Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.28/R/2010
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Luminița Hanzer Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - --
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații, și împotriva încheierii din data de 05.01.2010 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Maramureș, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, în stare de arest, asistată de avocat cu delegație în substituirea apărătorului ales, av., din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul, în stare de arest asistat de apărători aleși, av., din cadrul Baroului M și av., din cadrul Baroului C, ambii cu delegații avocațiale depuse la dosar și inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. G, din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații, av., av., av. și, av., care solicită acordarea onorariilor parțiale din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Întrebați fiind, inculpații, învederează instanței că-și mențin recursurile declarate iar inculpatul, arată că-și menține recursurile declarate în cauză.
Apărătorul inculpatului depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul inculpatul, av. învederează instanței că în procesul-verbal de la fila 180 din dosarul Tribunalul Maramureșs -a efectuat o eroare, întrucât inculpatul nu a declarat recurs oral în sala de judecată, recursul fiind trimis pe poștă și solicită a fi soluționat acest din urmă recurs.
Apărătorul inculpatul, av. solicită să se constate că instanța nu este sesizată și cu recursul inculpatului.
Instanța aduce la cunoștința la cunoștința apărătorilor inculpatului că la dosar există cererea de recurs formulată de inculpat.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispunăîn principal, revocarea măsurii arestării preventive, iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă. Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpata la data de 23 mai 2009, inculpata fiind cercetată inițial pentru 6 infracțiuni, însă ulterior s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru 3 infracțiuni. Prin această prismă și raportat la momentul de față apreciază că aceste temeiurile arestării nu mai subzistă.
Totodată, susține că încheierea atacată nu este motivată întrucât nu se face referire la pericolul concret pe care l-ar prezenta inculpata dacă ar fi judecată în stare de libertate. Temeiurile nu mai subzistă având în vedere că inculpata nu mai este angajată la și s-a dispus scoaterea de sub 3 învinuiri.
Invocă egalitatea de tratament având în vedere că 3 inculpați sunt cercetați în stare de libertate deși singura diferență între aceștia și cei arestați este că în sarcina acestora din urmă s-a reținut și infracțiunea de asociere pentru comiterea de infracțiuni. De asemenea, având în vedere că inculpata este arestată de 7 luni de zile și că s-a dispus trimiterea în judecată a acesteia, apreciază că perioada arestării este suficientă și nu trebuie să se transforme într-o pedeapsă.
Apărătorul menține concluziile puse la prima instanță și solicită să se constate că prin încheierea atacată s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, însă motivarea este lacunară și neconvingătoare. În loc să se analizeze concret pericolul pe care l-ar prezenta inculpatul, s-a apreciat general și global. S-a invocat în fața primei instanțe necesitatea menținerii măsurii arestării conform art. 143 și 148 lit.f Cod pr.pen. însă apreciază că aceste temeiurile nu mai subzistă, întrucît nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nici date că ar influența cercetarea judecătorească având în vedere că urmărirea penală a fost finalizată și probele sunt la dosar. Apreciază că în acest moment menținerea inculpatului în stare de arest este contrară jurisprudenței CEDO.
Solicită să se țină seama că inculpatul a dat dovadă de sinceritate, cooperând cu organele de urmărire penală și a facilitat aflarea adevărului, precum și modalitatea concretă în care inculpatul a comis faptele penale, participarea concretă, împrejurarea că nu a obținut nici un profit material.
Solicită să se aibă în vedere că urmărirea penală a fost de durată, că judecata se anunță ca fiind de durată, precum și faptul că termenul rezonabil al duratei arestării preventive este împlinit.
Apărătorul inculpatului, av. arată că în cauză este incident cazul prev. de art. 140 alin.1 lit.a Cod pr.pen. respectiv faptul că a încetat de drept măsura arestării preventive, fiind depășit termenul de 60 de zile cu 5 zile.
Apreciază că instanța fondului ar fi trebuit să pronunțe două încheieri, repectiv o încheiere pentru cererea de liberare sub control judiciar și o încheiere pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării.
