Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 282/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.1270/2/2010
-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZAI PENALĂ NR.282/
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații și G împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați și, personal, aflați în stare de arest și asistați juridic de apărător din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor, recurenții-inculpați fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul din oficiu al recurenților inculpați și, având cuvântul, critică ca fiind nelegală și netemeinică încheierea din data de 26.01.2010 a Tribunalului București, prin care în baza art.300/1 al.3 C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a acestora. Din administrarea materialului probator aflat la dosarul cauzei, rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică ar influența buna desfășurare a procesului penal. Trebuie avute în vedere atitudinea procesuală a inculpaților, de recunoaștere și regret a faptelor săvârșite. Față de aceste motive, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și judecarea inculpaților în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondate, a recursurilor, întrucât pericolul concret pentru ordinea publică este prezent și la acest moment procesual, având în vedere împrejurările în care au fost comise infracțiunile de o deosebită gravitate, prejudiciul, modalitatea concretă de comitere a faptelor, precum și faptul că cercetarea judecătorească, încă nu a început. Apreciază că menținerea stării de arest preventiv a inculpaților este necesară pentru soluționarea cauzei cu rapiditate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, arătând că este grav bolnav.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele învederate de către apărător și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 26 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în temeiul art.3002Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților, G și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei rezultând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, se reține că, rin p. rechizitoriul nr.1639/ /2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv sunt cercetați judecătorește sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.293 alin.1 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, art. 290 alin. 1 Cod penal, art.290 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 41 alin. 2 Cod penal, respectiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.293 alin.2 Cod penal și art.26 raportat la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, se reține că, la data de 20 mai 2009, folosind o carte de identitate plăsmuită în întregime pe numele de, fiul lui și, născut la data de 25.06.1950, în mun. L, jud. T, -, inculpatul Gai ndus în eroare funcționarii bancari din cadrul Băncii Comerciale Române - Sucursala și a ridicat din contul bancar al părții vătămate suma de 15.000 lei, iar la data de 21.05.2009, ora 1100, în baza aceleiași rezoluții infracționale și folosind același mod de operare, a mai retras din contul părții vătămate suma de 30.000 lei și, tot în aceeași zi, în jurul orei 1400, fost depistat de organele de poliție în timp ce încerca să retragă de la Banca Comercială Română - Sucursala suma de 2000 EURO, folosindu-se de aceeași carte de identitate falsă, în fața ofițerilor de poliție inculpatul legitimându-se cu cartea de identitate plăsmuită în întregime.
Referitor la inculpatul, s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în datele de 12 martie 2009 și 17 martie 2009, acesta a indus în eroare funcționarii bancari din cadrul BANK ROMÂNIA și a retras sumele de 21.215 EURO, respectiv 54.684 EURO, din contul părții vătămate, prin utilizarea unei cărți de identitate falsificate, ce avea înlocuită fotografia titularului. Ulterior, în data de 3 aprilie 2009, s-a prezentat la BANK ROMÂNIA - Sucursala Otopeni și, prin utilizarea unei cărți de identitate falsificată pe numele, a solicitat retragerea sumei de 40.000 de EURO.
Inculpații și G au fost arestați preventiv la datele de 30 iulie 2009 (cel dintâi) și respectiv 22 mai 2009 (cel din urmă), ambii pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune (cu consecințe deosebit de grave, în cazul primului dintre ei), fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, dar și fals privind identitatea (în cazul celui de-al doilea).
Faptele reținute în sarcina celor doi inculpați, astfel cum au fost descrise în încheierea recurată, nu au fost negate de către aceștia, recurenții necontestând îndeplinirea în ceea ce îi privește a condiției prevăzute de art.143 din Codul d e procedură penală, ci, au solicitat doar lăsarea în libertate.
În ceea ce privește condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală (în fapt, singurele contestate de către inculpații recurenți), Curtea constată că infracțiunile reținute în sarcina lor sunt pedepsite cu închisoare de până la 20 de ani (pentru inculpatul ) și respectiv de până la 15 ani (pentru inculpatul G), iar probatoriul cauzei relevă indicii temeinice de a crede că, lăsați în libertate, aceștia prezintă - în continuare - un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, Curtea reține că, într-un interval foarte scurt de timp, inculpații au acționat după un plan bine organizat, folosindu-se de mijloace frauduloase (cărți de identitate falsificate), și-au însușit sau au încercat să-și însușească, prin înșelăciune, sume mari de bani (115.899 EURO, în cazul inculpatului și respectiv 45.000 RON și 2.000 EURO, în cazul inculpatului G) din conturile bancare ale mai multor persoane, activitățile ilicite astfel desfășurate încetând numai ca urmare a surprinderii lor în flagrant de către organele de urmărire penală.
Coroborând aceste aspecte cu existența antecedentelor penale, constând în condamnări anterioare definitive, pronunțate în cazul ambilor inculpați, cu lipsa vreunei ocupații sau a vreunui loc de muncă fie și fără forme legale și reținând cu atitudinea procesuală manifestată până în prezent, apare ca fiind justificată temerea că, lăsați în libertate, aceștia prezintă un risc major de a comite oricând și alte fapte de același gen, generând nesiguranță în rândul comunității.
În același timp, Curtea mai reține și împrejurarea că inculpatul G a-și declinat chiar în fața organelor de poliție o altă identitate decât cea reală, aspect față de care apare ca fiind rezonabilă și temerea că, prin punerea lor în libertate, aceștia ar putea încerca să se sustragă cercetărilor, împrejurare ce justifică menținerea lor în stare de arest preventiv și pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Curtea mai arată, în plus, că, circumstanțele favorabile invocate în apărare nu sunt, în concret, de natură a determina reconsiderarea privării de libertate a inculpaților, acestea urmând a fi evaluate corespunzător, în cadrul unui eventual proces de individualizare judiciară a pedepsei, în măsura în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
Referitor la starea de sănătate a inculpatului G, deși nedovedită, nici aceasta nu constituie un motiv legal de revocare a măsurii arestării preventive în ceea ce îl privește, întrucât, dacă va fi probată o astfel de stare, inculpatul poate beneficia de tratament medical.
Pentru aceste argumente, Curtea urmează a respinge recursurile declarate de inculpați, ca nefondate.
Constatând că inculpații recurenți se află în culpă procesuală, n temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și G împotriva încheierii de ședință din data de 26 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei - onorariul avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
