Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 27/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 27/2008
Ședința publică de la 27 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
Judecător - - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat prin procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL HUNEDOARA, și inculpații, și împotriva sentinței penale numărul 70 din 28 februarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL HUNEDOARA - secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal și în stare de arest în Penitenciarul M - D, asistat de avocat apărător ales,
- recurent Inculpat - personal și în stare de arest în Penitenciarul M - D, asistat de avocat apărător ales,
- recurent Inculpat - personal și în stare de arest în Penitenciarul M - D și asistat de avocat apărător ales,
- recurent Inculpat - personal și în stare de arest în Penitenciarul M - D și asistat de avocat apărător ales
- recurent Inculpat - personal și în stare de arest în Penitenciarul M - D și asistat de avocat apărător ales, intimați părți responsabile civilmente și și intimat parte civilă lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care avocat depune la dosar note scrise cu privire la recursul declarat de parchet.
Întrebați fiind de către instanță dacă doresc să facă declarații în fața instanței de recurs inculpații și au arătat că nu doresc să facă declarații în fața instanței iar inculpații, și au arătat că sunt de acord să dea declarații în fața instanței de recurs.
S-a procedat la audierea inculpaților, declarațiile acestora fiind atașate la dosar.
Avocat, apărător ales la inculpatului solicită a fi întrebat inculpatul dacă-și menține declarațiile date la urmărire penală.
Reprezentanta parchetului susține că inculpatul a fost întrebat de către instanță cu privire la declarație.
Avocat insistă a fi întrebat inculpatul dacă-și menține declarațiile date la urmărire penală.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că nu dorește să fie ascultat de către instanță și își menține declarațiile date pe tot cursul procesului penal.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA împotriva sentinței penale nr.70 din 28.02.2008 și desființarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei la TRIBUNALUL HUNEDOARA pentru soluționarea cauzei pe fond.
Nelegal s-a dispus restituirea cauzei la procuror pentru faptul că procurorul care a efectuat urmărirea penală este necompetent și s-a încălcat dreptul la apărare, neverificarea actului de sesizare de către prim procurorul unității.
În ce privește primul motiv de recurs că urmărirea penală s-a făcut de către un organ necompetent așa cum s-a motivat și la dosar există o ordonanță prin care procurorul care a făcut urmărirea penală în dosar a dispus delegarea unor polițiști care să facă anumite acte de urmărire penală și care sunt enumerate în această ordonanță. În cauză există indicii că la săvârșirea faptei au participat mai multe grupuri de persoane și procurorul nu putea să facă el însăși toate actele de procedură penală și astfel acesta a uzat de instituția delegării prevăzută de Codul d e procedură penală.
S-au audiat inculpații, s-au interceptat și înregJ. convorbiri telefonice și s-au audiat de către procuror mai mulți martori și părți vătămate și nu se poate spune că ancheta în cauză, urmărirea penală s-a făcut de către un procuror necompetent, aceasta doar în lipsa acestei ordonanțe de delegare.
Cu privire la încălcarea dreptului la apărare prin luarea de declarații inculpaților în lipsa apărătorilor, arată că inculpații au fost audiați în prezența unor apărători din oficiu doar pentru faptul că în cauză s-a constatat că există contrarietate de interese și în momentul în care au fost audiați inculpații au arătat că nu doresc să dea nici o declarație în cauză însă nu au arătat că nu sunt de acord cu apărătorii desemnați din oficiu și lipsa unui alt act sau proces pentru procuror nu este motiv de nulitate care să determine restituirea cauzei la procuror.
Inculpații au avut apărător și toți în masă s-au prevalat de disp. art.70 din Codul d e procedură penală, respectiv dreptul la tăcere deci nu este vorba de declarații făcute în cauză care să le aducă atingere. Este pur formală restituirea cauzei la procuror pentru acest motiv și în cauză nu este încălcat dreptul la apărare.
Restituirea cauzei pe art.332 Cod procedură penală înainte de a se intra pe fondul cauzei este discutabilă, se putea vorbi de restituire în baza disp. art.333 Cod procedură penală care însă este abrogat.
În concluzie susține că restituirea cauzei la procuror este greșită și nefondată.
În concluzie susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA cu mențiunea că restituirea cauzei la procuror este total nelegală și solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați cu menținerea stării de arest a acestora.
Avocat, apărător ales al inculpatului solicită admiterea recursului formulat de acesta și în baza art.385/15 pct.2 lit.b Cod procedură penală, casarea parțială a sentinței penale atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar în baza art.139 Cod procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pe fondul cauzei arată că temeiurile arestării preventive nu mai subzistă și mai mult decât atât în cauză există temeiuri noi care sunt în favoarea inculpatului. Pe toată faza de urmărire penală a lipsit de la dosar raportul de autopsie a victimei și care nu putea fi contestat. Astfel în acest raport la capitolul semne de violență se reține că s-au găsit semne de violență în zona capului și în partea și nu mai există vreun fel de semne de violență pe corpul victimei.