Față de oscilațiile din faza de urmărire penală ar trebui să existe o reacție. În acest sens arată că inculpatul a fost arestat pentru 5 infracțiuni, iar prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub 3 infracțiuni și recalificând starea de fapt s-au reținut alte infracțiuni. În aceste condiții ar trebui să discutăm dacă temeiurile arestării există raportat la noile infracțiuni reținute în sarcina inculpatului. Cazul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. nu există prin prisma persoanei inculpatului care nu s-a sustras urmăririi penale deși a avut timpul necesar să dispară, are o situație familială dezastruoasă având în vedere creditele bancare luate.
Temeiul art. 148 lit.b Cod pr.pen. nu există raportat la motivele susținute de procuror. S-a susținut că inculpatul a distrus documentele care de fapt se aflau la lichidator și că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unei părți din proces deși nu era parte în proces în acea perioadă. S-a mai susținut că inculpatul a mituit o persoană de la Curtea de Conturi, însă este vorba de un alt inculpat. Totodată, s-a reținut că inculpatul a încercat aflarea adevărului prin intervenția tatălui acestuia la, însă acesta s-a dus fără știrea inculpatului, să se intereseze de soarta fiului său. Consideră că art. 148 lit.b Cod pr.pen. s-a reținut forțat și procurorul se bazează pe declarațiile unui inculpat care nu se coroborează cu nimic.
În concluzie, solicită în ce privește verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, admitera recursului casarea încheierii recurate și în consecință revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar luarea măsurii de a nu părăsi țara.
Susține aceleași concluzii și pentru cererea de liberare sub control judiciar.
Apărătorul inculpatului, av. solicită în temeiul art. 38515pct. 2 lit.d Cod pr.pen. raportat la art. 3002rap.la art. 160bCod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării prevenitive nu mai subzistă. Instanța de fond se contrazice pe sine în ceea ce privește temeiurile arestării preventive. Inculpatul a fost arestat pe baza declarațiile subiective date de doi inculpați arestați anterior.
Achiesează concluzilor puse de av. cu privire la inexistența temeiurilor prev. de art. 148 lit. b și f Cod pr.pen.
Încheierea atacată este nelegală și netemeinică și în ce privește cererea de liberare sub control judiciar arătând că este inadmisibil ca o astfel de cerere să fie respinsă ca neîntemeiată și motivată pe alte considerente și temeiuri prevăzute de Codul d e procedură penală.
Susține concluziile puse la instanța de fond și dacă nu se va proceda la revocarea măsurii arestării preventive, solicită ca pentru asigurarea acestei garanții să fie liberat sub control judiciar.
Apărătorul inculpatului susține concluziile scrise depuse la dosar și în esență solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale din data de 5.01.2010 pronunțată în dosarul - de Tribunalul Maramureș și pe cale de consecință, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Apreciază că încheierea recurată este nelegală și netemeinică, având în vedere că temeiurile prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen.nu există, nefiind probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere statutul socio-profesional al acestuia, precum și situația lui familială.
Susține că în acest moment durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil și că natura și gravitatea faptei nu poate fi considerată temei suficient pentru menținerea arestării preventive, sens în care invocă art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și practica constantă în acest domeniu ( speța Matskus contra Rusiei, Letellier contra Franța, Tomasi contra Franța). Consideră că arestarea trebuie să fie o măsură subsidiară și motivată de ce nu s-a luat o măsură alternativă.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, apreciind că criticiile aduse de inculpați sunt neîntemeiate având în vedere că instanța de fond a făcut o analiză temeinică și judicioasă a tuturor elementelor ce caracterizează temeiurile arestării, s-a făcut referire la gravitatea faptelor, termenul rezonabil și analiza existenței pericolului pentru ordinea publică.
De asemenea, arată că numărul mai mic de infracțiuni reținute în sarcina inculpatei nu are relevanță în cauză și că nu a încetat de drept măsura arestării preventive.
Inculpata, având ultimul cuvânt, achiesează concluzilor puse de apărătorul său și solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține concluziile puse de apărătorii săi și solicită cercetarea lui în stare de libertate achiesând concluziilor puse de apărătorul său.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate achiesând concluziilor puse de apărătorul său.
CURTEA:
Prin încheierea din 5 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în temeiul art. 1608aalin. 6.pr.pen. s-a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul -, fiul lui -G și, născut la data de 21.08.1972 în B M, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla.
