Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 266/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 266/R/2008
Ședința publică din 22 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Iuliana Moldovan Monica Rodina
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata, deținută în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penală fără număr din data de 27 martie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata, aflat în stare de arest, asistată de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură la data de 15 aprilie 2008 o cerere de acordare a onorariului avocațial de către apărătorul desemnat din oficiu, avocat, pentru studiu de dosar și prezentarea în fața instanței de judecată la termenul din data de 8 aprilie 2008.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatei solicită admiterea recursului declarat de inculpată împotriva încheierii penale prin care s-a menținut măsura arestării preventive, apreciind că această măsură în acest moment nu se mai justifică. Arată că a sesizat că în acest dosar este vorba de două rechizitorii întocmite în două dosare ale DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, care vizează însă aceeași infracțiune. Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ prin DIICOT - Serviciul Teritorial Cluja început urmărirea penală împotriva inculpatei la data de 13 octombrie 2006, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. 1, 2 din Legea 678/2001. La acea dată existau plângeri din partea părților vătămate, care semnalau o anumită stare de fapt. A început administrarea probelor prin audierea mai multor persoane. Această stare de fapt nu a fost stabilită cu exactitate datorită declarațiilor martorilor, părților vătămate care au încercat să realizeze o legătură între inculpatul și inculpata, stabilind aspecte legate de colaborarea dintre cei doi inculpați. În faza de urmărire penală s-a început cercetarea prin încercarea de a stabili o colaborare între inculpați, fără însă a se avea în vedere aspectul că poate inculpata a fost doar executant. Parchetul, când a înaintat instanței de judecată propunerea de arestare preventivă privind pe cei doi inculpați, a prezentat doar fapte care justificau luarea acestei măsuri. A fost emis mandatul de arestare preventivă față de inculpată, însă nu a putut fi pus în executare pentru că aceasta se afla în Spania cu contract de muncă. Susține că momentul în care a efectuat propunerea de arestare preventivă Parchetul avea cunoștință de locul unde se află inculpata și nu a procedat în mod legal cu privire la înștiințarea instanței despre acest aspect. Apreciază că au fost încălcate prevederile legale privind legala citare a inculpatei și respectarea dreptului la apărare al acesteia. Instanța a considerat că luarea măsurii arestării preventive în temeiul art. 148 lit. a, b și f pr.pen. se justifică prin declarațiile părților vătămate, ale martorilor. De asemenea, arată că instanța a considerat că luarea măsurii arestării preventive, în temeiul art. 148 lit. a, b și f pr.pen. se justifică, întrucât inculpata se sustrăgea de la urmărire penală. Apreciază că acest temei prev. de art. 148 lit. a pr.pen. nu mai subzistă. În momentul în care s-a luat această măsură inculpata locuia în statul spaniol, având reședința acolo, iar Parchetul nu a identificat locul unde locuia inculpata. Susține că lit. aaa rt. 148 pr.pen. nu există pentru că inculpata nu avea cunoștință despre începerea urmăririi penale împotriva sa, nu știa de propunerea Parchetului de luare a măsurii arestării preventive, inculpata nu a fost înștiințată procedural pentru a se putea apăra. Solicită înlăturarea lit. aaa rt. 148 pr.pen.
În ceea ce privește reținerea temeiului prev. de art. 148 lit. b pr.pen. arată că s-a învederat că inculpata ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, prin influențarea mai multor martori și a părților vătămate. Apreciază că există o confuzie nefericită prin a se lipi activitatea inculpatului de activitatea inculpatei. Consideră că este important să se arate că nici organul de urmărire penală, nici instanța de judecată nu a vrut să clarifice aspectul dacă a fost constrânsă, obligată de inculpat sau a făcut de bună voie. Apreciază că nici temeiul prev. de art. 148 lit. b pr.pen. nu mai subzistă și solicită înlăturarea acestui temei.