La dosarul cauzei avem un Raport de autopsie și procesul - verbal de sesizare din oficiu. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Raportat la motivarea instanței de fond cu privire la pericolul public arată că cei care au dat amploare acestui incident au fost chiar organele de poliție și este o practică a organelor de urmărire penală pentru a da publicității dosarul.
Certitudinea în dosar este Raportul de autopsie și plângerea mamei victimei în rest tot dosarul este lovit de nulitate absolută.
Avocat, apărător ales la inculpatei solicită admiterea recursului formulat de inculpată, casarea hotărârii penale atacate și în consecință revocarea măsurii arestării preventive cu punerea de îndată în libertate a inculpatei.
În subsidiar în baza art.139 Cod procedură penală solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prevăzute de art.145 sau 145/1 Cod procedură penală. Arată că au existat două lovituri care au cauzat decesul victimei raportat la actele și lucrările dosarului și nu se poate spune că a participat la aceste lovituri raportat la înălțimea, greutatea ei și nu se poate susține că aceasta a participat activ la loviturile aplicate victimei și care au dus la decesul acesteia.
poate fi judecată în stare de libertate, nu are antecedente penale dar până la soluționarea cauzei și la pronunțarea unei hotărâri de condamnare aceasta poate beneficia de prezumția de nevinovăție. Este adevărat că inculpata s-a prevalat de disp. art.70 Cod procedură penală, dar faptul că s-a prevalat de acest drept nu poate trage în jos concluzia instanței ci doar încadrarea juridică ține pe arestată la acest moment.
În concluzie solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prev. de art.145 sau 145/1 Cod procedură penală și admiterea recursului formulat de inculpată.
Avocat, apărător ales al inculpaților, și, solicită admiterea recursurilor formulate de inculpați și în baza disp. art.385/15 pct.2 Cod procedură penală rap. la art.385/17 pct.6 Cod procedură penală, casarea în parte a sentinței pronunțate de TRIBUNALUL HUNEDOARA și înlăturarea dispoziției instanței de fond privind menținerea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpaților.
Măsura arestării preventive trebuie luată în două situații raportat la momentul la care s-a dispus luarea acesteia, respectiv pedeapsa mai M de 4 ani și pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, aspecte ce trebuie avute în vedere de către instanță.
Instanța s-a pronunțat în cauză că recursurile sunt conexe și o soluție de admitere a recursului declarat de parchet este o sfidare a legii și probele aflate la dosar nu reprezintă indicii temeinice pentru a menține starea de arest a inculpaților. Cele două chestiuni sunt conexe și nu se pot judeca separat. Sunt arestate 5 persoane și toate declarațiile de la dosar duc la o răsturnare a stării de fapt și în cauză este vorba de 15 persoane și care sunt atunci actele materiale pe care organul de urmărire penală le-a reținut concret pentru fiecare inculpat.
Pentru arată că în tot conținutul rechizitoriului nu se face vorbire de participarea lui efectivă la săvârșirea faptei. Nu există indicii în acest sens și astfel este împotriva libertății individului și a omului să fie ținut acest inculpat arestat. În cauză nu sunt reținute actele materiale pentru fiecare inculpat arestat.
Pentru inculpatul se reține că a lovit victima cu piciorul, lovituri care însă nu au determinat decesul victimei.
Pentru inculpatul arată că acesta a fost prost sfătuit de la început să nu declare nimic, ceea ce a determinat și arestarea lor. Acesta a declarat că era supărat pe victimă și l-a lovit o dată peste picioare dar aceste lovituri nu au dus la decesul acestuia. Mai mult decât atât polițistul le-a luat declarație la toți inculpații și în toate declarațiile există o sintagmă care nu poate fi decât tratată ca atare și astfel de declarații nu-și pot produce efectul. s-a reținut că menținerea în stare de arest a acestora era obligatorie, și că ei reprezintă un pericol pentru martorii care trebuie audiați. Suntem în prezența a 3 frați care au antecedente penale și doi dintre ei sunt studenți iar părinții s-au și mutat din acea localitate. Sunt 177 de zile de când sunt arestați și organul de urmărire penală a cules date care însă sunt ineficiente. Care este influența pe care ar avea-o asupra organelor de urmărire penală sau de anchetă lăsarea acestora în libertate. La ziua 178 de arest se pronunță instanța de recurs și în cauză există un text imperativ peste care nu se poate trece, art.5 paragraf 6 din CEDO și nu se mai poate face nici un act de urmărire penală. Se vor împlini celel 180 de zile în 29 martie și instanța este legată de textul de lege invocat.
Nu se poate invoca decât o soluție de admitere în acest sens și menținerea măsuri arestării preventive nu se justifică în cauză. Nu există un omor cu 5 autori.
Solicită astfel punerea în libertate a fraților deoarece în cauză trebuie să plătească cel care a făcut fapta.