S-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive precum și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpați prin avocații aleși.
În temeiul art. 160 pr.pen. rap. la art. 3002.pr.pen. s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 26.12.1973, -, fiul lui -G și, născut la 21.08.1972 în B M, -, fiul lui și -, născut la 22.03.1977 în B M, fiul lui și, născut la data de 02.11.1976 în B M, fiica lui și -, născută la data de 16.03.1979 în B Sprie, trimiși în judecată prin rechizitoriu din 10 noiembrie 2009 DNA - Serviciul Teritorial Cluj și s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea formulată în acest dosar inculpatul a solicitat a fi liberat provizoriu sub control judiciar de sub efectele mandatului de arestare preventivă nr. 22/U/26.05.2009 emis de Tribunalul Maramureș în baza încheierii penale nr. 287/26.05.2009 a aceleiași instanțe.
În motivarea cererii sale inculpatul, prin apărătorul său ales, a arătat, în esență, că nu a comis faptele pentru care este cercetat în stare de privare de libertate. Astfel, arată că a îndeplinit funcția de șef adjunct la Administrația Finanțelor Publice, Contribuabili Mijlocii, având atribuții de verificare numai la agenții economici contribuabili mijlocii, iar în faza de urmărire penală nu au fost analizate în mod legal atribuțiile sale de serviciu pe care le-ar fi încălcat și nici nu au fost descrise infracțiunile reținute în sarcina sa.
S-a mai arătat că în cererea prin care s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive rezultă că ar fi comis infracțiunile de luare de mită, complicitate la luare de mită și șantaj, dar ulterior, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărirea penală întrucât faptele imputate nu există.
S-a precizat că nu a comis acte de participație, nici proprii și nici improprii, la comiterea vreunei infracțiuni de evaziune fiscală, nu a comis, sub forma participației improprii, nici infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina sa, nu a desfășurat acte de participație prin care să determine contribuabili să efectueze înregistrări ilegale în contabilitate, prin denaturarea rezultatelor financiare și nu s-a asociat cu nici o persoană în vederea săvârșirii împreună de fapte prevăzute de legea penală.
S-a susținut că, în faza de urmărire penală, pe lângă dispozițiile legale din dreptul intern, au fost încălcate și dispozițiile art. 5 paragraful 1 litera a, art. 5 paragraful 1 litera c, art. 5 paragraful 2, art. 5 paragraful 3, art. 5 paragraful 4, art. 6 paragraful 1, art. 6 paragraful 2, art. 6 paragraful 3 litera a, art. 6 paragraful 3 litera d și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, s-a mai susținut că, potrivit legii, este posibilă individualizarea sancțiunii penale pentru pretinsele infracțiuni reținute în sarcina sa, în condițiile art. 861Cod procedură penală.
S-a mai arătat că nu a mai fost condamnat, este căsătorit, are un copil minor, iar familia sa este supusă unor privațiuni importante în lipsa sa de la domiciliu, fiind confruntată și cu grave probleme financiare cu referire la restituirea unor împrumuturi bancare.
Examinând cererea inculpatului, în temeiul art. 1608aCod procedură penală, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 287 din 26 mai 2009 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 de zile, împotriva căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă cu începere de la data de 26 mai 2009 și până la 23 iunie 2009 inclusiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 254 Cod penal coroborat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, complicitate la infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 131din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 194 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut, în esență, faptul că inculpatul s-a asociat, în cursul anului 2008, cu ceilalți coinculpați în vederea săvârșirii de infracțiuni. Inculpatul a obținut facturi fiscale în care s-au consemnat activități fictive pentru a le pune la dispoziția administratorilor de firme care erau constrânși să le introducă în evidența contabilă și să solicite rambursări ilegale de TVA. De banii astfel obținuți a beneficiat și inculpatul.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar prin prisma dispozițiilor art. 1602Cod procedură penală raportat la art. 1608aCod procedură penală, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea măsurii. Potrivit art. 1602Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. De asemenea, alin. 2 al aceluiași articol prevede că nu se acordă liberare provizorie sub control judiciar în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Tribunalul a constatat că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care acest inculpat a fost arestat preventiv se situează sub limita de 18 ani închisoare prevăzută de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, nu există date că acesta ar încerca să comită alte infracțiuni, însă există temerea că lăsat fiind în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. De altfel, la luarea măsurii arestării preventive și, ulterior, la verificarea legalității acesteia, instanțele au apreciat că în privința inculpatului subzistă și temeiul prevăzut la art. 148 lit. b Cod procedură penală.
