Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 299/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 299/R/2009
Ședința publică din 12 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații, aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 5 mai 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpații și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat N din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacare și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Instanța de fond, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, conf. art. 3001proc.pen. a menținut măsura, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. Învederează că activitatea infracțională a inculpatului este mult mai redusă, decât cea reținută prin rechizitoriu ca fiind foarte vastă. Inculpatul a săvârșit două acte materiale de vânzare de droguri, respectiv 4 pastile de ecstasy. Cantitatea de droguri traficată de inculpat este foarte mică, nu se justifică menținerea măsurii arestului preventiv. Instanța de fond a avut în vedere pericolul social pe care-l reprezintă această faptă, raportat la aspectul că activitatea infracțională a avut loc într-un mediu studențesc. Susține că în acest context nu se poate vorbi de o piață de desfacere. La dosarul cauzei nu există elemente care să arate pericolul social al infracțiunii. Măsura arestului preventiv se ia dacă există date că lăsat în libertate inculpatul ar putea prejudicia buna desfășurare a procesului penal. Potrivit art. 136 alin. 8 proc.pen. atunci când se ia o astfel de măsură trebuie avut în vedere și persoana inculpatului. Acesta nu are antecedente penale, este student la inginerie, iar dacă va fi pus în libertate ar putea să termine facultatea, având de susținut examenul de licență și cele restante.
În concluzie, solicită admiterea recursului, cu consecința punerii inculpatului în libertate.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpat, casarea acesteia și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se constate că măsura arestului preventiv a încetat de drept, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Învederează că instanța de fond nu a citit actul de sesizare, pentru că în motivarea încheierii se face confuzie cu privire la momentul flagrantului. De asemenea, se face confuzie și cu privire la calitatea inculpatului, susținând că a fost barman și și-ar fi deschis o piață de desfacere. Însă susținerile instanței de fond sunt greșite, inculpatul nu era barman. Tribunalul Cluja apreciat greșit că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. Se poate constata o diminuare a pericolului social. În momentul luării măsurii arestului preventiv se vorbea de pericolul social pentru ordinea publică, însă apreciază că raportat la acest moment nu mai există. Pericolul abstract al infracțiunii nu generează pericolul ce ține de starea de libertate a inculpatului. Se reține în sarcina inculpatului că ar fi traficat droguri de mare risc. Este însă o confuzie, inculpatul nu a participat la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. Din nou instanța de fond face o confuzie asupra temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, pe motivul neaudierii inculpatului în fața instanței fond, în condițiile în care a fost sesizată și s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, conf. art. 3001proc.pen. la primirea dosarului. Inculpatul a dat declarații de recunoaștere a infracțiunii. În fața organelor de urmărire penală a formulat două cereri în probațiune, care însă au fost respinse. Toate aceste particularități sunt menite să ducă la concluzia că randamentul măsurii arestului preventiv și-a atins scopul. Urmărirea penală s-a desfășurat în condiții optime. Se impune punerea în libertate a inculpatului, în condițiile în care se preconizează că cercetarea judecătorească se va derula pe o perioadă lungă de timp, existând multe probe de administrat. Apreciază că în aceste condiții măsura arestului preventiv se transformă într-o măsură punitivă.
Solicită să se constate că nu există niciun impediment pentru cercetarea inculpatului în stare de libertate, pericolul social concret pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil. Nu există niciun elemente care să ateste faptul că lăsat în libertate inculpatul ar continua activitatea infracțională. La ora actuală nu există niciun caz de rearestare preventivă pentru acest motiv, practica judiciară nu atestă un asemenea caz.
Reprezentanta DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate. Apreciază că instanța de fond, când a procedat la menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpați a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Arestarea preventivă s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, iar temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpaților.
Sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 proc.pen. respectiv există indicii temeinice în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc. Toate mijloacele de probă se coroborează cu declarațiile inculpaților.
Temeiul prev. de art. 148 lit. f proc.pen. subzistă în continuare, în raport de limitele de pedeapsă, mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Ar exista posibilitatea ca lăsați în libertate inculpații să-și reia activitatea infracțională. În concluzie, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul în replică, arată încă o dată că nu există soluții în practica judiciară privind reîncarcerarea ca urmare a reluării activității infracționale. Măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este una formală, fiind impuse anumite obligații inculpatului pe care va trebui să le respecte.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate. A fost prima dată când a primit pastile spre vânzare. Nu știe cine a fost investigatorul sub acoperire. A recunoscut fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală. Este student în ultimul an și dorește să absolve facultatea. Depune un memoriu solicitând a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, nu vede cum lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Regretă că s-a lăsat influențat de prieteni. A fost o greșeală. Nu crede că reabilitarea sa s-ar putea realiza în închisoare.