În concluzie solicită admiterea recursului declarat de inculpați.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpați și menținerea stării de arest a acestora. În cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate a inculpaților, Raportul de autopsie din cauză nu reprezintă un element nou, iar celelalte aspecte invocate au fost avute în vedere la termenul anterior.
Se face referire la termenul de 180 de zile și se anticipează astfel soluția instanței, dar la acest moment sunt incidente în cauză disp. art.160/b Cod procedură penală iar măsura arestării preventive expiră la data de 27.04.2008.
Avocat pentru inculpata solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. Se susține că instanța nu poate decât dacă începe cercetarea judecătorească să restituie cauza la procuror, invocă art.332 Cod procedură penală, art.217, art.213 și art.209 Cod procedură penală.
Invocă decizia nr.4672 din 01.11.2002 pe care o depune la dosar și arată că în cauză instanța de judecată a făcut o corectă încadrare și susține că în unul din dosarele curții a depus dovada că a făcut și depus la dosar plângere împotriva ordonanței de reținere a procurorului. La fila 281 din dosar se află ordonanța de reținere dată la ora 8,10 iar la fila 278 se află o declarație dată între 9,50 și între ele la fila 282 apare ordonanța de punere în mișcare acțiunii penale.
Lipsa de apărare a inculpaților a fost corect percepută de către instanța de fond.
În concluzie solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și dacă această soluție se admite solicită ca prin dispozitivul hotărârii ce se va pronunța să se consemneze că în data de 29.03.2008 sunt încetate de drept cele 180 de zile de arest preventiv.
Avocat pentru inculpatul solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA pentru motivele invocate în scris și critică ordonanța procurorului invocă disp. art.209 alin.3 Cod procedură penală, 217 alin.4 Cod procedură penală care arată că procurorul poate dispune o delegare doar pentru anumite acte procedură și au fost audiate 40 de persoane declarațiile acestora fiind luate de organele de poliție și toată culpa este a procurorului.
Instanța de fond a reținut că s-au încălcat disp. art.209 alin.3 Cod procedură penală. Solicită a se verifica declarațiile lui, etc. cu filele numerotate în notele scrise și se poate observa că nici aceste declarații nu au fost luate în prezența procurorului. Nu se poate vorbi astfel de o delegare cu caracter parțial deoarece toate persoanele audiate în cauză au fost audiate de organele de poliție, singurele acte efectuate de procuror sunt procesul-verbal, ordonanța de punere în mișcare a acțiuni penale, prezentarea materialului
de urmărire penală, rechizitoriul și propunerea de arestare, cererea de interceptare a convorbirilor telefonice, în rest toate actele sunt nule. Suntem astfel în prezența a 3 erori judiciare atâta timp cât din Raportul de autopsie se poate vedea că sunt doar două lovituri date de 5 persoane.
Se face urmărire penală în faza de cercetare judecătorească.
Cu privire la imposibilitatea de a ne afla în prezența textului de lege prev. de art.332 Cod procedură penală arată că în cauză avem art.301, 302 și 332 Cod procedură penală și este o interpretare incompletă a procurorului.
Parchetul a înțeles să critice hotărârea de fond pentru faptul că în cauză nu
s-a efectuat o anchetă efectivă. Dar la dosarul de urmărire penală fila 79 există întocmit un proces - verbal de ridicare a hainelor victimei în vederea efectuării de poze dar la dosar nu există dovada ridicării acestor haine și nici poze în acest sens; la dosar nu există nici dovada ridicării bâtei de baseball și nici atașată la dosar ca corp delict; nu se află dovada ridicării căștii de motociclist, procesul-verbal de la fața locului și mai mult decât atât raportul medico-legal arată două lovituri în partea a capului. Parchetul arată că instanța de fond se folosește de art.333 Cod procedură penală care este abrogat pentru a restitui cauza la procuror, dar instanța de fond corect, legal a trimis dosarul la parchet pentru constatarea raportului de cauzalitate dintre loviturile aplicate și cel care a lovit victima.
Nu se poate merge mai departe cu cercetarea judecătorească dacă urmărirea
penală nu este conformă cu legea.
În cauză se impune a se constata încetată de drept măsura arestării
preventive la data la care instanța de fond a dat termenul de recomandare la termenul pronunțat. În 29.03.2008 încetează de drept măsura arestării preventive și astfel se va pune în discuție o cerere de constare încetării de drept a acestei măsuri. În calculul celor 180 de zile de arest intră și perioada în care dosarul a stat la TRIBUNALUL HUNEDOARA. A se vedea în acest sens hotărârea CEDO Toth Austriei, art.148 alin.2 din Constituția României.
Avocat apărător ales la inculpaților solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de TRIBUNALUL HUNEDOARA ca temeinică și legală susținând că corect s-a dispus restituirea dosarului la parchet.