Mai exact, față de inculpatul a continuat să subziste temeiul prevăzut la art. 148 lit. b Cod procedură penală, respectiv că există date că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, date rezultate din înregistrările ambientale ale convorbirilor purtate de părțile vătămate și, care atestă o prezumtivă înțelegere între inculpatul și ceilalți coinculpați, care intenționau să acționeze pentru ascunderea adevărului în cauză.
De asemenea, din conținutul acelorași interceptări rezultă faptul că inculpatul ar încerca distrugerea anumitor înscrisuri care servesc ca și probe în procesul penal.
Verificând cererea formulată de inculpatul prin prisma dispozițiilor art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că aceasta nu îndeplinește condiția prevăzută în textul legal menționat anterior.
Pe de altă parte, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul apare și ca neîntemeiată sub un alt aspect. Astfel, garantarea libertății individuale în procesul penal presupune și adoptarea unor măsuri care fără a fi privative de libertate pot asigura desfășurarea normală a procesului penal, prevenția fiind asigurată prin restrângerea unor drepturi, cum se întâmplă în cazul liberării provizorii.
În cauza de față, tribunalul a apreciat că, în raport de stadiul judecății, nefiind începută cercetarea judecătorească, nefiind audiați inculpații, nefăcându-se nici un act de probațiune, împrejurările speciale în care se presupune că ar fi fost comise faptele, precum și amploarea rezonanței sociale a faptelor, buna desfășurare a procesului penal la acest moment impune respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul.
Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, și la termenul de judecată din 05.01.2010, tribunalul a constatat următoarele:
Prin încheierea penală nr. 280 din 23 mai 2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe timp de 28 de zile, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prevăzută de art. 254 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, șantaj prevăzută de art. 131din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, uz de fals prevăzută de art. 289 Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, participație improprie sub forma instigării la infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, participație improprie sub forma instigării la infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (inculpatul ), respectiv de luare de mită prevăzută de art. 254 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată prevăzută de art. 132din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, complicitate la infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 131din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 194 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (inculpata ), fiind emise împotriva acestora mandate de arestare preventivă cu începere de la 23 mai 2009 și până la 19 iunie 2009 inclusiv.
Prin încheierea penală nr. 287 din 26 mai 2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 de zile, împotriva căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă cu începere de la data de 26 mai 2009 și până la 23 iunie 2009 inclusiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 254 Cod penal coroborat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, complicitate la infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 131din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 194 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin încheierea penală nr. 380 din 31.07.2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe timp de 29 de zile, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, complicitate la infracțiunea de șantaj, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzute de art. 254 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, art. 26 Cod penal raportat la art. 131din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 132din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 26 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal (inculpatul ) și abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea de evaziune fiscală, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea de fals intelectual, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzute de art. 132din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 26 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal ( ), fiind emise împotriva acestora mandate de arestare preventivă cu începere de la 31 iulie 2009 și până la 28 august 2009 inclusiv.
Recursurile declarate de inculpați împotriva încheierilor penale mai sus menționate prin care s-a dispus arestarea acestora au fost soluționate prin încheierile penale nr. 73/R/2009, nr. 72/R/2009 și, respectiv, nr. 98/R/2009 de către Curtea de Apel Cluj, încheieri prin care aceste recursuri au fost respinse.
Măsurile preventive luate față de inculpații și au fost prelungite succesiv cu câte 30 de zile prin încheierile acestei instanțe nr. 318/16.06.2009 (în intervalul 20.06.2009-19.07.2009), nr. 359/14.07.2009 (în intervalul 20.07.2009-18.08.2009); nr. 427/14.08.2009 (în intervalul 19.08.2009-17.09.2009); nr. 463/11.09.2009 (în intervalul 18.09.2009-17.10.2009, inclusiv); nr. 526/12.10.2009 (în intervalul 18 10.2009-16.11.2009, inclusiv).
