Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 29/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 29/R/2010
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Luminița Hanzer Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din 07 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, av. din cadrul Baroului C și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosar și prezentaea la instanță.
Inculpatul, întrebat fiind, arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului susține că încheierea recurată este nelegală și netemeinică raportat la modul în care instanța a perceput și a apreciat asupra condițiilor vis a vis de arestarea preventivă, având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. În dosarul de față nu există acele probe și indicii temeinice cu privire la existența infracțiunii. Probațiunea la care s-a făcut referire la luarea măsurii arestării preventive și prelungire vizează actele întocmite de investigatorul sub acoperire și colaboratoul acestuia și depozițiile martorilor care au fost luate sub presiune, fiind lovite de nulitate.
Elementele obiective care trebuie avute în vedere la starea de fapt sunt percheziția efectuată în gara C-N când nu s-a găsit nici un drog asupra inculpatului și percheziția domiciliară din care rezultă necomiterea faptei de către inculpat întrucât nu s-a găsit nici un drog. Actele avute în vedere de procuror la trimiterea în judecată sunt de necenzurat și lovite de nulitate având în vedere că judecătorul nu poate verifica dacă colaboratorul sub acoperire a cumpărat drogurile de la inculpat, cu atât mai mult cu cât colaboratorul este el însuși consumator de droguri și are interesul de a fi în relații bune cu organele judiciare.
Apreciază că temeiurile prev. de art. 143 și 146.proc.pen. nu sunt incidente în cauză deoarece în acest moment nu mai există acele indicii și probe că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa.
De asemenea, nici temeiul prev. de art. 148 lit.f proc.pen. nu este incident în cauză în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică raportat la cantitatea minimă presupusă a fi traficată de inculpat, precum și la faptul că inculpatul nu mai consumă droguri, nu a traficat droguri.
Mai arată că nu s-a epuizat probațiunea în faza de urmărire penală și s-a precipitat trimiterea în judecată a inculpatului, astfel că nu s-a dat curs cererii formulate de inculpat cu privire la efectuarea unei expertize pentru a se constata că nu a consumat droguri.
În subsidiar, solicită să se constate că sunt îndeplinite toate condițiile liberării sub control judiciar, prev. de art. 1602.pen. și instituirea în sarcina inculpatului a obligațiilor prevăzute de Codul d e procedură penală.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că instanța de fond în mod justificat a menținut starea de arest a inculpatului și a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat. În mod corect instanța a apreciat că temeiurile prev. de art. 143 și 148 lit.f proc.pen. care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare și în mod temeinic a apreciat că există indicii temeinice că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa, respectiv autorizația de cumpărare de la inculpat, rapoartele de constatare tehnico-științifice din care rezultă substanțele sunt droguri de risc, declarațiile martorilor din faza de urmărire penală. Temeiurile arestării subzistă raportat la gravitatea faptei și persoana inculpatului care a dat dovadă de persistență infracțională.
Cu privire la cererea de liberare sub control judiciar arată că instanța deși a constatat îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii a respins cererea pe fond deoarece există date că inculpatul ar putea relua activitatea infracțională având în vedere condamnările anterioare și ar putea influența aflarea adevărului în cauză raportat la poziția sa procesuală și relația de prietenie cu martorii.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că instituția folosirii colaboratorului sub acoperire este extrem de lacunară ceea ce duce la abuz. Inculpatul nu este traficant de droguri și că datorită eșecului de depistare a traficanților importanți de droguri s-a manifestat comportamentul abuziv și agresiv al organelor judiciare. organelor judiciare s-a manifestat cu ocazia percheziției domiciliare, iar soția inculpatului a fost amenințată de organele de poliție judiciară să nu apară pe culoarul instanței pentru a nu influența martorii.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția, arată că a fost arestat abuziv și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând reține că prin încheierea penală din 07 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, în baza art. 1608aalin. 6.proc.pen. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.03.1979, deținut în Penitenciarul Gherla, ca neîntemeiată.
În baza art. 3002raportat la art. 160 proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de același inculpat prin încheierea penală nr. 73/C/30.09.2009 a Tribunalului Cluj și s-a menținut măsura arestului preventiv.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că prin încheierea penală nr. 73/C/30.09.2009 a Tribunalului Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art. 1491raportat la art. 148 lit. d, f proc.pen. pe o perioadă de 29 de zile, cu argumentarea că inculpatul a comis din nou o infracțiune cu intenție, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a reținut că în cursul anului 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale a deținut, consumat și oferit spre vânzare droguri de risc mai multor persoane pe raza municipiului C-
Prin rechizitoriul întocmit la data de 21.10.2009 în dosarul nr. 185/D/P/2009 DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 41 alin. 2 din Codul penal. S-a reținut că în cursul anului 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut și oferit cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod " " și numiților, și și că, în cursul aceluiași an, a deținut în vederea consumului cannabis, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
În data de 23.10.2009 instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, nemaireținând dispozițiile art. 148 lit. d proc.pen. deoarece sentința penală prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, a rămas definitivă.