Referitor la reținerea art. 148 lit. f pr.pen. precizează că dispoziția privind pedeapsa mai mare de 4 ani nu poate fi înlăturată, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune. Însă în ceea ce privește pericolul social al faptei solicită să se observe că țări din Uniunea Europeană, mai exact în Spania, persoanele care au fost cercetate sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de persoane, au fost în final judecate și condamnate pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism și nu pentru infracțiunea de trafic de persoane. Părțile vătămate din această cauză s-au constituit părți civile, astfel încât declarațiile lor ar trebui privite mult mai obiectiv. Declarațiile martorilor sunt indirecte, întrucât nu au asistat la obligarea părților vătămate de a pleca în străinătate. Apreciază că instanțele străine sunt mult mai obiective pentru că au putut să stabilească cu exactitate în ce a constat fapta. În acest dosar mai există un inculpat cercetat pentru aceleași infracțiuni, care este cercetat în stare de libertate, în condițiile în care este recidivist, fiind cercetat și judecat în cursul anului 2006 pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. și ped. de art. 329 pen. Consideră că tratamentul juridic nu este corect și solicită să se repare această situație și să se aibă în vedere că este vorba de o femeie care a fost influențată fizic și moral de către fostul soț.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpată cu consecința punerii de îndată în libertate.
Reprezentanta Ministerului Public arată că problema care se pune este dacă instanța a menținut legal măsura arestării preventive. Dispozițiile art. 143 pr.pen. prevăd că pentru a se lua și menține această măsură trebuie să existe indicii și probe temeinice care să ducă la concluzia că au fost comise infracțiuni. În urma verificării lucrărilor dosarului precizează că s-au administrat probe care duc la concluzia că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Susține că astăzi se aduce o acuză Parchetului pentru că nu a învederat instanței adresa la care putea să fie găsită în Spania, însă nu crede că procurorul de caz ar fi avut interes să nu aducă la cunoștința instanței aspecte esențiale ale cauzei. Datorită împrejurării că inculpata se sustrăgea de la urmărire penală s-a solicitat emiterea unui mandat de arestare preventivă în lipsă. La data de 27 martie 2008 instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a constatat că există toate condițiile cerute de lege. Apreciază că reținerea temeiului prev. de art 148 lit. a pr.pen. este corectă.
În ceea ce privește reținerea art. 148 lit. b pr.pen. arată că din declarațiile martorilor și cele ale părților vătămate rezultă că s-au efectuat presiuni asupra lor și s-a încercat să li se acorde anumite avantaje patrimoniale, în schimbul declarațiilor favorabile.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. arată că nu au fost contestate limitele de pedeapsă, însă se acuză faptul că s-a încercat a se forma un grup infracțional în mod artificial. Există mai mulți inculpați care se ocupă cu traficarea unor persoane, însă apreciază că cercetarea în stare de libertate a unor asemenea persoane ar avea un impact profund negativ asupra opiniei publice. Practica instanțelor de judecată este constantă în ceea ce privește aprecierea pericolului concret al faptei, persoana inculpatului, modalitatea de comitere a acesteia, precum și consecințele faptei. Instanța a reținut corect că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că menținerea stării de arest a inculpatei s-a luat cu respectarea în totalitate a condițiilor legale și solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat.
Apărătorul ales al inculpatei, având cuvântul în replică, arată că Parchetul se contrazice pentru că e vorba de aceeași infracțiune și în cazul inculpatului și în cazul inculpatei, iar primul este cercetat în stare de libertate.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită lăsarea în libertate, cu respectarea măsurii obligării de a nu părăsi țara. Susține că nu cunoaște niciuna dintre părțile vătămate din acest dosar.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Cluj prin încheierea din 27 martie 2007 în baza art.300/2 rap.la art.160/b proc.pen.a menținut arestarea preventivă față de inculpata fostă, trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu art.41, 42 pen. trafic de minori prev.de art.13 alin.1,2,3 rap.la art.12 lit.a din Legea 678/2001 ambele cu aplicarea art.33 lit.a pen.
În esență, Tribunalul Cluja reținut că împreună cu inculpatul, inculpata în perioada 2005-2006 în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-au recrutat transportat și cazat pe părțile vătămate, rozina, și prin inducerea în eroare a acestora, în scopul exploatării lor în modalitatea obligării la practicarea prostituției iar apoi în cursul anului 2006 au racolat-o pe partea vătămată în vârstă de 16 ani, prin inducerea în eroare a acesteia și a organizat transportarea ei în Spania în vederea exploatării.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatei subzistă și în prezent și impun menținerea în continuare a acestei măsuri.
Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpata solicitând casarea acesteia și dispunerea judecării sale în stare de libertate.
În susținerea recursului, inculpata a arătat în esență că arestarea sa nu se justifică prin existența unor probe sau indicii temeinice din care ar rezulta și conform art.681cod proc.pen. presupunerea rezonabilă că a săvârșit faptele imputate prin rechizitoriu și nici nu s-au produs probe certe în sensul că lăsarea sa în libertate ar putea pune în pericol concret ordinea publică.