Prin aceleași încheieri a fost prelungită măsura arestării preventive față de inculpatul în intervalul 24.06.2009-23.07.2009, respectiv 24.07.2009-22.08.2009 inclusiv, 23.08.2009-21.09.2009 inclusiv, 22.09.2009-21.10.2009 inclusiv și 22.10.2009-20.11.2009 inclusiv.
Față de inculpații și a fost dispusă prelungirea arestării preventive prin încheierea nr. 427/14.08.2009, în intervalul 29.08.2009 până în 27.09.2009 inclusiv, prin încheierea nr. 463/11.09.2009, în intervalul 28.09.2009-27.10.2009 inclusiv, prin încheierea nr. 526/12.10.2009, în intervalul 28.10.2009-26.11.2009 inclusiv.
Pentru a dispune arestarea preventivă a inculpaților și, ulterior, prelungirea acestei măsuri, Tribunalul Maramureșa avut în vedere acuzația adusă în sarcina inculpaților, respectiv că, începând cu anul 2007, având calitatea de funcționari publici din cadrul M, cu atribuții de a dispune și efectua inspecții fiscale, de avizare și de aprobare a lor, precum și de supervizarea activității de inspecție fiscală, s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni de corupție, asimilate infracțiunilor de corupție, ori în legătură directă cu săvârșirea de infracțiuni de corupție, precum și în vederea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005.
Astfel, inculpații ocupau funcții de inspectori fiscali în cadrul serviciilor de inspecție, șefi de serviciu în cadrul acestor servicii, șefi administrație fiscală adjuncți cu atribuții de coordonare a acestor servicii, precum și într-o anumită perioadă, unul dintre ei, a și deținut funcția de director executiv al M, iar în această calitate, a facilitat desfășurarea întregii activități infracționale.
În desfășurarea acestei activități infracționale de care sunt bănuiți, inculpații au hotărât să atragă în circuitul infracțional diferite societăți comerciale, care să solicite rambursări de în mod nelegal, urmând ca șefii de administrații și șefii de serviciu să dispună formarea echipelor de inspecție fiscală, iar aceste echipe să nu constate fictivitatea operațiunilor comerciale pentru care se solicita rambursarea de, apoi aceste inspecții să fie avizate și aprobate de către șefii de serviciu și șefii de administrație adjuncți, iar în final inculpatul, în calitate de director executiv, să acopere întreaga activitate infracțională pentru a nu putea fi descoperită.
Sumele de bani obținute cu titlu de rambursare de erau predate de administratorii societăților comerciale implicate, unuia dintre inculpați, care la rândul lui împărțea sumele de bani cu ceilalți participanți.
Fiecare inculpat avea rol bine determinat în cadrul circuitului infracțional presupus, în funcție de atribuțiile de serviciu care le avea. De altfel, rambursările de în mod ilegal nici nu s-ar fi putut realiza fără participarea tuturor acestor persoane, întrucât fiecare dintre ei puteau și trebuiau să constate, potrivit atribuțiilor de serviciu, neregulile existente în dosarele de rambursare de a societăților comerciale implicate în acest circuit infracțional.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării a inculpaților indicați mai sus, în temeiul art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3002Cod procedură penală, instanța constată că această măsură a fost luată cu respectarea tuturor cerințelor legale și garanțiilor procesuale.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă și în prezent și se impune în continuare privarea acestora de libertate, de altfel neintervenind nici un element care să justifice punerea în libertate a inculpaților, aceasta și față de stadiul în care se găsește judecata. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusa infracțiune este închisoare mai M de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art. 148 lit. f Cod procedură penală).
Tribunalul a apreciat că pericolul social concret pentru ordinea publică subzistă în continuare și rezidă atât din gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, dar și din reacția publicului față de săvârșirea lor, cunoscut fiind faptul că anumite infracțiuni pot produce o anumită "tulburare socială" de natură a justifica o măsură privativă de libertate pentru o anumită perioadă de timp.
Tribunalul a apreciat că acesta este un motiv pertinent și suficient pentru a menține arestarea preventivă a inculpaților, măsură impusă de altfel și prin lipsa unor garanții suficiente care să asigure prezența acestora în fazele procesuale ulterioare, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească nu a fost încă demarată.