Potrivit art. 3002.proc.pen. în cauzele în care inculpatul fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160, respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
La termenul de judecată din data de 19.11.2009 s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, aceasta fiind menținută.
Procedând la această verificare, instanța a constatat că măsura arestului preventiv a fost legală și temeinic luată prin prisma dispozițiilor art. 1491.proc.pen. care prevede că această măsură poate fi luată în situația în care sunt îndeplinite cerințele art. 143 și una din situațiile prevăzute de literele a-f ale art. 148.proc.pen.
Instanța a constatat că din actele aflate la dosarul cauzei, respectiv din procesele verbale încheiate de investigatorul sub acoperire, din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, din rapoartele de constatare tehnico-științifică, din procesul verbal de depistare și din declarațiile martorilor rezultă date ce pot fi considerate indicii temeinice că inculpatul a comis fapta de care este acuzat. Ulterior, martorii și învinuiții au fost audiați și de către procuror, indiciile comiterii infracțiunii de trafic de droguri de către inculpat subzistând.
În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f proc.pen. este cert că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc este mai mare de 4 ani închisoare (de la 3 la 15 ani), precum și faptul că din dosarul cauzei rezultă date că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acesta nu este denotat doar de pericolul social abstract al infracțiunii de droguri și de cel concret al acestei infracțiuni de trafic de droguri (număr mare de persoane care au primit droguri de la inculpat, mod de câștigare a existenței prin comiterea de infracțiuni de acest gen, infracțiune continuată pe parcursul a mai multor luni) sau de intoleranța opiniei publice vis-a-vis de fenomenul consumului și traficului de droguri, ci mai ales de persistența inculpatului în comiterea acestei infracțiuni. Astfel, acesta știa clar că fusese condamnat inițial la 5 ani închisoare cu executare în detenție de către Tribunalul București pentru activitatea de trafic desfășurată acolo, pedeapsă modificată în final, el ajungând să fie condamnat la 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Dacă în condițiile în care i se acordă clemență de către o instanță și nu se dispune executarea pedepsei în detenție, inculpatul ajunge să fie învinuit de același comportament infracțional, înseamnă că acesta și-a asumat toate consecințele faptelor sale, că este conștient că acestea sunt grave, dar că pentru el primează activitatea legată de droguri - stării de libertate, și atunci există date certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceleași motive s-a apreciat că nu este întemeiată nici punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului.
Potrivit art. 136.proc.pen. scopul măsurilor preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal sau de a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată. Deși în prezentul dosar nu au existat date că inculpatul s-ar sustrage de la judecată s-a considerat că pentru o mai bună desfășurare a procesului penal este necesară menținerea inculpatului în stare de arest, cu atât mai mult cu cât acesta în continuare comiterea vreunei infracțiuni de trafic de droguri.
Nu s-a putut susține că lăsarea lui în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică în condițiile în care este din nou bănuit de comiterea unei infracțiuni grave, diferența dintre situația sa anterioară și cea actuală fiind aceea că a fost arestat în alt oraș, respectiv în C-N față de
Punerea în libertate a unui inculpat sub control judiciar se poate realiza doar dacă acesta prezintă suficiente garanții că nu va comite noi infracțiuni, ori în privința inculpatului nu există în prezent această garanție cât timp este învinuit că la scurt timp, respectiv la cca. 3 luni după rămânerea definitivă a sentinței penale prin care a fost condamnat pentru trafic de droguri, a reînceput activitatea infracțională, după ce a trecut printr-un proces penal ce a durat 4 ani. În plus, inculpatul a mai fost condamnat de către Judecătoria Cluj -N, în cursul anului 2008 și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002. Ca atare, inculpatul nu poate afirma că a arătat întotdeauna respect față de valorile sociale și morale sau că a avut un comportament adecvat în societate și familie.
Faptul că martorii și nu au fost arestați preventiv deși au comis la rândul lor infracțiunea prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 se datorează faptului că această infracțiune se sancționează cu închisoarea alternativ cu amenda, situație în care potrivit art. 136 alin. 6.proc.pen. nu este permisă arestarea.