Curtea examinând recursul declarat, ajunge la constatarea că acesta este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că inculpata recurentă a fost arestată în lipsă la 18 aprilie 2007 pe o durată de 30 de zile și de asemenea, a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul din 26 septembrie 2007 al DIICOT Biroul Teritorial Cluj, cu mențiunea arestată în lipsă.
După arestarea de către instanță a inculpatei, de fiecare dată s-a analizat temeinicia și legalitatea măsurii preventive, constatându-se de către judecătorul fondului și cei de la instanța de control judiciar că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art. 136 raportat la art. 143 cod proc.pen. și că în privința inculpatei sunt incidente cazurile de arestare prev.de art.148 lit.a, b, f cod proc.pen.
La data de 7 martie 2008 a fost pus în executare mandatul de arestare preventivă nr.25 din 18 aprilie 2007 emis de Tribunalul Cluj față de inculpată.
Potrivit rechizitoriului, inculpatei recurente i se impută că împreună cu inculpatul, în perioada 2005-2006 în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-au recrutat, transportat și cazat pe părțile vătămate, și prin inducerea în eroare a acestora, în scopul exploatării lor în modalitatea obligării la practicarea prostituției iar apoi în cursul anului 2006 au racolat-o pe partea vătămată în vârstă de 16 ani, prin inducerea în eroare a acesteia și a organizat transportarea ei în Spania în vederea exploatării.
De asemenea, împreună cu inculpatul și în perioada iunie-august 2006 au recrutat-o, transportat-o și cazat-o pe partea vătămată prin inducerea în eroare a acesteia în scopul exploatării ei, în modalitatea obligării la practicarea prostituției, promițându-i obținerea unui loc de muncă în Spania.
Deși inculpata recurentă a negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis faptele, în rechizitor se face trimitere la mai multe probe directe și indirecte de vinovăție, între care declarațiile părților vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor, și.
Stabilirea vinovăției inculpatei recurente urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de recurentă.
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată cât și din activitatea desfășurată de inculpată în perioada infracțională.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatei, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acesteia la un proces echitabil, aceasta având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.
Măsura arestării preventive în cazul infracțiunii prevăzute de art.12 și 13 din Legea 678/2001 se impune și prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Este necontestat că în speță sunt incidente în privința recurentei și cazurile de arestare prev.de art. 148 lit. a, b, f Cod proc.pen. așa cum se arată și în rechizitoriu aceasta, a fugit în străinătate fiind prinsă abia la 7 martie 2008, deși mandatul de arestare preventivă fusese emis de către Tribunalul Cluj la 18 aprilie 2007. Prin urmare, este evident că inculpata s-a sustras atât de la urmărirea penală cât și de la judecată, fiind dată în urmărire internațională și în aceste condiții, este prezentă la judecată.
În privința temeiul prev.de art.148 lit.b proc.pen.instanța reține că, atât părțile vătămate indicate mai sus cât și martorii audiați în faza de urmărire penală arată că inculpata a efectuat presiuni asupra lor încercând să le ofere anumite avantaje materiale, îns chimbul unor declarații favorabile acesteia.
În acest context, își menține pe deplin actualitatea și temeiul indicat în mandatul de arestare de la lit.b a, art.148 proc.pen.
Pe de altă parte, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele comise sunt mai mari de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea acesteia în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunilor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpată.
Totodată, potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpata a fost arestată în vederea aducerii ei în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
Față de natura și gravitatea concretă a faptelor presupuse a fi comise de inculpată precum și de complexitatea cauzei, față de pericolul social concret al infracțiunilor, de multitudinea părților, de existența unor declarații contradictorii, curtea apreciază că se impune în continuare judecarea inculpatei în stare de arest, iar pentru motivele ce preced, va respinge ca nefondat recursul acesteia în baza art.38515pct.1 lit.b Cod proc.pen.
În baza art.189 proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 40 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din pentru termenul din 8 aprilie 2008.
Văzând disp.art.192 alin.2 cod proc.pen. recurenta va plăti statului 140 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, aflată în Penitenciarul Gherl al, împotriva încheierii penale din 27 martie 2008 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru termenul din 8 aprilie 2008.
Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./PD/CA
24.04.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Iuliana Moldovan Monica Rodina