Tribunalul nu și-a însușit punctul de vedere al apărării că simplul fapt al scurgerii timpului este o condiție automată a considerării arestării preventive ca ajungând la o durată nerezonabilă, ci a apreciat termenul rezonabil al măsurii preventive dispuse față de fiecare inculpat în funcție de complexitatea faptelor de care aceștia sunt acuzați, de circumstanțele reale ale cauzei și de situația specială a fiecărui inculpat, având în vedere, de asemenea, faptul că în privința inculpatului arestarea a fost dispusă și pe temeiul art. 148 lit. b Cod procedură penală, temei care subzistă și în prezent.
Tribunalul a apreciat că la acest moment procesual măsura preventivă a arestării preventive se justifică a fi menținută față de fiecare inculpat și aceasta și prin prisma scopului prevăzut la art. 136 Cod procedură penală, respectiv pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive sau în subsidiar să fie înlocuită această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Inculpata prin apărătorul ales al acesteia a arătat că măsura arestării preventive a fost dispusă față de aceasta la data de 23 mai 2009 pentru săvârșirea a șase infracțiuni, însă ulterior s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru trei infracțiuni, iar din această perspectivă și raportat la momentul de față apreciază că temeiurile arestării nu mai subzistă.
Totodată inculpata a arătat că încheierea atacată cu recurs nu este motivată întrucât nu se face referire la pericolul concret pe care l-ar prezenta inculpata dacă ar fi judecată în stare de libertate.
Aceasta a invocat egalitatea de tratament având în vedere că trei dintre inculpați sunt cercetați în stare de libertate deși singura diferență dintre aceștia și cei arestați este că în sarcina acestora din urmă s-a reținut și infracțiunea de asociere pentru comiterea de infracțiuni, iar raportat la împrejurarea că aceasta este arestată de circa 7 luni și a fost trimisă în judecată, apreciază că perioada arestării este suficientă și că aceasta nu trebuie să se transforme într-o pedeapsă.
Inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că își menține concluziile puse la prima instanță și a solicitat să se constate că prin încheierea atacată s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, însă nu s-a analizat în concret pericolul pe care l-ar prezenta acesta, ci s-a apreciat doar în mod general.
S-a invocat în fața primei instanțe necesitatea menținerii măsurii arestării preventive în conformitate cu disp. art.143 și art.148 lit.f C.P.P. însă apreciază că aceste temeiuri nu mai subzistă, întrucât nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nici date că ar influența cercetarea judecătorească.
Acesta a mai arătat că a dat dovadă de sinceritate, cooperând cu organele judiciare și a facilitat aflarea adevărului și că nu a obținut nici un profit de pe urma comiterii infracțiunilor de care este acuzat.
Inculpatul prin apărătorii aleși ai acestuia a arătat că în cauză este incident art.140 alin.1 lit.a respectiv C.P.P. împrejurarea că măsura arestării preventive a încetat de drept, fiind depășit termenul de 60 de zile.
Acesta a mai arătat că în cauză trebuia să se pronunțe două încheieri, respectiv o încheiere pentru cererea de liberare sub control judiciar și o încheiere pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive.
Față de oscilațiile care au existat în faza de urmărire penală ar trebuie să existe o reacție în acest sens inculpatul a arătat că a fost arestat preventiv pentru cinci infracțiuni, iar prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru trei dintre acestea și a fost recalificată starea de fapt, sens în care ar trebui să discutăm dacă temeiurile arestării există și în prezent raportat la noua stare de fapt reținută în sarcina inculpatului.
Referitor la dispozițiile art.148 lit.f inculpatul C.P.P. a arătat că nu s-a sustras urmăririi penale deși ar fi avut timp să dispară, că are o situație familială grea, având credite de rambursat la bancă.
Cu privire la dispozițiile art.148 lit.b inculpatul C.P.P. a arătat că nu a distrus documentele care în fapt se aflau la lichidator și că nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți din proces, iar tatăl inculpatului s-a interesat de la numitul despre situația copilului său.
Inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că încheierea recurată este nelegală și netemeinică, întrucât temeiurile prev. de art.148 lit.f nu C.P.P. mai subzistă, că în cauză nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Acesta a mai arătat că durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil, iar natura și gravitatea faptei nu pot fi considerate temeiuri suficiente pentru menținerea stării de arest, sens în care a invocat art.5 paragraful 3 din CEDO și practica constantă în acest domeniu, respectiv Matskus contra Rusiei, Letellier contra Franței, Tomazi contra Franței și apreciază că arestarea preventivă trebuie să fie o excepție motivată și pe considerentul că o altă măsură alternativă nu ar fi suficientă.
Recursurile formulate de inculpații, șiurmează să fie respinse pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut în mod corect că prin încheierea penală nr.287 din 26 mai 2009 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului reținându-se în sarcina acestuia că în cursul anului 2008 s-a asociat cu ceilalți inculpați în vederea săvârșirii de infracțiuni, în sensul că inculpatul a obținut facturi fiscale în care s-au consemnat activități fictive pentru a le pune la dispoziția administratorilor de firme care erau constrânși să le introducă în evidența contabilă și să solicite rambursări ilegale de TVA, iar de banii astfel obținuți a beneficiat și inculpatul.
Cu privire la recursul formulat de inculpatul la cererea de punere în libertate sub control judiciar se rețin următoarele:
Potrivit art.1602alin.1 și 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Condițiile prevăzute la art.1602alin.1 sunt C.P.P. îndeplinite întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu depășește 18 ani, însă nu sunt întrunite condițiile prev. de art.1602alin.2 întrucât C.P.P. față de inculpat s-au reținut ca și temeiuri ale arestării și dispozițiile art. 148 lit.b C.P.P. care subzistă în continuare și care rezultă din înregistrările ambientale a discuțiilor purtate între părțile vătămate și, care atestă o prezumție de înțelegere între inculpatul și ceilalți inculpați, care intenționau să acționeze pentru alterarea adevărului.
Din conținutul acelorași înregistrări rezultă că inculpatul încerca să distrugă anumite înscrisuri, care servesc ca și probe.
Cererea formulată de inculpat nu este nici întemeiată raportat la faza procesuală a cauzei, când doar a fost sesizată instanța de fond, fără să fie demarată cercetarea judecătorească.
Având în vedere împrejurările speciale în care se presupune că au fost comise faptele, amploarea acestora, rezonanța socială negativă cu privire la faptele pentru care este cercetat inculpatul, apreciem că instanța de fond în mod întemeiat a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta.
Faptul că instanța de fond s-a pronunțat prin aceeași încheiere cu privire la cererea de punere în libertate sub control judiciar și cu privire la menținerea măsurii arestării preventive nu este un motiv de casare a încheierii, întrucât nici o dispoziție legală nu interzice ca instanța să se pronunțe asupra mai multor probleme de drept printr-o singură încheiere puse în discuție la același termen de judecată.
Cu privire la recursurile formulate de cei patru inculpați la încheierea prin care s-a menținut starea de arest a acestora se reține următoarele:
Prin încheierea penală nr.280 din 23 mai 2009 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, iar prin încheierea penală nr.380 din 31 iulie 2009 Tribunalului Maramureș au fost arestați preventiv inculpații și.
Măsura arestării preventive a fost dispusă în baza art.143 și art.148 lit.f C.P.P. iar pentru inculpatul și în baza art.148 lit.b
C.P.P.S-a reținut în sarcina inculpaților că începând cu anul 2007 având calitatea de funcționari publici în cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice M cu atribuții de a dispune și efectua inspecții fiscale, de avizare și aprobare a acestora, precum și de supervizarea activității de inspecție fiscală, s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni de corupție sau asimilat infracțiunilor de corupție, ori în legătură directă cu săvârșirea de infracțiuni de corupție, precum și în vederea săvârșirii infracțiunii prev. de art.8 alin.1 și 2 din Legea nr.241/2005.
Astfel inculpații ocupau funcții de inspectori fiscali în cadrul serviciilor de inspecție, șef de serviciu în cadrul acestor servicii, șef administrație fiscală, sau adjuncți cu atribuții de coordonare a acestor servicii iar în această calitate au favorizat desfășurarea întregii activități infracționale.