Instanța să hotărască care dintre acte trebuie sancționate. Nu se poate pronunța o soluție de admitere a recursului parchetului. Procurorul a fost investit cu două puteri și polițistul poate face și el ceva, dar sunt acte pe care le poate face doar procurorul și în cauză se face abstracție de disp. art.209 alin.3 Cod procedură penală. Este vorba de o infracțiune de omor iar articolul menționat arată că urmărirea penală trebuie făcută obligatoriu de către procuror și din cele 400 de file doar la filele 248, 249, 250, 278, 287, 313, 320 și 273 sunt acte întocmite de procuror. Procurorul nu a ascultat nici un martor el doar le-a confirmat declarațiile date. De ce instanța trebuie să facă distincție între ce poate să facă procurorul și ce trebuie să facă acesta. Este o excepție de la regulă privind competența materială și dacă se va da o altă soluție în cauză decât de respingere se va pronunța o soluție împotriva legii.
Invocă art.135 Cod procedură penală și susține că legea nu impune și instanța nu poate excede.
Procurorul nu poate să-și delege întreaga competență. Trebuie sancționat
parchetul în această situație și nu poate avea alt tratament echitabil.
În concluzie solicită a se da efect acestui text de lege.
Reprezentanta parchetului susține că în cauză nu se poate pune semnul
egalității între art.209 alin.3 și 217 Cod procedură penală și nu se mai poate pune problema restituirii pe necompetență. Instanța trebuie să aibă în vedere fapta cu care a fost sesizată.
Intimat parte civilă solicită să fie trași la răspundere cei care i-au omorât copilul și inculpații să arate de unde au luat bâtele cu care l-au omorât.
Intimat parte responsabilă civilmente regretă ce s-a întâmplat și își însușește concluziile puse de apărător și arată că s-au mutat în pe-.
Intimat parte responsabilă civilmente arată că este un blestem pe casa sa ce s-a întâmplat și și-ar dori ca toți trei copii să moară decât să-i vadă în această situație.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt solicită să fie cercetat în stare de libertate, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, susținând că se obligă să se prezinte la poliție ori de câte ori va fi chemat și mai susține că martorii de la fața locului au arătat că mama victimei a susținut că i-a venit copilul acasă și aceasta i-a dat două palme.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt solicită să fie lăsat în libertate.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt solicită punerea în libertate.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt solicită punerea
în libertate.
Inculpata recurentă, în ultimul cuvânt arată că își însușește concluziile puse de apărătorul său.
Instanța în baza actelor și lucrărilor dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.70/2008 pronunțată de TRIBUNALUL HUNEDOARA - secția penală în dosar nr- s-a dispus în temeiul art.332 Cod procedură penală, restituirea la procuror a cauzei privind pe inculpații, ,.
A fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 553/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul
H, au fost trimiși în judecată inculpații, și, pentru infracțiunile de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 al.1 rap. la art. 175 al. 1 lit."a și i" Cod penal, cu aplic. art. 75 al. 1 lit."a și c" Cod penal, lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 al.1 și 2, cu aplic. art. 41-42 și art. 75 al.1 lit."a și c" Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 al.1 Cod penal cu aplic. art. 41-42 Cod penal și art. 75 al.1 lit."a și c" Cod penal, și cu reținerea în favoarea inculpatului a disp. art. 99 și urm. Cod penal.
În fapt s-a reținut că, în seara de 05.09.2007 și în noaptea de 15/16.09.2007, la discoteca "", din localitatea. com., jud. H, au participat mai multe grupuri de tineri din localitate și orașele apropiate, printre care inculpații, victima și alte părți vătămate.
În jurul orelor 2.00, la ieșirea din discotecă, victima, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a avut o altercație verbală cu martora a, prietena inculpatului, ocazie cu care a înjurat-o și a jignit-o pe aceasta. Inculpatul a aflat despre incident, de la alți tineri prezenți în zonă, după care a intrat la ei în curte, a luat o de baseball, s-a întors la discoteca; unde a luat legătura cu mai mulți prieteni din și, printre care și ceilalți inculpați, și au plănuit să-i aplice victimei o "corecție" la plecarea de la discotecă.
Știind traseul pe care se va deplasa victima și prietenii săi, grupul de tineri între care se găseau inculpații, i-au așteptat pe aceștia, la cca. 300 de discotecă. Când a apărut victima și prietenii săi, care se deplasau în grupuri mai mici, de 2-3 persoane, inculpații s-au năpustit asupra victimei și l-au lovit cu pumnii și picioarele, cu bâta de baseball și chiar cu un.
Din probele adminJ.e în cauză, s-a reținut că inculpatul, a lovit victima cu bâta de baseball, peste picioare și cap, doborând-o la pământ, unde au continuat să o lovească și ceilalți inculpați cu pumnii și picioarele. La un moment dat victima a reușit să se ridice dar inculpatul, a lovit-o cu în bărbie, aceasta a căzut din nou, fiind lovită în continuare de către inculpați. S-a reținut că inculpata, a dat dovadă de o violență extremă, lovind victima cu picioarele peste cap și corp și chiar cu un în cap.
