Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 288/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 288/R-MF
Ședința publică din 15 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Teodora G--
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din06 mai 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței cu mijloace tehnice audio, potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat recurenții-inculpați, asistați de apărător ales - în baza delegației de la dosar și inculpații-recurenți și asistați de apărător ales în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, potrivit art. 172 al. 7 Cod procedură penală, s-a permis apărătorilor să ia legătura cu recurenții-inculpați.
Apărătorii inculpaților și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, pentru inculpații - recurenți și, având cuvântul, arată că încheierea tribunalului este netemeinică și nelegală, solicitând casarea acesteia și punerea în libertate a inculpaților, iar în subsidiar înlocuirea măsurii cu aceea de a nu părăsi localitatea.
Se arată că inculpații nu prezintă pericol social pentru ordinea publică si nu mai subzista temeiurile avute in vedere la luarea acestei masuri având în vedere și poziția sinceră a acestora pe parcursul procesului penal. Ei au recunoscut că au consumat droguri la o petrecere dar nu sunt traficanți de droguri.
Arata ca inculpații au fost audiați și aceștia nu pot influența desfășurarea procesului penal și nici nu există indicii că, lăsați în libertate, ar încerca să se sustragă de la cercetarea judecătorească. Inculpații au recunoscut și regretat cele două fapte, nu au antecedente penale iar scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpaților. In consecință, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara, urmând ca aceștia să se prezinte la fiecare termen de judecată și să se supună măsurilor impuse de instanță.
Apărătorul inculpaților și, avocat, solicită admiterea recursurilor inculpaților și înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi țara, având în vedere ca temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
Precizează ca inculpații au fost arestați la data de 24.10.2007, iar pana in prezent, după cca. 7 luni, nu se mai pot invoca aceleași temeiuri avute in vedere la luarea măsurii arestării. De asemenea invocă disp. art.5 pct.3 din Dispozițiile Europene.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, precizând că regretă fapta.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Prin încheierea din 6 mai 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Argeș, Complet specializat de minori penal, printre altele, în baza art.300/2 raportat la art.160/b alin.(3) Cod penal a enținut starea de arest a inculpaților, fiul lui și al lui, născut la 28 1988 în B,
sector 4, domiciliat în B, sector 5,-,. 6,. 2,. 31, CNP -, fiul lui și al lui, născut la 8 Mai 1989 în B, sector 5, domiciliat în B,-,. 6,. 2,. 33, CNP -, fiul lui și al lui, născut la 11 1989 în B, sector 4, domiciliat în B, sector 5,-,. 6,. 2,. 31, CNP -, fiul lui și al lui, născut la 15 Februarie 1988 în B, sector 5, domiciliat în B, sector 5,-,. 6,. 2,. 33, CNP -, în prezent toți aflați în Penitenciarul Colibași.
Prin aceeași încheiere s-a acordat termen la 03 iunie 2008, dată pentru care s-a dispus citarea inculpaților cu indicarea datelor de stare civilă la Penitenciarul Colibași, a autorității tutelare de la domiciliul inculpaților minori, precum și a denunțătoarei - și a martorului .
În motivarea încheierii s-a arătat că împotriva sus-numiților s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc faptă prev. și ped. de art. 2 alin 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal pentru inculpatul minor.
Prin ordonanța din 24.10.2007 s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea susmenționată, iar prin ordonanțele nr. 59D/P/23.10.2007 s-a dispus reținerea învinuiților pentru 24 de ore. Inculpații sunt cercetați pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc faptă prev. și ped. de art. 2 alin 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 99 și următoarele pentru Cod Penal inculpatul minor, constând în aceea că inculpații
, și inculpatul minor au deținut și distribuit cantitatea de 1.96 grame heroină și 4 pastile de ecstasy-droguri de mare risc.
Prin încheierea din 24.10.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și pe o
perioadă de 29 zile, începând cu 24.10.2007 până la 21.11.2007, iar pentru inculpatul minor s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 19 zile, începând cu data de 24.10.2007 până la 11.11.2007, arestare care a fost prelungită prin încheierea 107/CC din 07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, până la data de 01.12.2007. Aceasta măsură a fost menținută ulterior la mai multe termene.
Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpaților cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 Cod proc. penală, în sensul existenței unor indicii temeinice de natură a conduce la presupunerea că inculpații au săvârșit fapta ce le este imputată, aceasta rezultând din declarația denunțătorului, declarația inculpatului, declarațiile martorilor colaboratori cu nume de cod, declarația investigatorului sub acoperire și procesele verbale de redare a convorbirilor din 28.09 și 04.10 2007 ca și din procesele verbale de percheziție și de cercetare la fața locului.
Tribunalul a constatat că în cauză se mențin în continuare disp. art. 148 lit. "f" Cod proc. penală întrucât există indicii temeinice în sensul că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare si totodată există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii săvârșite de către inculpați, infracțiune care are urmări extrem de periculoase pentru societate, întrucât duce la proliferarea consumului de droguri.
Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că inculpații, care sunt consumatori de droguri, lăsați în libertate ar putea continua activitatea infracțională, lucru care fără îndoială reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință, măsura arestării preventive a fost considerată legală și temeinică, drept pentru care, în baza disp.art.160 rap. la art. 300/2 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, neindicând în scris motivele ce conduc la casarea hotărârii.
În ședință, oral, prin apărători, s- solicitat casarea încheierii menționate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a
recurenților-inculpați, apreciindu-se că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive și nu s-au ivit altele noi.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
S-a mai arătat că cercetarea judecătorească poate luni de zile, poate ani, iar lipsirea de libertate, în continuare, a inculpaților nu se justifică pe o perioadă îndelungată.
Curtea, examinând cauza sub toate aspectele potrivit art.385/6 al.3 Cod procedură penală, constată că recursurile sunt nefondate pentru motivele ce urmează:
Potrivit art.300/2 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpații sunt arestați, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art.160/
Prin încheierea atacată, instanța de fond, constatând că aceste dispoziții procedurale, sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus în mod corect menținerea arestării preventive.
Astfel, potrivit art.5 pct.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații, și au fost arestați, începând cu data de 24.10.2007, iar inculpatul minor începând cu data de 24.10.2007, inițial în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile că au săvârșit o infracțiune.
Ulterior, măsura preventivă a fost legal și succesiv menținută de instanța de fond ( - soluții confirmate de curtea de apel prin deciziile aflate la dosar).
Curtea apreciază că perioada arestului preventiv de 7 luni nu este excesivă și scopul măsurilor preventive vizat de art.136 Cod procedură penală, referitor la buna desfășurare a procesului penal, poate fi împlinit numai prin menținerea acestei măsuri, fiind indicii temeinice că inculpații au comis atât faptele de consum de droguri, dar și cele de trafic de astfel de substanțe.
Această presupunere rezultă din următoarele probe: declarația denunțătorului, declarația martorilor colaboratori cu nume de cod, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarația investigatorului sub acoperire, procesele verbale de percheziție și de cercetare la fața locului, așa cum de pildă este procesul verbal întocmit la fila 23 dosar urmărire penală, în
care este consemnată suma de bani dată de investigatorul sub acoperire inculpatului, pentru cumpărarea de droguri, proces verbal - 25 dosar urmărire penală - din care rezultă înmânarea, de asemenea, a unei sume de bani pentru droguri de către investigatorul sub acoperire inculpatului, la care se poate adăuga și procesul verbal întocmit de procuror - 45 dosar urmărire penală - în care se consemnează prezența la domiciliul inculpaților, frați, a celorlalți doi coinculpați, frații.
Evident, ca urmare a menținerii în condițiile legii și justificat a măsurii arestului preventiv, soluția de respingere a cererii inculpaților de înlocuire a acestei măsuri preventive cu o alta este, de asemenea, legală.
În consecință, fiind întrunite cerințele art.300/2 și ale art.160/b Cod procedură penală în baza art.385/15 pct.1 lit.b Curtea cu majoritate, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, .
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenții-inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE - Cu majoritate
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și al lui, născut la 15 Februarie 1988 în B, sector 5, domiciliat în B, sector 5,-,. 6,. 2,. 33, CNP -, fiul lui și al lui, născut la 8 Mai 1989 în B, sector 5, domiciliat în B,-,. 6,. 2,. 33, CNP -, fiul lui și al lui, născut la 11 1989 în B, sector 4, domiciliat în B, sector 5,-,. 6,. 2,. 31, CNP - și, fiul lui și al lui, născut la 28 1988 în B, sector 4, domiciliat în B, sector 5,-,. 6,. 2,. 31, CNP -, împotriva încheierii de ședință din 06 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul penal nr-.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:
28.05.2008.
OPINIE SEPARATĂ
. doar în parte punctul de vedere al completului majoritar, și anume numai în ceea ce privește soluția adoptată față de inculpații și, de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de aceștia.
În schimb, consider că se impunea a fi admise recursurile declarate de inculpații - și și casată în parte încheierea recurată, cu consecința înlăturării dispoziției de menținere a măsurii arestării preventive și a înlocuirii acestei măsuri cu aceea de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145/1 Cod procedură penală.
Ar fi fost obligați recurenții să respecte dispozițiile art. 145 alin 1/1 Cod procedură penală.
În argumentarea opiniei minoritare, arăt că textul de lege pe care tribunalul și-a întemeiat hotărârea atacată cu recurs este art. 300/2 rap. la art. 160/b) din Codul d e procedură penală, ce prevede obligația instanței legal sesizate de a verifica periodic în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive.
În aplicarea acestui text de lege, judecătorul trebuie să stabilească dacă în continuare măsura preventivă luată față de inculpat corespunde scopului său, așa cum este arătat în art. 136 din Codul d e procedură penală, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea celui în cauză de la judecată.
Fiind o măsură prin care dreptul la libertate al persoanei este restrâns, arestarea poate fi dispusă și menținută numai în situația în care celelalte măsuri restrictive ale dreptului la libertate (obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara) nu sunt suficiente pentru realizarea acestui scop.
