Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 290/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.1280/2/2010
369/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.290/
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER - -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați și - împotriva Încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2010 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, și recurentul-inculpat -, personal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător din oficiu din cadrul Baroului B, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurenților-inculpați - și solicită revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpaților în libertate, potrivit art. 160 al.2 C.P.P. față de împrejurarea că nu mai există temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri privative de libertate, inculpatul neavând antecedente penale și beneficiind de o familie organizată și având un copil minor în vârstă de 2 ani, cantitatea de droguri traficată fiind mică.
Cu privire la inculpatul arată că, deși este recidivist, în acest stadiu procesual nu mai subzistă pericolul concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, arătând că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, față de natura infracțiunii pentru care sunt cercetați inculpații, iar atitudinea de recunoaștere a inculpaților nu conduce la schimbarea temeiurilor ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, activitatea inculpaților fiind stopată doar prin luarea măsurii arestării preventive.
Recurenții-inculpați - și, personal, lasă soluția la aprecierea Curții.
CURTEA
Prin încheierea din 25 ianuarie 2010 Tribunalului București Secția I-a Penală s-au respins ca nefondate cererile inculpaților, și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Prin aceeași încheiere, în baza art. 3002- art. 160 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților a, și.
Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București nr. 15/D/P/2009, au fost trimiși în judecată inculpații, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșiri infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 din Cod penal și art.37 lit.a din Codul penal, reținându-se că la datele de 10.03.2009, 02.03.2009 a vândut colaboratorului cu nume de cod " " 4 doze de heroină, la data de 20.02.2009 a vândut colaboratorului două doze de heroină, la datele de 02.04.2009 și 08.04.2009 a vândut împreună cu zis "" colaboratorului " " patru doze de heroină, iar la data de 17.02.2009 a vândut colaboratorului " " împreună cu zis "" două doze de heroină, contra sumei de 60 de lei, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșiri infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 din Cod penal și art.37 lit.a din Codul penal, reținându-se că la datele de 09.03.2009 și 26.02.2009 a vândut colaboratorului " " patru doze de heroină, iar la data de 17.02.2009 a vândut împreună cu două doze de heroină colaboratorului " ", contra sumei de 60 de lei, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșiri infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 din Cod penal și art.37 lit.b din Codul penal, reținându-se că la data de 24.03.2009 a vândut de două ori colaboratorului " " patru doze de heroină, contra sumei de 30 lei fiecare, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșiri infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 din Cod penal și deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, prev. de art.4 al.1 din Legea 143/2000, ambele cu aplic.art.33 lit. a din Codul penal și art.37 lit.b din Codul penal, reținându-se că la datele de 02.04.2009 și 08.04.2009 a vândut împreună cu patru doze de heroină colaboratorului " ", iar la data de 29.04.2009 cu ocazia efectuării percheziției domiciliare s-au găsit 8 doze de heroină și 66 comprimate methadonă, deținute pentru consumul propriu, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșiri infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 din Cod penal și deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, prev. de art.4 al.1 din Legea 143/2000, ambele cu aplic.art.33 lit. a din Codul penal, reținându-se că la datele de 12.02.2009 și 16.01.2009 a vândut colaboratorului " " patru doze de heroină, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 din Cod penal, reținându-se că la datele de 15.01.2009 și 09.02.2009 a vândut colaboratorului " " împreună cu zis "" patru doze de heroină, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, reținându-se că la data de 19.01.2009 a vândut colaboratorului " " două doze de heroină, sub aspectul săvârșiri infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 din Cod penal și art.37 lit.a din Codul penal, reținându-se că la datele de 03.03.2009 și 02.03.2009 a vândut colaboratorului " " patru doze de heroină, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 din Cod penal și deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, prev. de art.4 al.1 din Legea 143/2000, ambele cu aplic.art.33 lit. a din Codul penal, reținându-se că la data de 18.12.2008 a vândut două doze de heroină colaboratorului " ", la data de 22.12.2008 împreună cu - a vândut o doză de heroină aceluiași colaborator, iar la data de 09.01.2009 a vândut învinuitului 4,33 grame heroină și, trimisă în judecată în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, reținându-se că la datele de 06.01.2009 și 09.01.2009 a vândut colaboratorului " " un total de trei doze de heroină.