Incidentul a durat aproximativ 10 minute, grupurile împrăștiindu-se la apariția organelor de poliție, victima, ajutată de prieteni, a ajuns acasă, iar în cursul dimineții de 16.09.2007, starea sănătății sale s-a agravat, fiind transportată cu salvarea la Spitalul din D iar ulterior la T unde a decedat în data de 19.09.2007.
Cu aceeași ocazie și în aceleași împrejurări, au fost agresați și numiții A și care au intervenit verbal când au văzut că victima a fost atacată de inculpați. Partea vătămată alin a fost lovită cu pumnul în gură de inculpatul iar partea vătămată a fost lovită de către inculpatul cu bâta de baseball peste antebraț și de către inculpatul cu pumnul și piciorul în zona capului.
La aproximativ 10-15 minute după incidentul în care a fost agresată victima, inculpații au atacat un alt grup de tineri din care făceau parte și părțile vătămate și, inculpatul lovindu-i cu bâta de baseball, inculpatul cu o cască de motociclist, ceilalți inculpați lovindu-i cu pumnii și picioarele.
În noaptea de 15/16.09.2007, în jurul orelor 3,00 inculpatul l-a lovit pe martorul cu bâta de baseball în maxilar cauzându-i leziuni ce au necesitat 9-10 zile de îngrijiri medicale.
În aceeași noapte, între orele 0.30-1.00, după producerea unui accident de circulație, a avut loc un incident în care părțile vătămate, A, și au fost agresate de inculpații, și, însă aceștia nu au formulat plângere.
La termenul de judecată din data de 23.01.2008, a fost invocată de către inculpați, prin apărători aleși, excepția de nulitate a actului de sesizare și s-a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
În susținerea excepției s-a invocat faptul că rechizitoriul nu a fost verificat de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA, că inculpaților și le-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât, deși angajată cu delegație la dosar, inculpații au fost audiați în lipsa sa, doar în prezența unui apărător din oficiu, invocându-se contrarietatea de interese, fără însă să se constate acest lucru printr-un act procedural. De asemenea, inculpatului minor i-a fost încălcat dreptul la apărare în condițiile în care a fost audiat pe coală albă în lipsa unui apărător. S-a invocat, de asemenea, încălcarea disp. art. 209 al.3 proc.pen. în condițiile în care urmărirea penală nu a fost efectuată în mod direct și nemijlocit de către procuror.
Față de motivul de nulitate circumscris necompetenței organului care
a efectuat urmărirea penală invocat în susținerea excepției, Tribunalul a constatat că: Prin ordonanța procurorului din data de 28.09.2007, ora 14.30, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpaților, și pentru
infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 al.1 rap. la art. 175 al.1
lit."a și i" pen.
Prin ordonanța din data de 19.09.2006 a aceluiași procuror (14, au fost delegați nominal, ofițeri din cadrul Serviciului de Investigații Criminale a IPJ H, să efectueze acte de cercetare penală necesare pentru identificarea și audierea tuturor părților vătămate, precum și a martorilor necesari cauzei. Susmenționata ordonanța are caracterul unei delegări cu caracter general iar, în fapt, ofițerii de poliție au efectuat acte de urmărire penala în proporție de 70%.
Art. 209 alin.3 Cod procedură penală prevede în mod imperativ efectuarea de către procuror a urmăririi penale în cazurile expres arătate, printre acestea fiind și omorul calificat.
Art. 217 alin. 4 Cod procedură penală dă posibilitatea procurorului să dispună prin ordonanță, ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției judiciare, dar acest text de lege nu trebuie interpretat ca o posibilitate de derogare pentru procuror de la îndatoririle expres date în sarcina lui de către legiuitor, și delegarea acestor atribuții în sarcina organului de poliție judiciară. Interpretarea trebuie înțeleasă în sensul că textul de lege menționat permite delegarea parțială și temporară a obligațiilor procurorului în sarcina organelor de cercetare penală, scopul fiind efectuarea de urgență a anumitor acte procesuale care s-ar putea pierde sau ar duce la întârzierea soluționării cauzei. De altfel, textul de lege invocat trebuie interpretat și prin raportare la disp. art. 135 Cod procedură penală.
La stabilirea competenței exclusive a efectuării urmăririi penale în sarcina procurorului, legiuitorul a avut în vedere însăși gravitatea faptelor incriminate, valoarea relațiilor sociale ocrotite și necesitatea efectuării unei anchete efective și eficiente girata de calitatea de magJ. a persoanei competente.
Acest text normativ vine în acord și cu disp. art. 2 CEDO care impune statelor membre, ca o obligație procedurală, efectuarea unei anchete efective privind circumstanțele morții.
