală.
Menționează că nu există presupunerea rezonabilă că inculpații aflați în libertate că și-ar putea relua activitatea infracțională, dat fiind că aceștia au înțeles că și-ar îngreuna astfel situația.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă cele petrecute și menționează că în perioada mai 2007 - august 2008, nu a mai comis nici infracțiune.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază susținerilor avocatului său, că regretă cele petrecute și consideră că nu prezintă pericol pentru societate. Menționează că a colaborat cu organele de cercetare și a recunoscut comiterea faptelor. Precizează că nu va părăsi România în cazul în care va fi cercetat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază susținerilor avocatului său, că regretă comiterea faptelor. Solicită a se analiza dosarul și pentru egalitate de tratament a se dispune cercetarea în stare de libertate.
CURTEA,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința nepublică de la 17 Februarie 2009
Președinte,
- -
Grefier,
23 Martie 2009
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