În opinia instanței condiția de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar se referă la limitele de pedeapsă pentru infracțiuni intenționate, în sensul că limita maximă trebuie să fie de 18 ani închisoare, astfel cum reiese din dispozițiile art. 1602aalin. 1.proc.pen. Ceea ce prevede alin. 2 al art. 1602ase referă la analizarea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Cu alte cuvinte, atunci când instanța a admis în principiu cererea de liberare provizorie a constatat doar că limita maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc este mai mică de 18 ani închisoare, deci cererea este admisibilă în principiu.
Conform art. 1602aalin. 2.proc.pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Inculpatul a susținut că nu are cum să influențeze martorii deoarece aceștia au fost deja audiați, însă omite a menționa că ascultarea lor s-a făcut doar de procuror, iar probele din faza de urmărire penală servesc doar pentru trimiterea în judecată. Instanța nu a audiat martorii, iar datele din care rezultă posibilitatea influențării martorilor constau în împrejurarea că inculpatul nu recunoaște săvârșirea vreunei infracțiuni legate de droguri, martorii sunt toți prieteni de-ai inculpatului, iar în interesul bunei desfășurări a procesului penal și al aflării adevărului este privarea de libertate a acestuia, cel puțin până la momentul la care martorii ale căror declarații pot fi relevante vor face declarații în fața instanței. Textul de lege nu se referă la existența unor probe certe sau date certe din care să reiasă indubitabil faptul că cel arestat preventiv urmărește influențarea unui martor, ci se referă la existența de date, ori acestea rezultă din presupunerea că inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunii și nu înțelege cum de martorii au declarat că au cumpărat droguri de la el, ori în încercarea de a-și lămuri acest aspect, există o presupunere rezonabilă că va încerca să ia legătura cu ei și să le influențeze declarațiile, cu atât mai mult cu cât inculpatul bănuiește și identitatea colaboratorului autorizat.
În plus, instanța nu a avut cum să se convingă, de vreme ce nu i-a audiat, de lipsa de credibilitate a martorilor, împrejurarea că aceștia ar consuma droguri nefiind suficientă pentru ca declarațiile lor să nu fie luate ab initio în considerare, altfel nici inculpatului nu ar trebui să i se acorde vreo credibilitate de vreme ce el a și fost trimis în judecată de două ori pentru deținere de droguri în vederea consumului.
Nu în ultimul rând, există date și că inculpatul poate comite o nouă infracțiune de vreme ce este trimis în judecată pentru o presupusă infracțiune comisă în stare de recidivă comisă la scurt timp după condamnarea sa anterioară pentru trafic de droguri și conducere sub influența alcoolului, prin două sentințe diferite.
În ceea ce privește împrejurarea că inculpatul a fost diagnosticat cu rinichi polichistici, este adevărat că complicațiile acestei boli pot fi grave, însă nu trebuie uitat că una dintre primele măsuri de ținere sub control a bolii este renunțarea la fumat. Ori, în libertate inculpatul recunoaște că consuma chill pe care îl fuma, substanță care pe lângă faptul că este în general toxică pentru organism, în cazul inculpatului este și mai nocivă datorită bolii de care suferă, problema rinichilor polichistici, cu timpul, fiind aceea că rinichiul nu filtrează sângele. Ori, dacă sângele este și intoxicat cu diverse ierburi, iar inculpatul fumează chill în libertate, este și în interesul sănătății sale să fie privat o perioadă de fumat.
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art. 3002.proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, măsură ce a fost menținută.
În temeiul art. 1608aalin. 6.proc.pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea soluția instanței de fond și pronunțarea unei decizii prin care să se revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii sale în libertate, iar în subsidiar să se admită cererea sa deliberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, că nu există probe și indicii temeinice cu privire la existența infracțiunii, iar probațiunea la care s-a făcut referire la luarea măsurii arestării preventive și la prelungirea acesteia vizează actele întocmite de investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia și depozițiile martorilor care au fost luate sub presiune, fiind lovite de nulitate. S-a mai arătat că temeiul prev. de art. 148 lit.f proc.pen. referitor la pericolul concret pentru ordinea publică nu este incident în cauză raportat la cantitatea minimă presupusă a fi traficată de inculpat, precum și la faptul că inculpatul nu mai consumă droguri, nu a traficat droguri.
