Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 295/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 529/2/2010
175/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 295
Ședința publică din data de 17 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 3: Liliana Bădescu
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurenții-inculpați și împotriva Încheierii de ședință din data de 11.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 16056/10.02.2010 și personal, în stare de arest și asistat de apărător ales în baza delegației avocațiale nr. -/10.02.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 11.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-, casarea încheierii având în vedre că inculpații din această cauză sunt sigurii care au rămas în stare de arest, față de alți coinculpați care nici nu au fost arestați. Apărătorul consideră că temeiurile care au stat la baza arestări preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.
Apărătorul solicită a se avea în vedere că inculpatul are o vârstă de 36 ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii minori, își câștiga existența licit având un depozit de materiale de construcții.
Pentru motivele arătate solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului București și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Apărătorul ales pentru recurentul-inculpat arată că recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 3856alin. 3 Cod de Procedură penală.
Apărătorul apreciază că temeiurile care au stat la baza arestării preventive s-au schimbat, arătând în acest sens că instanța de fond a analizat întreg materialul probator administrat în cauză pronunțându-se fără a proceda la legalitatea și temeinicia acestuia, nemotivându-și măsura menținerii arestării preventive. Față de acest aspect consideră că soluția nu este admisibilă atâta timp cât instanța nu a verificat legalitatea și temeinica măsurii arestării preventive.
Apărătorul precizează că inculpatul cel care a fost autorul faptelor și a constituit laboratorul de falsificare al actelor, nu a fost arestat, fiind lăsat în libertate. Să se constate că prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru infracțiunea de înșelăciune și tentativă de înșelăciune nu instigare sau fals în acte.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestări preventive.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara și judecarea inculpatului în stare de libertate făcând referire la practica Curții Europene respectiv art. 5 pct. 3 și 4 CEDO.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, apreciind că instanța a motivat pe larg temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestări preventive, precum și materialul probator administrat în cauză considerând în mod corect că se impune menținerea stării de arest a inculpaților față de natura și gravitatea faptelor săvârșite respectiv tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, reținându-se că inculpații au falsificat acte de proprietate ale unor părți-vătămate încercând vânzări frauduloase.
Reprezentanta parchetului arată că Tribunalul Bucureștia analizat materialul probator atât din perspectiva dispozițiilor art. 143 și art. 68 ind. 1 Cod de Procedură cât și a dispozițiilor prev de art. 148 lit. f Cod de Procedură penală apreciind corect că inculpații prezintă un pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptei.
De asemenea apreciază că în mod corect au fost respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel apreciază că în temeiul art. 141 alin. 1 Cod de Procedură penală recursul pe cererile de înlocuire este inadmisibil.
Față de toate motivele arătate solicită respingerea recursului ca nefundat, apreciind hotărârea Tribunalului București ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul ales al inculpatului precizează că în mod greșit parchetul face referire la infracțiunea de fals, întrucât în sarcina acestui inculpat a fost reținută doar fapta de tentativă la infracțiunea de înșelăciune.
Recurentul-inculpat se raliază concluziilor apărătorului ales.
Recurentul-inculpat este de acord cu apărătorul ales.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 11.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara formulate de inculpații, și, ca neîntemeiate.
În baza art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților, și.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că din datele existente în cauză sunt suficiente indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care sunt cercetați, relevante fiind declarații de părți vătămate, de martori, declarațiile inculpatului, recunoașteri de pe planșa foto, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, constatări tehnico - științifice privind înscrisurile false.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat de către prima instanță că și aceasta este îndeplinită.
S-a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute a fi săvârșite de inculpați, modalitatea concretă de comitere a acestora, rezultatul produs, gradul concret de pericol social, precum și circumstanțele reale ale săvârșirii acestora, fiind incidente în continuare dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara, instanța de fond a constatat că până în prezent nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, care nu au fost audiați și că nu s-au administrat probe față de cele reținute anterior, așa încât nu sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest, în condițiile în care ceilalți coinculpați nu au fost arestați, iar ei sunt cercetați pentru infracțiuni de tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin.1,2,3 Cod penal, inclusiv complicitate la infracțiunea de tentativă la înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,3 Cod penal ( ).
Apărătorii inculpaților au mai solicitat în cazul în care nu se constată a fi îndeplinite prevederile art. 160 alin. 2 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în vederea prezentării la dispozițiile organelor judiciare ori de câte ori sunt chemați, astfel cum prevăd dispozițiile art. 145 Cod procedură penală.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că prin încheierea de ședință din 29.07.2009, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, iar prin încheierea de ședință din 30.06.2009 a fost arestat preventiv.
Prin Rechizitoriul nr. 1274/P/2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților:
- pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal și instigarea la tentativă de înșelăciune prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal.
Așadar, față de natura faptelor pentru care inculpații sunt cercetați penal și față de lipsa antecedentelor penale ale acestora, Curtea apreciază că măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, urmând ca aceștia să se prezinte în fața organelor judiciare ori de câte ori vor fi chemați.
Mai mult, din actele dosarului nu rezultă că prin punerea în libertate a inculpaților, în condițiile prev. de art. 145 Cod procedură penală, există riscul exercitării unor presiuni asupra martorilor și a realizării unor înțelegeri între aceștia, precum și cel al săvârșirii de noi infracțiuni.
De altfel și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa recomandă luarea unor măsuri alternative în cazul în care ordinea publică nu este efectiv amenințată, întrucât continuarea detenției nu trebuie să apară ca o anticipare a unei pedepse privative de libertate.
În raport de cele constatate, Curtea în conformitate cu art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursurile declarate de inculpații și și va proceda în consecință.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii din 11.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Casează încheierea și rejudecând în fond:
Înlocuiește măsura arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 145 alin. 11alin. 12Cod procedură penală obligă pe inculpați ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să se supună următoarelor obligații:
a)să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b)să se prezinte la organul de poliție în a cărei circumscripție se află locuința sau ori de câte ori sunt chemați;
c)să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată care a dispus măsura;
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poate nicio categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 22Cod procedură penală atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Dispune punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./29.03.2010.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Risantea Găgescu, Liliana Bădescu