Prin încheierea din Camera de Consiliu a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, dată în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților a, și pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 29.04.2009 până la data de 28.05.2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că, în cauză există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit dispozițiilor art. 3002.C.P.P. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, din oficiu, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar potrivit art. 160 alin. 1.C.P.P. instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților au fost respectate toate dispozițiile legale în materie. Tot astfel, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și nici nu s-au modificat și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, analizând materialul probator administrat până la acest moment procesual, tribunalul a reținut că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor (fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 rap. la art. 681.C.P.P.) și că se mențin și cerințele prev. de art. 148 al. 1 lit. f C.P.P. întrucât inculpații au fost trimiși în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol pentru ordinea publică", la aprecierea acesteia tribunalul are în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor - ce conturează pericolul generic ridicat al infracțiunilor la legea 143/2000, dar și din modalitățile și împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost comise faptele. Totodată, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale nefavorabile ale inculpaților a, și, care sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, astfel cum au fost mai sus expuse, nu numai că subzistă, ci și impun în continuare privarea acestora de libertate, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Cât privește cererile inculpaților formulate prin apărători, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța le-a respins ca nefondate, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci se mențin (astfel cum s-a arătat mai sus), nefiind așadar întrunite cerințele art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații și, solicitând Curții revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor în libertate, față de împrejurarea că nu mai există temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri privative de libertate, inculpatul neavând antecedente penale și beneficiind de o familie organizată și având un copil minor în vârstă de 2 ani, cantitatea de droguri traficată fiind mică.
Cu privire la inculpatul se arată că, deși este recidivist, în acest stadiu procesual nu subzistă pericolul concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenții inculpați, prin rap. la art. 38515Cod procedură penală, Curtea constată nefondate recursurile.
Inculpații și au fost arestați la data de 29 aprilie 2009, în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, reținându-se, în fapt, în sarcina acestora că au vândut diferite doze de heroină, inculpatul în mod repetat, unor colaboratori sub acoperire săvârșind astfel infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
Cu privire la inculpatul s-a reținut și săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc prev. de art. 4 din Legea 143/2000.
Ulterior, în urma finalizării urmăririi penale aceștia au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București nr.15/D/P/2009, iar instanța în respectarea dispozițiilor art. 3002- art. 160 alin. 1, 3 Cod procedură penală a procedat la menținerea stării de arest a inculpaților.
Curtea constată că, în cauza de față, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă nu au încetat și nici nu s-au modificat și că acestea impun în continuare privarea de libertate a recurenților inculpați.
Inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 din probatoriul administrat până la acest moment rezultând presupunerea verosimilă că, la datele de 16.01.2009 și 12.02.2009, inculpatul a vândut câte două doze de heroină colaboratorului sub acoperire " " - nume de cod, în prezența martorului
Inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 din probatoriul administrat până la acest moment rezultând presupunerea verosimilă că, la data de 19.01.2009, inculpatul a vândut două doze de heroină colaboratorului sub acoperire " " - nume de cod, pentru suma de 70 de lei.
Astfel, din materialul probator administrat până în prezent în cauză, a rezultat că sunt probe sau indicii temeinice, în sensul precizat de art. 681Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1,2 din Legea 143/2000, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.
În speță, din datele existente a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta, relevante sub aspectul îndeplinirii acestei condiții fiind mijloacele de probă administrate până în prezent: procesul-verbal de supraveghere operativă; procesele-verbale de constatare a săvârșirii unor infracțiuni flagrante de către inculpați; procese-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire; declarațiile inculpaților; declarațiile colaboratorului sub acoperire și ale martorului A precum și ale celorlalți martori; procesul-verbal de înseriere a banilor utilizați; rapoartele de constatare tehnico-științifică.
Curtea constată astfel îndeplinite exigențele impuse de art. 143 Cod procedură penală privind existența unei suspiciuni rezonabile că inculpații au comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
De altfel, inculpații nu au contestat existența indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea că au comis infracțiunile reținute în sarcina lor, aceștia recunoscând în fața instanței comiterea faptelor pentru care sunt cercetați, ci au contestat îndeplinirea cumulativă a cerințelor prev. de art. 148 lit.f C.P.P. în sensul că lăsarea lor în libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordine publică, precum și oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive în raport de dispozițiile art. 136.
C.P.P.Curtea constată că inculpații se află în situația prevăzută la art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, se are în vedere gravitatea faptelor și împrejurările concrete de săvârșire a acestora, caracterul activității infracționale, de natură a aduce atingere sănătății colectivităților umane, consecințele acesteia, caracterul continuat în cazul inculpatului precum și circumstanțele personale ale inculpatului care a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție și împrejurarea că inculpații sunt consumatori de droguri astfel că există riscul reluării activității infracționale în vederea procurării drogurilor pentru consum.
Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Referitor la respectarea dispozițiilor art. 136.C.P.P. Curtea constatată că măsura arestării preventive a inculpaților se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, deoarece la acest moment procesual inculpații cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, fără a exista o culpă a organelor judiciare, în cauză urmând a fi administrată proba cu martori.
Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și.
În temeiul art.192 alin.2 pr.penală va obliga pe fiecare recurent inculpat la cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit. b). pr.penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 25.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a I-a Penală în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.2 pr.penală obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
escu
GREFIER
a
Red. RM
Ex.2/24.02.2010
JUd. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