CURTEA
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009 de Tribunalul Cluj în baza art.300/1 proc.pen.s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, măsură luată față de inculpații și și a fost menținută starea de arest a acestora.
În temeiul art.189 proc.pen.s-a stabilit onorar avocațial în favoarea apărărilor desemnați din oficiu.
S-a reținut că prin încheierea penală nr. 32/C/08.04.2009 Tribunalul Cluja dispus arestarea preventivă a inculpaților și, considerându-se că față de aceștia sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f din Codul d e procedură penală, respectiv că sunt indicii temeinice și probe că inculpatul este autorul infracțiunilor de trafic de droguri de risc și mare risc prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, respectiv că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din același act normativ, pedeapsa prevăzută de lege pentru acestea este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică deoarece aceștia au furnizat droguri unui număr mare de persoane, în special în mediul studențesc, la acea dată existând indicii că cercul persoanelor care cumpărau sau primeau droguri de la inculpați este mai mare.
Prin rechizitoriul întocmit de procuror din cadrul - Biroul Teritorial Clujs -a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru infracțiunile mai sus amintite, în formă continuată, iar inculpatul și pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Cu privire la starea de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului că în intervalul de timp cuprins între lunile mai 2008 și martie 2009, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut direct sau prin intermediul învinuitului un număr total de 14 comprimate ecstasy colaboratorului sub autorizat cu nume de cod " " și investigatorului sub acoperire cu nume de cod " Internulo" și că în primăvara anului 2009, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut și oferit cannabis (skunk) colaboratorului autorizat cu nume de cod " și numiților, și, de asemenea că în cursul anului 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut și a consumat în mod repetat cannabis, singur sau împreună cu mai multe persoane, iar în privința inculpatului că în perioada martie-aprilie 2009, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a introdus cannabis - marijuana pe piața de consumatori de droguri de risc din municipiul C-N, prin intermediul inculpatului punând în vanzare cannabis și a vândut direct cantitatea de cca. 40 de grame cannabis numiților, și.
Potrivit art. 3001din Codul d e procedură penală după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Procedând la această verificare, instanța a constatat că măsura arestului preventiv este temeinică și legală deoarece împotriva inculpaților există indicii temeinice că sunt autorii infracțiunilor de care sunt acuzați, ei recunoscând de altfel, în cea mai mare parte inculpatul și în totalitate inculpatul, materializate în rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză care atestă că substanțele provenite de la inculpați sunt droguri de risc și de mare risc, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la data de 07.04.2009 în prezența martorilor asistenți, și, declarațiile martorilor, și. ale învinuitului, procesele verbale de confruntare, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, declarațiile inculpaților date în fața procurorului și a judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă, procesele verbale întocmite ca urmare a cumpărărilor autorizate efectuate de investigatorii sub acoperire.
Sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpaților, cel puțin la acest moment procedural, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acesta este reflectat în primul rând de pericolul social abstract al infracțiunii de trafic de droguri pentru care au fost trimiși în judecată reflectat de pedepsele fixate de legiuitor pentru aceste infracțiuni (de la 3 la 15 ani închisoare pentru droguri de risc, și de la 3 la 20 ani închisoare pentru drogurile de mare risc ), de pericolul social concret al infracțiunilor deoarece inculpații au lucrat în calitate de barmani în două cluburi extrem de frecventate unde au avut posibilitatea să distribuie droguri, de altfel anturajul lor, în majoritate compus din studenți, a făcut posibilă atât crearea unei "piețe de desfacere" largi cât și obținerea de venituri din astfel de activități ilegale și periculoase pentru sănătatea fizică și psihică a persoanelor, persoane care percep consumul de droguri drept o distracție, de împrejurarea că încă nu au fost audiați de către instanța de fond, precum și de faptul că au perceput traficul de droguri drept o afacere. Împrejurarea că pastilele de ecstasy au avut logo-uri diferite duce la concluzia că furnizorii de droguri sunt diferiți la rândul lor, ori punerea în libertate la acest moment, cel puțin a inculpatului, ar putea periclita depistarea acestora.
Arestarea este temeinică și legală chiar dacă numărul persoanelor avute în vedere strict în rechizitoriu este mai mic decât cel avut în vedere la arestare deoarece traficul de droguri este o infracțiune cu un real pericol social, existent indiferent de câte persoane au cumpărat droguri de la inculpați. Pe de altă parte, cu ocazia arestării au existat doar indicii cu privire la persoanele cărora inculpatul le-ar fi vândut droguri, ori pe parcursul definitivării urmăririi penale cel puțin unul dintre potențialii consumatori menționați de procuror a devenit clar că era într-adevăr implicat în activitatea infracțională.