Dispozițiile din Codul d e procedură penală sunt în concordanță cu prevederile art. 5 paragr. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cu care orice persoană are dreptul la libertate și siguranță; nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că nu se poate face interpretarea textului citat din convenție decât corelativ cu paragr. 3 al aceluiași articol, împreună cu care formează un tot unitar, din care rezultă cu
claritate obligația prezentării în fața unui judecător - fie în vederea examinării problemei privării de libertate, fie în vederea unei judecări pe fond - a oricărei persoane arestate sau deținute. Acest din urmă paragraf permite exclusiv privarea de libertate în cadrul unei proceduri penale și instituie pentru persoana arestată sau deținută garanția ca ea să fie judecată într-un termen rezonabil sau să fie eliberată în cursul procedurii.
Dovada existenței pericolului concret pentru ordinea publică trebuie făcută atât la luarea măsurii preventive împotriva învinuitului sau inculpatului, cât și în cursul procedurii penale, la prelungirea sau la menținerea ei și aceasta se subsumează atât condiției relative la scopul măsurii, cât și celei referitoare la caracterul rezonabil al duratei detenției, știut fiind că persistența suspiciunii rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este condiția sine qua non a legalității menținerii sale în detenție însă, după o anume perioadă de timp, aceasta nu mai este suficientă.
Cum nici severitatea pedepsei prevăzute de lege pentru fapta comisă nu este suficientă, după un anumit timp, pentru a justifica prelungirea detenției, instanțele trebuie să indice, în hotărârea de menținere a arestării preventive, care sunt acele dovezi din care reiese fără dubiu că lăsarea în libertate a inculpatului constituie un pericol concret pentru ordinea publică, de natură a afecta în mod serios și grav această ordine, pe care organele judiciare sunt chemate să o protejeze, prin adoptarea unor măsuri severe, restrictive de libertate.
În cauză, atare de dovezi nu mai există, în ce-i privește pe cei doi recurenți.
Astfel, reiese din actele dosarului că inculpații au fost surprinși în flagrant în timp ce au vândut droguri investigatorului sub acoperire, împreună cu frații - și.
În declarațiile date, aceștia au recunoscut săvârșirea faptelor, descriind în concret modul în care au început să consume droguri împreună cu inculpații, iar în momentul în care părinții lor au aflat despre faptul că sunt consumatori de droguri au existat discuții aprinse în familie pe această temă.
În contextul dat, au părăsit domiciliul și s-au mutat la ceilalți doi inculpați, - și care, la rândul lor consumau, dar și distribuiau heroină. Acolo, recurenții - inculpați - și - au început să distribuie drogurile cumpărate atât pentru consumul propriu, cât și pentru a fi vândute.
Au fost întocmite în cauză, de către Serviciul de probațiune, referate de evaluare a inculpaților, iar din acestea rezultă că, în vreme ce inculpații - și provin dintr-o familie dezorganizată (părinții lor obțineau bani din vânzarea drogurilor, fiind în prezent încarcerați la penitenciar pentru comiterea unor astfel de fapte) și au abandonat școala, alta este situația fraților - și -, ce au mari șanse de reintegrare, în cazul în care renunță la anturajul celorlalți doi inculpați.
Aceasta, coroborat cu celelalte circumstanțe (că ambii sunt elevi la liceu, că se află la primul conflict cu legea penală și că au avut, așa cum am arătat, o atitudine sinceră, contribuind la aflarea adevărului), cu împrejurarea că sunt deja arestați de circa 4 luni de zile - timp în care au avut posibilitatea de a realiza gravitatea faptelor pentru săvârșirea cărora sunt cercetați -, conduce fără dubiu la concluzia că, departe de a face din traficul de droguri o sursă de venituri, inculpații - și - mai degrabă au alunecat pe o greșită într-un anumit moment al existenței lor, aceea a consumului de droguri, pe fondul căruia au comis faptele ce li se impută.
În acord cu această concluzie, procurorul care a întocmit rechizitoriul precizează, el însuși, că "inculpații - au fost influențați de frații și, probabil, din dorința de a face mai facil rost de bani, mirajul acestor câștiguri fiind determinant în săvârșirea faptei".
Așadar, cu toate că inculpații au comis împreună faptele, gradul de pericol concret pentru ordinea publică pe care lăsarea lor în libertate l-ar prezenta la acest moment trebuie evaluat față de fiecare dintre aceștia și, pe cale de consecință, analizată necesitatea menținerii unei măsuri preventive atât de severe.
Procedându-se astfel, soluția ce trebuie adoptată față de inculpații sus - numiți este aceea de înlocuire a arestării cu obligația de a nu părăsi țara, măsură preventivă care, prin impunerea restricțiilor prevăzute de art. 145 alin. 1/1 din cod, ar fi fost suficientă pentru a garanta desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
JUDECĂTOR,
Red.
Tehn.
2 ex./28.05.2008
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Teodora