În subsidiar, solicită să se constate că sunt îndeplinite toate condițiile liberării sub control judiciar, prev. de art. 1602.pen. pentru a se dispune punerea în libertate a inculpatului și instituirea în sarcina acestuia a obligațiilor prevăzute de Codul d e procedură penală.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.73 din 30 septembrie 2009 Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a pen.; deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev.și ped.de art.4 alin.1 din aceeași lege, ambele cu aplicarea art.33 lit.a pen. reținându-se ca temei al arestării disp.art.148 lit.d și f proc.pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că ar fi comis infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prin aceea că în cursul anului 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut și oferit cannabis colaboratorului autorizat cu nume de cod " " și numiților, și. În cursul anului 2009 în baza aceleiași rezoluții infracționale inculpatul a deținut și a consumat în mod repetat cannabis singur sau împreună cu alte persoane.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT-Serviciul Teritorial Cluj din 21 octombrie 2009, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru aceste infracțiuni, dosarul fiind înregistrat la Tribunalul Cluj la 22 octombrie 2009, sub nr- iar la primul termen de judecată, în camera de consiliu din 23 octombrie 2009, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive prin prisma disp.art.3001proc.pen.
Cu această ocazie, s-a constatat de către Tribunalul Cluj că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art.136 rap.la art.143 proc.pen. și că în privința recurentului este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit.f proc.pen.
Deși inculpatul recurent a negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis faptele, probele și indiciile temeinice rezultă din procesele verbale de investigații (35, 51 și 53), rapoartele de constatare tehnico-științifice întocmite de Laboratorul de Analiză și Profil, și din cadrul C, procesele verbale de consemnare a procurării autorizate de droguri, procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor purtate de inculpat, coroborate cu declarațiile martorilor, și, și declarațiile inculpatului.
Ulterior această măsură a fost menținută, constatându-se subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestului preventiv.
Potrivit art. 160/b al. 1 și 3.proc.pen. la care face trimitere art. 300/2 proc.pen. n cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat. Deși inculpatul recurent a negat că ar fi comis faptele, probele și indiciile temeinice rezultă din procesele verbale de investigații (35, 51 și 53), rapoartele de constatare tehnico-științifice întocmite de Laboratorul de Analiză și Profil, și din cadrul C, procesele verbale de consemnare a procurării autorizate de droguri, procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor purtate de inculpat, coroborate cu declarațiile martorilor, și, și declarațiile inculpatului.
De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesar astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Critica privind legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale nu poate fi primită, instanței investită cu soluționarea fondului revenindu-i obligația de a statua asupra respectării normelor procesual penale de către organele abilitate cu efectuarea urmăririi penale și cu privire la temeinicia probelor; în această procedură instanța este abilitată să analizeze numai existența indiciilor și a celorlalte condiții prevăzute de lege, neputând cenzura corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă și nici nu poate verifica apărări care țin de fondul cauzei.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunilor de a căror comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent
Având în vedere că inculpatul este judecat pentru fapte deosebit de grave de pericol și rezultat, sancționate de legea penală, văzând și faptul că inculpatul a persistat în comiterea de acte de aceeași natură (deși fusese condamnat anterior pentru infracțiuni similare) pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestor fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea reține ca fiind corectă soluția de respingerea acesteia.
Astfel, din analiza prevederilor art. 160/2 proc.pen. rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Analiza unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar presupune nu numai verificarea condițiilor de mai sus, ci și temeinicia unei asemenea solicitări, potrivit art. art. 160/8 și art. 160/8a proc.pen. prin prisma modalităților concrete de săvârșire a faptelor, a urmărilor cauzate, a valorilor sociale lezate, a cuantumului prejudiciului, dar și a modului de reflectare în opinia publică și în conștiința colectivă a faptelor.
Existența indiciilor privind comiterea unei fapte grave de pericol și rezultat, multitudinea părților implicate în cauză care denotă o amploare deosebită a activității infracționale, reiterarea unor acte de natura celor pentru care inculpatul a suferit o condamnare anterioară, impactul negativ produs asupra ordinii sociale, precum și trecerea unui interval de timp scurt de la data luării măsurii arestului preventiv, conduc la concluzia netemeiniciei cererii de liberarea provizorie sub control judiciar.
Așa fiind, Curtea concluzionează că temeinic și legal instanța de fond a statuat asupra existenței temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestului preventiv și a menținut a această măsură, respingând cererea de liberare provizorie sub control judiciar astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu.
În temeiul art. 192 al. 2.proc.pen. se va obliga inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 07.01.2010 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu.
Obligă inculpatul să plătească 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Concediu de studii,
Semnează președinte complet
Red.H/Dact.
4 ex./27.01.2010
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Luminița Hanzer Monica Rodina