În desfășurarea acestei activități inculpații au hotărât să atragă în circuitul infracțional diferite societăți comerciale care să solicite rambursări de TVA în mod nelegal, urmând ca șefii de administrație și șefii de serviciu să dispună formarea echipelor de inspecție fiscală, iar aceste echipe să nu constate fictivitatea operațiunilor comerciale pentru care se solicita rambursarea de TVA, apoi aceste inspecții să fie avizate și aprobate de către șefii de serviciu și șefii de administrație adjuncți iar în final de inculpatul în calitatea de director executiv să acopere întreaga activitate infracțională pentru a nu putea fi descoperită.
Sumele de bani astfel obținute din rambursări ilegale de TVA erau predate de administratorii societăților comerciale implicate unuia dintre inculpați, care la rândul său împărțea sumele de bani cu ceilalți inculpați.
Măsura arestării preventive a fost prelungită de mai multe ori și menținută prin încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Temeiurile care au stat la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, întrucât inculpații au fost trimiși în judecată pentru faptele reținute în sarcina acestora, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru fapte presupus a fi comise de inculpați este închisoarea mai M de 4 ani, care prezintă pericol public prin gravitatea infracțiunilor de care sunt acuzați, de amploarea acestora, de calitatea inculpaților și față de faza în care se află procesul fiind doar sesizată instanța de fond, fără a se intra în cercetarea judecătorească, apreciem că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Referitor la condiția ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută în art.148 lit.f pr.pen. este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor, sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unei fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Analizând menținerea măsurii arestării preventive din perspectiva art.5 CEDO considerăm că instanța a apreciat corect că proclamând dreptul la libertate, convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar ( Franța).
Protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (Tomasi Franța).
Expunerea limitativă a motivelor pentru care o persoană poate fi privată de libertate, se regăsește în dispozițiile art.148 pr.pen.
Analizând motivele menținerii măsurii arestării preventive din perspectiva art.143 și 148 lit.b și f pr.pen. tribunalul a avut în vedere necesitatea pentru ca o măsură de arestare să fie permisă, existența unor motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune.
Noțiunea de motive plauzibile aparține Curții Europene și își are corespondent în legea română, în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
Motivele plauzibile depind de circumstanțele particulare ale fiecărui caz.
Organul judiciar este obligat să ofere un minim de fapte și informații care să convingă instanța cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune.
Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispune de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. ( și ).
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că faptele care implică bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
Susținerea inculpatului referitoare la faptul că termenul rezonabil al duratei arestării preventive a fost depășit nu este întemeiată, deoarece măsura arestării preventive față de acesta a fost luată la data de 31 iulie 2009, iar până în prezent au trecut doar 5 luni și raportat la obiectul cauzei, la numărul inculpaților cercetați în cauză, la infracțiunile presupus a fi comise, la vasta probațiune care s-a efectuat în cauză până la această dată, apreciem că termenul rezonabil a duratei măsurii arestării preventive nu a fost depășit.
Nici solicitarea inculpatului de a se constata că măsura arestării preventive a încetat de drept nu este întemeiată, întrucât instanța de fond s-a pronunțat cu privire la starea de arest a inculpatului prin încheierea din 13 noiembrie 2009, iar până la data de 05 ianuarie 2010 când s-a pronunțat din nou cu privire la starea de arest nu au trecut mai mult de 60 de zile, așa cum prevăd dispozițiile art.160
C.P.P.Având în vedere că temeiurile care au stat la luarea măsurii arestării preventive față de cei patru inculpați subzistă și în prezent, că cercetarea judecătorească nu a fost declanșată, că termenul rezonabil a duratei măsurii arestării nu a fost depășit și că nu se impune nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă, în baza art.38515pct.1 lit.b recursurile C.P.P. formulate de inculpați împotriva încheierii penale din 5 ianuarie 2010 pronunțată în dosar nr.- a Tribunalului Maramureș urmează să fie respinse ca nefondate.
Potrivit art.189 urmează C.P.P. să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei reprezentând onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu, care vor fi suportate din.
În baza art.192 alin2 C.P.P. inculpații urmează să plătească statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 25 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații, șiîmpotriva încheierii din data de 5 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei reprezentând onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu.
Obligă fiecare inculpat să plătească câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 25 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- --
Red./
7ex./25.01.2010
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Luminița Hanzer Monica Rodina
