Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 265/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
Dosar nr. 1323/2/2009
337/2009
DECIZIA PENALA NR. 265
Ședința publică din 19 februarie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul - inculpat împotriva încheierii din data de 27.01.2009, pronunțata de Tribunalul București / Secția a Ia Penala, in dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publica a răspuns recurentul - inculpat, aflat in stare de arest si asistat juridic de aparator desemnat din oficiu, cu delegație pentru asistenta judiciara obligatorie nr. -/06.02.2009, depusa la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, dupa care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu desemnat inculpatului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, revocarea masurii arestarii preventive și continuarea procesului penal cu acesta în stare de libertate, susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Solicita a se avea in vedere circumstanțele personale ale inculpatei, vârsta acesteia, precum si faptul ca nu este cunoscuta cu antecedente penale, asa cum rezulta din fisa de cazier.
Totodată, învederează ca a colaborat cu organele de cercetare penala si a recunoscut si a regretat fapta ce i s-a reținut in sarcina.
Apreciază ca nu sunt îndeplinite disp. art. 148 lit f pr.pen. considerând ca, lăsata in libertate, inculpata nu ar prezenta pericol pentru ordinea publica.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond, prin care s-a menținut măsura arestării preventive fata de inculpatul, considerând-o ca fiind temeinică și legală.
Susține ca se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive fata de inculpata si impun in continuare privarea acesteia de libertate.
Apreciază a fi îndeplinite condițiile cumulative prev. de art. 148 lit. f pr.pen. având in vedere natura infracțiunii - trafic de droguri de mare risc si modalitatea de savarsire a acesteia, prin introducerea a trei doze de heroina in penitenciar.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.pr.pen. solicita a fi judecat in stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 27.01.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, constată:
Prin încheierea din 27.01.2009, în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I-a Penală, s-a admis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman și în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală si următoarele s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriu nr.10111D/P/2008 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, inculpatul, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fapte prev. și ped. de art.25 rap.Cod Penal la art.2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit.a și Cod Penal art.4 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.37 lit.a Cod Penal, toate cu aplic.art.33 lit.a și Cod Penal inculpata, a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fapte prevăzute și pedepsite de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin. 1 lit.c din Legea nr. 143/2000 și art.4 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic.art.33 lit.a
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut că, în ceea ce îl privește pe inculpatul acesta a determinat-o pe inculpata să-i procure trei doze de heroină, pe care i le-a introdus în pachetul adus la vizită în ziua de 21.08.2008, la arestul Secției 14 Poliție, unde se afla în stare de arest preventiv, fiind descoperite asupra sa de către organele de poliție, iar în ceea ce o privește pe inculpata s-a reținut că în data de 21.08.2008, i-a procurat inculpatului aflat în stare de detenție la Secția 14 Poliție Arest, 3 doze de heroină care conțineau cantitatea de 0,29 grame, la insistențele acestuia, pe care i le-a introdus în pachetul adus la vizită în ziua de 21.08.2008, fiind surprinși în flagrant de către organele de poliție.
Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților și este temeinică și legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestora, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală
Și existând cazurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 se prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din modalitatea și circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, aceasta fiind flagrantă, din natura faptei, din amploarea fenomenului infracțional de acest gen, din limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această faptă, din circumstanțele personale ale inculpaților, inculpatul fiind recidivist, iar inculpata fără loc de muncă.
De asemenea, tribunalul a constatat că în cauză există probe și indicii temeinice, în sensul precizat de art. 681Cod procedură penală, care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, relevante în acest sens fiind: procesele - verbale de efectuare a cercetărilor, planșe fotografice, declarații martori, raport de constatare tehnico - științifică, declarații olografe de inculpați, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dacă se ține cont de natura și modalitatea concretă de comitere a faptelor.
Astfel, tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme se fondează pe motive pertinente și suficiente o justifica.
și suficiența acestor motive, tribunalul le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art. 136 Cod procedură penală, apreciind că, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune în continuare privarea de libertate inculpaților.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata apreciind că măsura arestării a fost menținută nelegal și netemeinic. Recurenta a arătat că a colaborat cu organele de poliție recunoscând și regretând fapta.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Arestarea inculpaților poate fi menținută, în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun în continuare privarea de libertate, fie daca exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate, față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive, următoarele condiții:
a) dacă măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)dacă temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive față de recurentă s-a dispus la 22 august 2008,conform mandatului nr. 158 /UP din 22 august 2008 în dosarul nr- al Tribunalului București Secția a II a penală, fiind prelungita ulterior;încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpatei fiind respinse. S-a apreciat că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior față inculpat, este legală și temeinică.
Din analiza mandatelor și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpata din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
Analizând, conform art.155 Cod procedură penală, raportat la art.148 litera f Cod procedură penală - În analiza temeiurilor inițiale, Curtea urmează să verifice dacă existe probe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică și dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, Curtea urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că inculpata a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoanele în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.
Noțiunea de motive verosimile presupune existența unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv să este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
La data de 21.08.2008, i-a procurat învinuitului, aflat în stare de deținere, la Secția 14 Poliței Arest, 3 doze de heroină, care conțineau cantitatea de 0,29 grame, la insistența acestuia, pe care i le- introdus în pachetul adus la vizită în ziua de 21.08.2008, fiind surprinși în flagrant de către organele de poliție și, a deținut asupra sa 2 doze de heroină în greutate de 0,30 grame, găsite cu ocazia percheziției corporale.
Analizând condiția negativă, curtea constata că exista la acest moment procesual date care să justifice temerea că inculpata va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți.
În prezenta cauză, existența motivelor plauzibile de a crede că inculpata a săvârșit o infracțiune, respectiv că, o dată lăsată în libertate ar putea influența bunul mers al cercetării judecătorești rezultă din natura faptelor comise.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, Curtea reține aspecte care țin de natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatei etc.
În speță se constată că inculpata este cercetat pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitatea de săvârșire, prin încercarea de a introduce droguri într-o secție de poliție, în care se afla încarcerat inculpatul.
Referitor la susținerea recurentei în sensul că nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii preventive deoarece a recunoscut fapta, Curtea constată că nu poate da eficiență apărării formulate,în condițiile în care drogurile au fost găsite la percheziție, asupra recurentei.
În aceste condiții, împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate fi susținută.
Văzând și art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din 27.01.2009 în dosarul nr- a Tribunalului București - Secția I-a Penală.
Obligă recurenta la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /23.02.2009
2 ex.
Președinte:Ion Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Lefterache Lavinia