În ceea ce privește pe inculpatul, situația lui poate părea mai ușoară dar doar strict în comparație cu a coinculpatului. În ipoteza în care acesta ar fi fost trimis în judecată singur, ar fi reieșit în mod clar că în privința sa sunt îndeplinite atât condițiile prev. de art. 143 cât și cele prevăzute de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală.
Pentru aceste motive, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față inculpați, măsură ce va fi menținută.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen legal inculpații și criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs, inculpatul prin apărătorul său a solicitat casarea încheierii penale atacate și revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința punerii sale în libertate precizând că activitatea sa infracțională este mult mai redusă decât cea reținută prin rechizitoriu că a săvârșit două acte materiale de vânzare de droguri (4 pastile de eccstazy) că a traficat o cantitate foarte mică de droguri, astfel că nu se justifică menținerea arestului preventiv, iar la dosarul cauzei nu există elemente care să probeze pericolul social al infracțiunii.
De asemenea, potrivit art.136 alin.8 proc.pen. la luarea măsurii preventive trebuie avută în vedere și persoana inculpatului ori acesta nu are antecedente penale, iar în prezent este student.
În susținerea motivelor sale de recurs, inculpatul prin apărătorul său a solicitat să se dispună punerea sa în libertate apreciind că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat în mod considerabil. S-a reținut de asemenea că în mod greșit instanța de fond a apreciat că inculpatul în calitatea sa de barman și-a deschis o adevărată piață de desfacere, apreciindu-se greșit că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului.
Recursurile declarate în cauză de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați în temeiul art.3001proc.pen.după înregistrarea dosarului la instanță, s-a reținut în mod corect că măsura arestului preventiv este temeinică și legală întrucât există indicii temeinice ale săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală precum și presupunerea rezonabilă că inculpații sunt cei care au săvârșit-
Astfel, cerința esențială pentru luarea, respectiv pentru menținerea arestării preventive este cea prevăzută de art. 148 și art.143 proc.pen.respectiv existența probelor sau a indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală precum și a unuia din cazurile prevăzute de art.148 lit.a,f proc.pen.
Aceste dispoziții legale se circumscriu și dispozițiilor art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prevederi în sensul cărora privarea de libertate este admisă atunci când ea este făcută pentru că există motive plauzibile de a se bănui o persoană de săvârșirea unor infracțiuni.
Practica instanței europene a statuat că existența bănuielilor plauzibile pe care trebuie să se întemeieze o arestare presupune prezența unor fapte sau a unor informații de natură să convingă un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este arestată.
Din perspectiva acestor dispoziții legale și pe baza probelor administrate până în această fază, curtea reține că există indicii că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de risc și mare risc prev.de art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 în ceea ce privește pe inculpatul și infracțiunea de trafic de droguri de risc prev.de art.2 alin.1 din același act normativ în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Aceste indicii temeinice au fost reținute pe baza depozițiilor martorilor (113) (114), martori ce au participat la efectuarea perchezițiilor cu ocazia prinderii în flagrant a celor doi inculpați, declarațiile martorilor (135), (134), (137), din procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice precum și din declarațiile inculpaților date în fața procurorului (140-145) respectiv 168-172, precum și în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă.
În cauză s-a reținut în mod corect că este incident și temeiul de arestare prev.de art.148 lit.f proc.pen.întrucât inculpații au comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate să prezinte pericol concret pentru ordinea publică conform art.148 lit.f proc.pen.este adevărat că acest pericol pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii însă aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică se poate face abstracție de gravitatea faptei.
În consecință, existența pericolului public poate rezulta între altele și din pericolul social al infracțiunilor de care sunt învinuiți inculpații de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii a unor fapte similare de alte persoane în lipsa unor reacții corespunzătoare a autorităților față de cei bănuiți că ar fi săvârșit o astfel de infracțiune.
Prin urmare, la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere doar date legate de persoana inculpaților care nu au antecedente penale ci și date referitoare la fapte.
În cauză s-a avut în vedere în mod corect că pericolul concret pentru ordinea publică este pe deplin reflectat de activitatea desfășurată de cei doi inculpați care au procedat la distribuirea de droguri în anturajul lor în majoritate compus din studenți, angrenând în activitatea lor un număr mare de persoane cu consecința creării de urmări periculoase pentru sănătatea fizică și psihică a persoanelor angrenate în consumul de droguri.
Raportat la toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză de instanța de fond este legală și temeinică, astfel că având în vedere și dispozițiile art.38515pct.1 lit.b proc.pen.recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate.
În temeiul art.192 alin.2 proc.pen.inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 5 mai 2009 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpati să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./MB/CA
20.05.2009 - 4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