A interpreta altfel disp. art. 217 al.4 Cod procedură penală ar însemna o acceptare tacită de substituire de competenta cu încălcarea evidenta a legii si a obligațiilor impuse de art. 2 CEDO pe plan procedural, în condițiile în care acest text al Convenției se plasează printre textele primordiale și consacră una dintre valorile fundamentale ale societăților democratice din statele membre.
Nu în ultimul rând, este de remarcat, ca ineficiența unei anchete poate determina nepedepsirea persoanelor vinovate sau, chiar mai rău, pedepsirea unor persoane nevinovate.
Pentru aceste considerente motivul de nulitate circumscris necompetenței organului de urmărire penală a fost constatat ca fiind întemeiat.
În ceea ce privește motivul de nulitate circumscris încălcării dreptului la apărare, Tribunalul a constatat ca este și el întemeiat reținând următoarele:
La fila 286 dosar se afla depusa delegația de asistare pentru cei trei inculpați a doamnei avocat -, datată 01.10.2007. Cu toate acestea doar audierea inculpatului s-a făcut în prezenta apărătorului ales, ceilalți doi inculpați, respectiv si fiind audiați în prezenta unui apărător desemnat din oficiu (av. pentru - 321 si av. pentru - 313 ambii cu delegații datate 02.10.2007, deci ulterior celei a apărătorului ales). Toate acestea în condițiile în care la dosar nu apare nici un act procesual din care să reiasă ca a fost constatată contrarietatea de interese și să fi fost motivată decizia de numire a unui apărător din oficiu în locul celui ales de către inculpați.
Cu atât mai mult se constată ca inculpatului minor, audiat la data de 2.10.2007, după începerea urmăririi penale și în ziua inculpării acestuia, i s- încălcat dreptul la apărare, fiind audiat în lipsa unui apărător ( 319), cu încălcarea astfel, a disp. art. 171 al.2 procedură penală, iar prezența reprezentantului legal, respectiv a unui părinte, nu poate suplini această nulitate absolută și care nu poate fi confirmată de instanță.
Pentru considerentele expuse în temeiul art. 332 alin.1 și 2 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, ocazie cu care inculpații ocazie cu care inculpații si vor fi audiați în prezența apărătorului ales, iar în caz de constatare a contrarietății de interese, în prezența unui apărător desemnat din oficiu.
De asemenea, s-a dispus ca procurorul să procedeze la audierea în mod direct și nemijlocit a martorilor: 1. - (martor ocular), 2. (martor ocular), 3., 4., 6. - martor ocular), 7. a (martor ocular), 8.Feghiu (martor ocular), dând astfel eficienta obligațiilor legale care-i incumba potrivit disp. art, 209 al.3 proc.pen. cu reflectare directă asupra anchetei efective la care este obligat statul prin autoritățile sale în cazul pierderii unei vieți, potrivit disp. art. 2 CEDO. Procurorul va audia si alți martori a căror declarație o consideră edificatoare sub aspectul lămuririi cauzei și care au fost audiați de organul de cercetare penală în condițiile în care competența îi revenea exclusiv.
S-a reținut totodată necesitatea reanalizării stării de fapt care nu este pe deplin conturată, a stabilirii contribuției altor trei persoane participante la evenimente, și, precum și lămurirea aspectelor neelucidate privitoare la leziunile victimei.
Apreciind că la dosar există indicii care să conducă la bănuiala verosimilă că inculpații au săvârșit fapta pentru care au fost arestați preventiv și că rezonanța socială a faptei nu s-a stins, fiind în continuare prezent și pericolul social pentru ordinea publică, Tribunalul a dispus, în temeiul art.332 alin.3 Cod procedură penală, menținerea stării de arest a inculpaților.
Cât privește motivul de nulitate circumscris disp. art.264 Cod procedură penală, acesta a fost apreciat ca neîntemeiat, rechizitoriul fiind verificat de către prim procurorul Parchetului.
Împotriva sentinței penale nr.70/2008 a Tribunalului Hunedoara - secția penală, au declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA și inculpații, și.
În expunerea motivelor de recurs Parchetul arată că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Prin ordonanța procurorului din 19.09.2007 s-a dispus tipul de acte de cercetare penală care să fie efectuate și de către ce lucrător de poliție judiciară, astfel încât nu se poate reține caracterul general, total și definitiv al delegării și nici că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, în înțelesul art.332 alin.1 Cod procedură penală.
Mai mult, nici nu sunt aplicabile disp. art.332 alin.1 Cod procedură penală odată ce cercetarea judecătorească nu a fost începută în cauză.
Se arată totodată că instanța s-a substituit funcției judiciare de urmărire, dispunând completarea urmăririi penale, cu încălcarea art.317, 331 Cod procedură penală și aplicarea unui text de lege abrogat - art.333 Cod procedură penală.
În ceea ce privește reținerea de către instanță a încălcării dreptului la apărare al inculpaților, se apreciază de către Parchet că acesta nu a fost încălcat odată ce inculpații s-au prevalat de dreptul la tăcere, neexistând așadar o audiere în sensul strict al cuvântului.
