Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 281/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.281/
Ședința publică de la 14 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Viorica Lungu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.2462/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța, ca temeinică și legală, întrucât temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, nu s-au modificat, s-au consolidat, astfel încât se justifică menținerea acesteia în continuare.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce urmează a se pronunța în cauză.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 11 mai 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa menținut, în baza art. 3002Cod procedură penală în referire la art.160 alin. 3 Cod procedură penală, măsura arestării preventive față de inculpatul, respingând cererea acestuia de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru pronunțarea hotărârii, instanța a reținut următoarele:
Verificând din oficiu în conformitate cu art.3002Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, oportunitatea menținerii acestei măsuri, precum și cererea inculpatului de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea s-a constata că temeiurile care au determinat arestarea nu au suferit modificări în favoarea inculpatului ci dimpotrivă s-au consolidat odată cu pronunțarea pe fondul cauzei a unei hotărâri de condamnare.
Mijloacele de probă aflate în dosarul de urmărire penală cât și declarațiile părții vătămate, ale martorilor ascultați de prima instanță conduc la concluzia incidenței dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar crea și în prezent lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din natura faptelor pentru care a fost trimis in judecata și condamnată în primă instanță, din imprejurarile concrete in care se reține că acestea ar fi fost savarsite, precum si din circumstantele personale ale inculpatului, care nu are un loc de muncă ori o ocupație care să-i permită obținerea de venituri licite, fiind totodată neșcolarizat.
Astfel, măsura arestării preventive apare ca fiind legală și temeinică și întrucât privarea în continuare de libertate a inculpatului este necesară în interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal, dat fiind stadiul acestuia, ținând seama și de necesitatea audierii inculpatului în calea de atac promovată, se impune menținerea măsura arestării preventive și respingerea cererii de înlocuire a acesteia.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs pentru a fi înlocuită măsura arestării cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea deoarece beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Critica este neîntemeiată.
Potrivit art.3002cu referire la art.160 Cod procedură penală, verificând periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate s-au că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține arestarea preventivă.
În cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești la instanța de fond s-au administrat probe (procese-verbale de cercetare la fața locului, rapoarte de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, dovada de predare primire a bunurilor sustrase, declarațiile martorilor, ) din care rezultă presupunerea rezonabilă că recurentul a săvârșit faptele prevăzute de legea penală - furt calificat, distrugere, violare de domiciliu, tentativă la tâlhărie pentru care este judecat și pentru care a și fost condamnat în primă instanță la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni închisoare, fiind întrunite și în acest moment cerințele art.143 Cod procedură penală.
Cum pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoarea mai mare de 4 ani, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică rezultat din modul de comitere a activității infracționale, urmările produse, folosirea violenței în încercarea de deposedare a uneia din părțile vătămate precum și prin distrugerea altor bunuri pentru sustragerea bunurilor aparținând părților vătămate și -, vătămarea corporală a părții vătămate -, lipsa oricărei dovezi sau garanții că-și poate asigura cele necesare în mod licit, condamnarea la pedeapsa închisorii în primă instanță, în condițiile în care inculpatul nu a reușit să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție, se impune în continuare privarea sa de libertate subzistând riscul sustragerii de la desfășurarea procesului penal aflat pe rolul instanței de apel, fiind aplicabile dispozițiile art.148 lit.f) Cod procedură penală și art.(5) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Prin urmare, negăsindu-se vreun caz de nulitate a hotărârii atacate recursul este nefondat și în baza art.38515pct.1 lit.b) Cod procedură penală va fi respins.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul în sumă de 100 lei pentru avocat se va plăti, conform art.189 Cod procedură penală și a Protocolului încheiat la 26.11.2088 între Ministerului Justiției și Libertăților și Uniunea Națională a Barourilor din România, din fondurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul în sumă de 100 lei pentru avocat se va plăti, conform art.189 Cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art. 309 alin.ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond.:
Jud. apel:,
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.:
2 ex./15.05.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Maria Uzună, Viorica Lungu
