Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 267/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 267/R/2008
Ședința publică din 22 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Iuliana Moldovan Monica Rodina
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș împotriva încheierii penală fără număr din data de 9 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind pe inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, având ca obiect revocarea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului B N, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public arată că susține recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș împotriva încheierii penale din data de 9 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș. Prin încheierea recurată Tribunalul Maramureșa dispus în temeiul art. 139 pr.pen. revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, în temeiul art. 1451pr.pen. stabilind obligațiile prev. de art. 145 alin. 11și art. 145 alin. 12pr.pen. cu consecința punerii în libertate a inculpatului. Susține recursul declarat cu motivarea depusă la dosarul cauzei, pe care înțelege să o completeze în ceea ce privește motivarea instanței de fond cu privire la termenul rezonabil. Apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală. Potrivit art. 139 alin. 2 pr.pen. revocarea măsurii arestării preventive poate fi dispusă când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există niciun temei care să justifice menținerea acestei măsuri. Din probele administrate în cauză rezultă că față de inculpat s-a luat inițial măsura obligării de a nu părăsi țara, fiind menținută de către procuror. Instanța de fond nu a mai menținut această măsură și în ziua următoare inculpatul, deși știa că a fost trimis în judecată, a încercat să părăsească țara. Inculpatul s-a sustras de la cercetarea judecătorească, astfel că instanța de judecată în mod corect a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive. Precizează că, dacă instanța a dispus revocarea măsurii arestării preventive, nu mai poate să ia o altă măsură preventivă, pentru că instanța în momentul în care a luat o altă măsură preventivă a recunoscut existența indiciilor temeinice care să ducă la concluzia că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică sub aspectul că subzistă în continuare temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen. astfel că deși inculpatul nu a fost arestat inițial, a încercat să părăsească țara pentru a se sustrage cercetării judecătorești.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. apreciază că de asemenea subzistă, având în vedere faptele comise de inculpat, modalitatea de comitere a faptei. Există în continuare și condiția cerută de acest text, respectiv inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Apreciază că hotărârea pronunțată în cauză este netemeinică și nelegală și solicită admiterea recursului declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș, casarea încheierii penale atacate și menținerea stării de arest a inculpatului.
Cu privire la motivarea încheierii atacate în sensul că a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de lege susține că nu s-a depășit termenul rezonabil, în condițiile în care inculpatul a formulat cereri care au dus la tergiversarea soluționării cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș și menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale a Tribunalului Maramureș, întrucât nu se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv, fiind depășit termenul rezonabil. Depășirea termenului rezonabil privind măsura arestării preventive ar atenta la prezumția de nevinovăție. Procurorul de ședință de la Tribunalul Maramureșa pus concluzii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate. O durată nederminată a măsurii arestării preventive ar echivala cu o gravă încălcare a drepturilor fundamentale. Libertatea persoanei este regula, iar privarea de libertate este excepția. Inculpatul a părăsit țara în condiții legale, nu a încercat să se sustragă de la judecată. În acest moment, la un an și J de la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, acesta a înțeles situația sa, iar o continuare a acestei măsuri ar echivala cu o pedeapsă. Nu trebuie confundat pericolul social al faptei cu pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, în condițiile în care a trecut o perioadă mare de timp de la săvârșirea faptei. În cauză s-a efectuat o expertiză psihiatrică care a relevat faptul că inculpatul suferă de unele afecțiuni care s-ar atenua dacă starea de detenție ar persista.
În concluzie, apreciază recursul declarat de DIICOT- Biroul Teritorial Maramureș ca nefondat și solicită menținerea încheierii penale atacate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, astfel încât poate fi pus în libertate. Arată că va cooperea și se va prezenta la toate termenele de judecată în fața instanței. Până în acest moment nu a mai avut probleme cu justiția.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că prin încheierea penală din 9 aprilie 2008, Tribunalul Maramureș în baza art.139 proc.pen. raportat la art.145/1 alin.2 și 145 alin.1/1 și alin.1/2 a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001, trafic de minori prev.de art.13 alin.1 și 3 teza I din Legea 678/2001 și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev.de art.323 alin.1 și 2 pen. toate cu aplicarea art.33 lit.a pen.
Au fost impuse inculpatului următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la Poliția Vișeu de conform programului de supraveghere întocmit de aceasta sau ori de câte ori este chemat; să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie de partea vătămată, de membrii familiei acesteia, să nu se afle la locuința acestei părți vătămate, să nu se apropie și să nu comunice direct sau indirect cu martorii G, și. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.145/1 alin.2 proc.pen.rap.la art.145 alin.2/2 proc.pen.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub efectele mandatului de arestare preventivă nr.1/J din 7 noiembrie 2006 emis în lipsă de Tribunalul Maramureș, dispus a fi pus în executare prin încheierea penală pronunțată de același tribunal la 27 martie 2007, dacă nu este arestat în altă cauză.
În esență, prin încheierea penală din 7 noiembrie 2006 a Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă în temeiul art.148 lit.a,f proc.pen.cu motivarea că inculpatul a fugit pentru a se sustrage de la judecată, iar pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat sunt mai mari de 4 ani închisoare și prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această încheiere a fost menținută prin încheierea penală 159/2006 a Curții de APEL CLUJ. În baza încheierii pronunțate de tribunal, s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.1/J/7 noiembrie 2006, apoi mandatul european de arestare întocmit la 8 ianuarie 2007. În baza acestui din urmă mandat, inculpatul a fost arestat în Germania, apoi extrădat în România la 26 martie 2007, fiind prezentat tribunalului d e îndată, respectiv la 27 martie 2007, dată la care a fost pus în executare mandatul de arestare preventivă.
Tribunalul a apreciat că nu se mai impune măsura arestării preventive luată față de inculpat întrucât s-au depășit limitele unui termen rezonabil, acesta fiind arestat de 1 ann și 3 luni.
Prima instanță a apreciat că pericolul social prezent la data arestării inculpatului s-a diminuat prin trecerea timpului.
Împrejurarea că inculpatul a fugit pentru a se sustrage de la judecată nu justifică măsura arestării preventive, Tribunalul Maramureș apreciind că măsura obligării de a nu părăsi țara este suficientă față de împrejurarea că probatoriul din acest dosar a fost deja administrat în mare parte.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Tribunalul a reținut că în baza art.139 proc.pen.măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Tribunalul a constatat că în acest moment în speță condiția impusă de art.148 lit.f proc.pen.cu privire la "existența probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică" nu mai subzistă.
În primul rând, condiția pericolului pentru ordinea publică solicitat de lege a fost apreciat până în acest moment ca fiind dat de gravitatea sporită a faptelor de care este acuzat inculpatul și de rezonanța în rândul opiniei publice determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoanele asupra cărora planează astfel de acuzații sunt cercetate în stare de libertate.
Instanța apreciază că dată fiind scurgerea unui interval de timp din momentul comiterii faptelor de care este acuzat inculpatul și până în prezent, pericolul concret pentru ordinea publică la care se referă art.148 lit.f proc.pen. s-a diminuat, sintagma conținută în cuprinsul textului legal presupunând existența unor riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora, elemente ce decurg atât din circumstanțele reale ale cauzei cât și din cele personale privindu-l pe inculpat și care în prezent nu mai sunt reliefate.
Pericolul concret pentru ordinea publică este ulterior săvârșirii faptei, și are un caracter limitat în timp.
promptă a organelor judiciare în momentul luării și menținerii măsurilor preventive trebuie să fie în deplină concordanță cu disp.art.136 proc.pen.unde se prevede scopul acestora și anume: buna desfășurare a procesului penal ori, pentru a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată, ori de la executarea pedepsei.
Instanța a apreciat că acest moment urmărirea penală este finalizată, buna desfășurare a procesului penal, în faza judecății se poate realiza și cu inculpatul în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât deja s-a procedat la audierea acestuia și a unor părți vătămate, astfel că se poate aprecia că față de acesta se poate dispune și o altă măsură preventivă care prin conținutul său să fie în concordanță cu art.136 proc.pen.
Dacă pericolul concret pentru ordinea publică la care se referă art.148 lit.f proc.pen. ar fi apreciat prin prisma rezonanței sociale a faptelor de care este acuzat inculpatul, făcându-se abstracție de prevederile art.136 proc.pen. instanța apreciază că s-ar da măsurii preventive o altă natură juridică, una punitivă, ori funcționalitatea unei astfel de măsuri constă în a preveni sau înlătura împrejurările care împiedică realizarea în bune condiții a procesului penal, creîndu-se confunzii între pericolul social pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a unei persoane și pericolul social generic stabilit de legiuitor pentru anumite infracțiuni.
Raportat la aceste considerente, și la caracterul excepțional al măsurii privării de libertate a unei persoane, caracter recunoscut și de art.5 al CEDO, instanța a revocat și a înlocuit arestarea preventivă cu obligarea de a nu părăsi țara, impunând inculpatului obligațiile precizate în dispozitivul încheierii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș solicitând admiterea căii de atac promovate și rejudecând cauza, pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, întrucât hotărârea tribunalului este nelegală și netemeinică deoarece și în prezent subzistă temeiurile care au determinat și impus măsura arestării preventive a inculpatului, nefiind depășit nici durata unui termen rezonabil de judecare a cauzei.
Curtea examinând recursul declarat, constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor învedera în continuare.
Prima instanță a motivat revocarea și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, argumentând că tulburarea socială rezultată din gravitatea presupuselor fapte s-a diminuat treptat prin trecerea perioadei semnificative de timp în care inculpatul a fost arestată preventiv (1 an și 3 luni).
Potrivit art.139 alin.1 proc.pen. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Conform art.139 alin.35din același cod, măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute în art.136 alin.1 lit.b și c proc.pen.
Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Dispozițiile art.139 alin.1 proc.pen.prevăd posibilitatea înlocuirii unei măsuri preventive cu altă măsură când s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii. Ori, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat, până în prezent fiind audiat inculpatul, mai multe părți vătămate, în cursul cercetării judecătoresti, fiind necesar a se mai administra în probațiune atât probe testimoniale cât și audierea altor părți vătămate.
Raportat la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, respectiv traficarea în scopul exploatării părților vătămate prin obligare la prostituție, numărul persoanelor racolate, starea de pericol creată prin vătămarea adusă relațiilor sociale privind viața persoanei, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, nu se impune revocarea și înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
socială a faptelor reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret. Având în vedere că de la data arestării inculpatului a trecut o perioadă de doar 1 an și o lună, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunilor și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu o altă măsură mai blândă.
Printre criteriile ce trebuie avute în vedere de instanță la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă, în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr.678/2001 și art.323 pen. trebuie să se numere și gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, numărul de persoane traficate și amploarea acestui fenomen infracțional.
Tribunalul, a făcut abstracție de aceste criterii astfel că instanța de recurs va reține că față de gradul ridicat de pericol social al faptelor stabilite în sarcina inculpatului de către procuror, numărul de persoane traficate și amploarea acestui fenomen infracțional, există în continuare temeiuri care justifică menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, existând la dosar probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Față de modul de concepere și organizarea activității infracționale de către inculpat, dacă s-ar admite cererile de revocare a măsurii arestării preventive, dispunându-se punerea sa de îndată în libertate, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Curtea, la admiterea recursului DIICOT va lua în considerare mai cu seamă natura activității infracționale a grupului organizat, condițiile concrete în care acesta s-a desfășurat, multitudinea și complexitatea faptelor ilegale comise, astfel cum au fost ele expuse în actul de inculpare, precum și prevederile art.148 lit.f proc.pen.
Așa fiind, în mod judicios se va menține starea de arest preventiv luată față de inculpat constituit în grup organizat, în vederea comiterii unor infracțiuni foarte grave, sancționate atât de Codul penal, dar și prin reglementările speciale ale Legii nr. 678/2001, astfel încât se constată că în cauză sunt incidiente prevederile art.143 proc.pen.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Nu este de neglijat de asemenea poziția inculpatului pe parcursul procesului penal. Astfel, inculpatul, a negat învinuirile aduse, după care înf ața procurorului în raport de probele administrate, a revenit și a recunoscut că le-a sprijinit pe părțile vătămate cu bani pentru a obține pașapoarte, chiar s-a deplasat în Italia cu unele dintre acestea, negând comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de persoane.
Curtea apreciază că, în baza disp.art.136 proc.pen.pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, este corespunzătoare momentan măsura arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au impus-
Este de subliniat în cazul încheierii Tribunalului Maramureș că, la fel ca în cazul luării măsurii arestării preventive, încheierea de înlocuire a arestării preventive trebuie să cuprindă temeiurile concrete care au determinat înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă; referirea generică la gravitatea mai redusă a infracțiunii sau la faza de finalizare în care se află cercetarea judecătorească nu este de natură să satisfacă cerințele unei motivări concrete la care se referă art.137 partea finală din același cod.
Existența și, în același timp, subzistența în continuare a unor temeiuri care au justificat arestarea preventivă a inculpatului constituie și sunt conforme și scopurilor instituite prin art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Amploarea activității infracționale, modul de concepere și de derulare justifică menținerea arestului preventiv, la dosar fiind probe care conduc la incidența temeiului prev.de art.148 lit.f proc.pen.
Pentru motivele ce preced, curtea în baza art.38515pct.2 lit.d proc.pen.va admite recursul declarat de Ministerul Public - DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș împotriva încheierii penale din 9 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș pe care o va casa în întregime și rejudecând,
În baza art.300/2 rap.la art.160/b proc.pen.va menține măsura arestării inculpatului.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în baza art.192 pct.3 alin.3 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
In baza art. 38515pct.2 lit.d Cod proc.penală admite recursul declarat de DIICOT Biroul Teritorial Maramureș împotriva incheierii penale din 9 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș, privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la 8 august 1967 în Vișeu de, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, pe care o casează in intregime și rejudecând:
In baza art. 3002rap.la art. 160 Cod proc.penală, mentine măsura arestarii inculpatului.
Cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./PD/CA
24.04.2008 - 4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Iuliana Moldovan Monica Rodina