Sunt criticate totodată aprecierile instanței din considerentele hotărârii, privitoare la greșita încadrare juridică, cu referire la infracțiunile de lovire sau alte violențe și ultraj contra bunelor moravuri, precum și cele vizând durata maximă a arestării preventive în situația restituirii cauzei la procuror.
Pentru considerentele expuse Parchetul a solicitat în temeiul art. 385/6 alin.3 Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei primei instanțe, în reluarea continuării judecării acesteia pe fond.
Prin recursurile formulate, inculpații au solicitat în temeiul art.385/15 pct.2 Cod procedură penală, raportat la art.385/17 pct.6 Cod procedură penală casarea în parte a deciziei atacate și în principal, să se dispună revocarea arestării lor preventive iar în subsidiar să se dispună înlocuirea măsurii arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
În motivare, se arată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu mai există, odată ce actele de urmărire penală sunt declarate nule, neexistând indicii precise cu privire la bănuiala verosimilă că inculpații au săvârșit fapta pentru care au fost arestați.
Mai mult, există temeiuri noi care profită inculpaților, cum ar fi raportul de autopsie a victimei care nu relevă existența leziunilor ce le-au fost imputate.
Pe de altă parte, după trecerea unui termen rezonabil în care să se fi efectuat urmărirea penală, de 180 zile, cu menținerea arestării preventive, această menținere nu se mai justifică, neexistând indicii precise în sensul unei necesități reale de interes public, care să prevaleze asupra regulilor privind libertatea individuală statuată de art.5 din CEDO.
În ceea ce-l privește pe inculpatul se apreciază că prin prisma disp. art.140 lit.a rap. la art.160/4 pct.3 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a încetat de drept rămânând a se constata acest lucru.
Cât privește recursul Parchetului inculpații au solicitat respingerea acestuia ca nefondat, întrucât urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, singurele acte efectuate de procuror direct, fiind cele privind începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale, propunerile de arestare, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului. de aceasta sunt considerate nefondate și celelalte critici ale parchetului.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și cu observarea disp. art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.201 Cod procedură penală, urmărirea penală se efectuează de către procurori și de către organele de cercetare penală. Legea se referă în primul rând la procurori datorită vocației pe care aceștia o au de a efectua urmărirea penală în orice cauză. Cu toate acestea, competența procurorului de a efectua urmărirea penală în orice cauză este facultativă, legea stabilind cauzele în care efectuarea urmăririi este obligatoriu a fi realizată de către procuror.
În aceste cauze, urmărirea penală nu poate fi efectuată decât de către procuror, organul de cercetare penală având dreptul să efectueze numai actele de cercetare care nu suferă întârziere conform art.213 Cod procedură penală.
Potrivit art.217 alin.4 Cod procedură penală: "în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanță ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției judiciare".
Textul legal citat care trebuie coroborat și cu disp. art.135 rap. la art.132 alin.2 Cod procedură penală, instituie o dublă limitare, care vizează necesitatea particularizării actelor de cercetare ce urmează a fi efectuate dar și valoarea acestora în sensul că nu pot fi delegate, acte care sunt esențiale, cum ar fi ascultarea inculpatului, ascultarea martorilor principali, confruntarea lor, dispunerea de probatorii.
În speță, prin ordonanța dată de procuror la 19.09.2007, au fost delegați 5 ofițeri de poliție judiciară să efectueze investigațiile necesare identificării tuturor participanților evenimentele care s-au soldat cu decesul victimei, să identifice și să audieze toate părțile vătămate și martorii necesari.
La finele urmăririi penale, se constată că procurorul a audiat părțile civile (2 persoane), părțile vătămate (2 persoane), cei 5 inculpați care au înțeles să se prevaleze de dreptul la tăcere și 4 martori pe ale căror declarații apare și semnătura ofițerilor de poliție judiciară.
Aceasta în condițiile în care, în cauză, au fost audiate peste 40 de persoane iar în cuprinsul rechizitoriului au fost indicați 9 martori ce nu au fost audiați de către procuror.
Raportat la această starea de fapt, caracterul delegării date de procuror este fără relevanță, odată ce în concret, cea mai M parte a actelor de cercetare penală a fost realizată de către poliția judiciară lipsind astfel, de conținut prevederea imperativă a art.209 alin.3 Cod procedură penală care impune procurorului efectuarea urmăririi penale în cauzele prevăzute de art.174 - 177 Cod procedură penală.
Fiind o dispoziție sancționată cu nulitatea absolută, în mod corect instanța de fond a dispus restituirea cauzei la procuror constatând incidența disp. art.332 Cod procedură penală.
Sub acest aspect criticile Parchetului privind momentul soluționării excepției de necompetență sunt nefondate câtă vreme din conținutul art.332 alin.1 Cod procedură penală rezultă că aceasta poate fi invocată înainte sau în cursul cercetării judecătorești până la momentul începerii dezbaterilor.
În cazul în care cercetarea judecătorească a fost epuizată și s-a trecut la dezbaterile judiciare, cauza nu se mai restituie deoarece actele de cercetare penală au fost verificate prin actele de cercetare judecătorească.
Nefondate se privesc a fi criticile Parchetului și cu privire la motivul de nulitate circumscris încălcării dreptului la apărare.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, audierea inculpaților și s-a făcut la 2.10.2007 în prezența unui apărător desemnat din oficiu, deși exista delegația apărătorului ales, fără ca procurorul să fi motivat existența contradictorialității de interese în cuprinsul unui act procedural, fiind astfel încălcate disp. art.171 alin.1, 5 Cod procedură penală.
Or, încălcarea dreptului la apărare constituie motiv de restituire a cauzei la procuror conform art.332 alin.2 Cod procedură penală și prezintă relevanță întrucât s-a produs în ziua inculpării și reținerii celor două persoane.
Cu atât mai mult, inculpatului minor i-a fost încălcat dreptul la apărare statuat de art.171 alin.2 Cod procedură penală, în condițiile în care s-a uzitat de procedeul probator al prezenței unei declarații scrise personal fără a fi asistat de apărător, deși avea calitatea de învinuit.
Cât privește celelalte critici ale Parchetului care vizează modul în care în considerentele hotărârii instanța de fond a statuat asupra completării urmăririi penale, deși întemeiate, sunt lipsite de relevanță, odată ce soluția de retrimitere a cauzei la procuror s-a întemeiat pe necompetența organului de cercetare penală și încălcarea dreptului la apărare.
Cât privește recursul inculpaților vizând menținerea măsurii arestării preventive acesta se privește a fi întemeiat pentru considerentele ce vor urma:
Potrivit art.332 alin.3 Cod procedură penală "în cazurile în care dispune restituirea, instanța se pronunță și asupra măsurilor preventive"
Conform disp. art.160/b alin.2 și art.139 alin.2 Cod procedură penală dacă temeiurile care au determinat luarea arestării preventive au încetat sau nu mai există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune revocarea măsurii și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Separat de aceasta, prin prisma dispozițiilor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, durata arestării preventive nu poate depăși un termen rezonabil, termen ce trebuie apreciat în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte, ținând seama de complexitatea cauzei, atitudinea inculpaților și mai ales modul în care cazul este instrumentat de către autoritățile judiciare.
În speță, inculpații au fost arestați până la momentul pronunțării prezentei decizii pe o durată de aproape 180 de zile în condițiile în care în mod întemeiat s-a constatat nulitatea unei mari părți a actelor de urmărire penală, care au constituit temeiuri pentru luarea măsurii arestării preventive.
Raportat la aceste împrejurări, în aprecierea Curții, durata arestării preventive a inculpaților a atins un termen rezonabil, iar menținerea acestora în stare de arest nu mai este justificată, motiv pentru care în temeiul art.385/15 pct.2 lit.a Cod procedură penală, se vor admite recursurile declarate de inculpații, și împotriva sentinței penale nr. 70 din 28 februarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL HUNEDOARA - Secția penală în dosar nr- și în consecință:
Se va casa în parte sentința penală atacată numai sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților și, rejudecând cauza în aceste limite, în baza disp. art. 160/ alin. 2 Cod procedură penală se va revoca arestarea preventivă a inculpaților:,
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare preventivă dacă nu sunt arestați în altă cauză și va fi respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA împotriva aceleiași sentinței penale.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații, și împotriva sentinței penale nr. 70 din 28 februarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL HUNEDOARA - Secția penală în dosar nr- în consecință:
Casează în parte sentința penală atacată numai sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților și, rejudecând cauza în aceste limite, în baza disp. art. 160/ alin. 2 Cod procedură penală revocă arestarea preventivă a inculpaților:
1.,fiul lui și al lui, născut la data de 17 iunie 1986, în D, jud. H, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 26 din 3 octombrie 2007 emis de TRIBUNALUL HUNEDOARA - Secția penală;
2.,fiul lui și al lui, născut la data de 30 aprilie 1987 în D, jud. H de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 27 din 3 octombrie 2007 emis de TRIBUNALUL HUNEDOARA - Secția penală;
3., fiul lui și al lui, născut la data de 18 mai 1988 în D, jud. H de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 25 din 3 octombrie 2007 emis de TRIBUNALUL HUNEDOARA - Secția penală;
4., fiul lui și al lui, născut la data de 25 octombrie 1989 în D, jud. H de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 28 din 3 octombrie 2007 emis de TRIBUNALUL HUNEDOARA - Secția penală;
5., fiica lui G și al lui, născută la data de 10 iunie 1989 în Orăștie, jud. H de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 24 din 3 octombrie 2008 emis de TRIBUNALUL HUNEDOARA - Secția penală.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare preventivă dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA împotriva aceleiași sentinței penale.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./dact.
2ex/04.04.2008
na
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica
