Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 300/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 300/R/2009
Ședința publică din 12 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către petenta și de către făptuitorii - - și împotriva sentinței penale nr. 657 din data de 19 decembrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei la data de 8 mai 2009 prin serviciul registratură un înscris de către făptuitorul, solicitând a fi avut în vedere la soluționarea cauzei. De asemenea, s-a depus la dosarul cauzei la data de 8 mai 2009 prin serviciul registratură concluzii scrise de către apărătorul ales al petentei, avocat, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 28 aprilie 2009, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 5 mai 2009, iar apoi pentru data de 12 mai 2009.
CURTEA
Prin sentința penală nr.657 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 2781alin.8 lit.c Cod proc. pen. s-a admis plângerea petentului, împotriva Ordonanței 253/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și a Ordonanței prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emisă la data de 27.05.2008, cu numărul 341/II/2/2008 și 349/II/2/2008, care au fost desființate și cauza a fost trimisă la Judecătoria Cluj -N pentru soluționarea fondului față de învinuita, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art.249 alin.2 Cod Penal.
În baza art.2781alin.8 lit.a Cod proc.pen. s-a respins cererea acestui petent față de ceilalți făptuitori și celelalte fapte.
În temeiul art.2781alin.8 lit.a Cod proc. pen. s-a respins cererea petentei, împotriva ordonanței prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emisă la data de 27.05.2008, cu numărul 341/II/2/2008 și 349/II/2/2008.
În temeiul art.192 al.2 Cod proc. pen. obligă petenta a fost obligată să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 500 lei, iar petentul la 250 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, în baza art.192 al.3 Cod proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin plângerea înregistrată sub număr de mai sus, la data de 20.06.2008 la Tribunalul Cluj, petenta, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită plângerea sa, în temeiul art.2781alin.8 lit.b Cod procedură penală, să se desființeze Ordonanța prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, nr.341/II/2/2008 și 349/II/2/2008, și pe cale de consecință să se mențină dispozițiile cuprinse în Ordonanța din 14.04.2008 dată în dosarul nr.253/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, în vederea începerii urmăririi penale față de numitul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În motivarea plângerii petenta a arătat că a formulat la data de 21.03.2005 sub nr.253/P/2005 o plângere penală împotriva numiților și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.l și 3.pen, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals. În plângerea adresată Parchetului, petenta a arătat că a fost înșelată de către cei doi făptuitori la momentul încheierii unui contract, cu privire la natura și obiectul acelei convenții. Ca urmare a cercetărilor efectuate, prin Ordonanța din 14.04.2008 emisă în dosar nr.253/P/2005, procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluja dispus: schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina învinuitei din prev. art 249 alin. 1,2. Pen în cea prev. de art. 249 alin.l pen și scoaterea de sub urmărire penală a acesteia, cu aplicarea prev. art. 181.pen.; scoaterea de sub urmărire penală a aceleiași învinuite pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 alin.1 pen.; scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 291 și 292.pen; confirmarea propunerii organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de făptuitorul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 289 alini, 291 și 215 alini și 3.pen; neînceperea urmăririi penale față de învinuita pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 215 alin.1,3 pen.; disjungerea și sesizarea J - Serviciul de Investigații Criminale pentru cercetarea făptuitorilor și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 215 alini,2,3,5 pen, art. 290.pen și art. 291.pen (referitor la antecontractul de vânzare-cumpărare întocmit la data de 17.10.2003); respingerea ca nefondate a cererilor de instituire a sechestrului asigurător formulate de petentul și sesizarea Judecătoriei Cluj -N în vederea desființării totale a extrasului 5559 C-N privind imobilul de pe- datat 11.02.2003 și reactualizat la data de 17.11.2003.
Împotriva acestei Ordonanțe au formulat plângere atât petenta cât și numitul. Prin Ordonanța din 27.05.2008 prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluja admis parțial plângerea petentului, în sensul infirmării parțiale a ordonanței procurorului, respectiv numai în ceea ce privește dispoziția de disjungere a cauzei și sesizarea IPJ C în vederea cercetării numiților și.
Prin sentința penală nr.678/02.10.2008 a Judecătoriei Cluj -N, în baza art.42 rap. la art.2781alin.1 Cod procedură penală, rap. La art.27 pct.1 lit.a Cod proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a plângerii formulate de petentul împotriva ordonanței prim procurorului nr.341/II/2/2008 și 349/II/2/22008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj, în vederea conexării la dosar nr- al Tribunalului Cluj.
Analizând plângerile formulate și reunite pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor prezentate de părți, conform art.2781alin.7 Cod procedură penală, instanța a reținut următoarele:
Prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni administrative din 14.04.2008 emisă în dosarul nr.253/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Clujs -a dispus: schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina învinuitei din prevederile art. 249 alin. 1,2.penal, în prevederile art. 249 alin.l penal; scoaterea de sub urmărire penală pentru fapta de mai sus, prev.și ped. de art.249 alin.l penal, a învinuitei, fiica lui G și, născută la 06.08.1966, în C-N, asistent-registrator cărți funciare, și aplicarea față de învinuită a sancțiunii administrative în sumă de 1000 lei; obligarea învinuitei la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat; scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.289 alin.l penal; scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 291. penal și 292.penal; confirmarea propunerii organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de făptuitorul pentru săvârșii infracțiunilor prev.și ped. de art.25 rap.la art.289 alin.l penal, art.291 pen, art.215 alin. 1,3.penal; neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped. de art.215 alin. 1,3.penal; disjungerea și sesizarea C - Serviciul de Investigații Criminale, pentru cercetarea făptuitorilor și pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped. de art. 20 rap. la art.215 alin. 1,2,3,5 penal, art.290 penal, art.291 (referitor la antecontractul de vânzare-cumpărare întocmit la data de 17.10.2003); respingerea ca nefondate a cererilor de instituire a sechestrului asigurător formulate de către petentul; sesizarea Judecătoriei Cluj -N în vederea desființării totale extrasului 5559 C-N privind imobilul din- datat 11.02.2003 și reactualizat cu date nereale la data de 17.11.2003.
Pentru a emite această ordonanță, procurorul investit cu soluționarea dosarului de urmărire penală nr.253/P/2005 a reținut că la data de 18.02.2005 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJa fost sesizat de către numitul, prin intermediul mai multor plângeri penale formulate împotriva numiților, notar public, lucrător de, și, context în care a solicitat cercetarea și tragerea lor la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped. de art.246 penal, 289.penal, 248.penal, 292.penal, art.215 penal.
În esență, din cuprinsul acestor plângeri care au fost conexate de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, a rezultat că la data de 17.10.2003 a încheiat în prezența martorului, un antecontract de vânzare-cumpărare cu numita, având ca obiect imobilul situat în C-N,-, înscris în 5559 C, nr.top. 10205, pentru care a achitat vânzătoarei suma de 60.000 Euro. Până la definitivarea formelor de vânzare-cumpărare, cum se arată în plângerile depuse, a sesizat Biroul de Carte Funciară de la Judecătoria Cluj -N pentru notarea acestei tranzacții în cartea funciară a imobilului care a format obiectul acesteia.
În paralel, susnumitul a demarat formalitățile de intabulare, sesizând Judecătoria Cluj -N cu o acțiune în prestație tabulară, de asemenea notată în 5559 C sub 24.
La data de 17.11.2003 a încheiat un contract de împrumut și garanție imobiliară, fiind vizat terenul în discuție, cu numitul pentru suma de 100.000 Euro, tranzacție derulată în fața notarului public, reușind să obțină de la un extras al terenului care era modificat sub aspectul notărilor efectuate de, fiind astfel prejudiciat în drepturile sale.
Pe fondul plângerii penale formulate împotriva numitei lucrător de, petentul a lansat acuzații la adresa acesteia în sensul falsificării datelor din extrasul 5559 C cu privire la descrierea imobilului, menționând în mod necorespunzător adevărului faptul că imobilul este format din curte și grădină în loc de "casă din cărămidă", acoperită de țiglă cu 2 camere, 1 bucătărie de vară, curte, grădină și vie în-. De asemenea, pe fondul eliberării extrasului în litigiu, acest funcționar nu a înscris și hotărârile de sub B 22 cu privire la existența antecontractului petentului din data de 21.10.2003 și a înregistrat tardiv în acest acțiunea în prestație tabulară demarată de către acesta (care a fost înregistrată la data de 09.11.2003), respectiv după data de 18.11.2003 când s-a înscris interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea lui în baza contractului de împrumut și garanție imobiliară încheiat de acesta cu.
În cauză, prin ordonanța nr.22/P/2005 din data de 19.10.2005 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJa dispus în baza prevederilor art.228 rap.la art.10 lit.d pr.pen. neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea, apreciindu-se faptul că aceasta, în calitate de notar public, și-a îndeplinit în condițiile legii atribuțiile de serviciu, în sensul că a autentificat contractul de împrumut încheiat de și folosind cu bună credință documentul de în litigiu în varianta eliberată în mod fraudulos de către, conform susținerilor petentului.
De asemenea, prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei privind pe învinuitele (față de care s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped. de art.291 și 292.penal, constând în aceea că la data de 17.11.2003 a prezentat în fața notarului public un extras conținând date nereale și a declarat în mod mincinos că nu a vândut imobilul în litigiu prin act sub semnătură privată), (față de care la data de 08.03.2005 s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped. de art.289 alin.l penal constând în aceea că la data de 17.11.2003 a eliberat un extras conținând date nereale, iar la data de 24.08.2006 s-a dispus în baza art.238 pr.pen. extinderea cercetărilor față de aceasta pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. și ped. de art.249 alin.l,2 penal, constând în îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor sale de serviciu, context în care a eliberat un extras conținând date nereale) și pe făptuitorul față de care petentul a susținut că 1-a instigat pe lucrătorul de pentru eliberarea extrasului fals sub aspectul mențiunilor înserate, înscris pe care 1-a prezentat apoi notarului public, întocmindu-se astfel contractul de împrumut și garanție imobiliară despre care s-a făcut vorbire mai sus, fiind sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj pentru continuarea cercetărilor în vederea tragerii acestora la răspundere penală, formându-se dosarul penal 777/P/2005 din 25.10.2005.
La data de 21.03.2005 sub nr.253/P/2005 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj plângerea penală formulată de către numita, împotriva numiților și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune - în modalitatea prev.și ped. de art.215 alin. 1,3.penal.
Din cuprinsul plângerii rezultă că pe la jumătatea lunii octombrie 2003 fost vizitată de către, context în care acesta a rugat-o să închirieze unui prieten grădina pe care o deține în str. -, respectiv în vecinătatea imobilului în care locuiește acesta, teren pe care prietenul său dorește să instaleze niște stupi. Petenta a fost se pare de acord, astfel că după un timp neprecizat, a revenit la domiciliul petentei însoțit de un, probabil, care dorea să ia în chirie terenul. Acesta din urmă a afirmat că este administrator la o societate comercială și că dorește să încheie un contract cu proprietara terenului și să obțină chitanțe care să ateste plata chiriei pentru a putea să-și deconteze cheltuielile. Petenta a arătat în plângerea întocmită că acesta i-a predat suma de 200 lei (două milioane lei vechi), cerându-i să semneze diferite hârtii. Petenta a precizat că a semnat fără să citească niște acte pe care i le-au prezentat cei doi făptuitori, având încredere în pe care îl cunoștea și că a executat în prealabil de mai multe ori semnătura pe niște hârtii albe la cererea lor, pentru aoe xersa.
Petenta nu a realizat pentru moment că înțelegerea dintre ei viza închirierea unui teren doar la nivel declarativ și că în realitate înscrisurile pe care le-a semnat vizau înstrăinarea unui teren, altul decât cel despre care au discutat. Pe fondul plângerii a ținut să arate că are o vârstă înaintată că prezintă amnezii grave și că nu a citit actele pe care le-a semnat, astfel că nu a fost greu de determinat să semneze acte al căror conținut nu îl știa. Aceasta a arătat că a fost chemată în judecată în luna noiembrie 2003 de către (acțiunea fiind înregistrată sub nr.10402/17.11.2003) pentru a se obține fie consimțământul ei pentru încheierea contractului în litigiu în varianta autentică, fie o hotărâre judecătorească care să țină loc de contract, atunci aflând despre adevăratul conținut al actelor semnate de către ea în luna octombrie 2003.
Făptuitorul a susținut că convenția încheiată cu petenta viza imobilul situat în C-N,-, și avea ca obiect vânzarea acestuia, la momentul perfectării înscrisului sub semnătură privată, numitul achitându-i vânzătoarei suma de 60.000 euro.
Procurorul a reținut că actele de urmărire penală întocmite în cauză pun sub semnul îndoielii susținerile numitului relative la împrejurările întocmirii antecontractului de vânzare-cumpărare cu numita și la realizarea tranzacției în sine.
Astfel, declarația dată în calitate de martor de către numita, nora învinuitei, relevă faptul că soacra sa a aflat despre arestarea fiului ei cu câteva zile înainte de data de 17.11.2003, data încheierii contractului de împrumut cu garanție imobiliară cu numitul, pentru a înțelege motivația și necesitatea unei atari tranzacții, astfel că nu avea motiv să vândă grădina din- numitului pentru a strânge bani de cauțiune în luna octombrie.
De altfel, din aceeași declarație, rezultă că după data de 5.11.2003 s-a pus problema plății unei cauțiuni pentru eliberarea fiului învinuitei și că banii au fost strânși cu sprijinul unor prieteni din Germania și din România printre care cea mai mare contribuție a avut-o numitul, tatăl făptuitorului, în acest context punându-se problema constituirii unei garanții imobiliare pentru a avea certitudinea că-și va recupera banii.
Actul încheiat la data de 17.11.2003 în fața notarului public nu a fost însoțit de plata sumei menționată în contract.
La rândul său martorul a relatat că a aflat despre arestarea fiului numitei în luna octombrie 2003, dar că rudele acesteia i-au interzis să o informeze pe bătrână de situația fiului ei pentru aom enaja și că are cunoștință de transportul unor sume de bani din România în Germania, în cuantum de circa 25.000 Euro, transporturi efectuate de către numiții junior, și. Acest martor a fost solicitat să o însoțească pe la data de 17.11.2003 la. pentru încheierea contractului de împrumut și că a fost necesar să caute în locuința bătrânei extrasul cu nr.5559 ce viza imobilul din-, înscris pe care 1-a găsit într-un de acte.
În continuare procurorul a făcut analiza actelor de urmărire penală realizate în vederea verificării acestei teze probatorii, avansate de către, stabilind că pe baza unor declarații testimoniale și a unor acte oficiale eliberate de autoritățile germane rezultă că strângerea banilor pentru plata cauțiunii necesară eliberării fiului numitei s-a declanșat la data de 13.11.2003, banii ajungând în Germania la datele de 17 și 18 noiembrie 2003. De asemenea actele de urmărire penală au evidențiat și faptul că tranzacțiile efectuate din contul deținut de către nu ar putea justifica plata către, la data de 17.10.2003, a sumei de 60.000 euro.
Textele de pe înscrisurile în litigiu intitulate "contract de vânzare- cumpărare" și de pe cel datat 22.10.2003 au fost realizate cu o imprimantă cu jet de cerneală conform raportului de expertiză criminalistică nr.215/17.11.2004 întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Din același raport de expertiză rezultă că semnăturile depuse pe toate înscrisurile în discuție la rubrica "vânzător" au fost executate de. Această concluzie dovedește faptul semnării actelor în litigiu de către aceasta, fapt necontestat de către petentă, dar nu și cunoașterea conținutului acestor înscrisuri, cu excepția celui intitulat "Declarație" care a fost redactat integral de către susnumită. Acest înscris datat 21.10.2003 este redactat de către în termeni generali care nu permit dezvăluirea sumei de bani la care se referă și nici obiectul contractului care fundamentează plata sumei. Acest înscris nu putea servi scopurilor petentului, care urmărea să obțină o dovadă clară, o recunoaștere a faptului că a plătit o sumă de bani pentru achiziționarea terenului în litigiu, astfel că la data de 22.10.2003 reușește să o determine pe să semneze o dovadă redactată la calculator în termenii pe care-i dorea și care-i serveau interesului urmărit.
Cu toate că martorul confirmă susținerile petentului în sensul că numita a citit și semnat contractul încheiat la 17.10.2003, înțelegând conținutul actului semnat, procurorul se întreabă de ce a mai fost necesară redactarea înscrisurilor din 21 și respectiv 22.10.2003, care reprezintă practic precizări la contractul inițial.
S-a mai reținut că, din actele de urmărire penală întocmite în cauză nu rezultă probe clare care să ateste identitatea persoanei care a prezentat la notarul public extrasul nr.5559 C-N eliberat la data de 11.02.2003 și reactualizat la data de 17.11.2003 cu mențiunea "situație neschimbată", mențiune necorespunzătoare realității, iar faptul că acest extras a fost necesar pentru întocmirea contractului de împrumut și garanție imobiliară semnat de și și autentificat sub nr.3756/17.11.2003 nu creează o prezumție în sensul prezentării acestui înscris de către cei doi semnatari ai contractului.
Pentru aceste argumente nu se poate reține în sarcina învinuitei și a făptuitorului săvârșirea vreunei infracțiuni de uz de fals cu privire la acest înscris.
De asemenea, procurorul a arătat că, în sarcina învinuitei nu se poate reține nici săvârșirea infracțiunii de fals în declarații - prev. și ped. de art.292 penal, pe fondul încheierii contractului de împrumut și garanție imobiliară, relativ la susținerea că terenul din- nu a mai fost înstrăinat unei alte persoane și că este liber de sarcini, întrucât așa cum am arătat mai sus probele prezentate de, inclusiv declarația numitului, nu au aptitudinea de a convinge asupra realității tranzacției "instrumentate" de către aceștia și asupra cunoașterii acesteia de către învinuita.
În ceea ce privește susținerea petentului, în sensul că făptuitorul a instigat-o pe învinuita să elibereze un extras fără mențiunile cu privire la antecontractul de vânzare-cumpărare pretins încheiat cu, procurorul a concluzionat că probatoriul administrat în cauză nu confirmă acest mod de derulare a evenimentelor și că declarația petentului este singulară în acest sens, neavând putere probatorie. Și în ceea ce privește susținerea că și au săvârșit infracțiunea de înșelăciune în convenții, s-a conchis că nu are fundament probatoriu neexistând nici o dovadă în sensul cunoașterii conținutului real al tranzacției înserată în contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată în litigiu de către sau al cunoașterii preexistentei acestui contract de către pe fondul încheierii contractului de împrumut la notarul public.
În ceea ce privește plângerea formulată de împotriva făptuitorilor și pe care-i acuză de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în convenții, întrucât în cauză nu s-au efectuat cercetări sub acest aspect, iar probele administrate în cauză conturează indicii temeinice în sensul că cei doi făptuitori au urmărit scoaterea prin mijloace frauduloase, prin acte false din patrimoniul persoanei vătămate a unui teren valoros profitând de starea sa de sănătate, de vârstă și de faptul că locuiește singură, precum și de deținerea unor informații valoroase cu privire la averea deținută de aceasta, informații furnizate de către care cunoștea situația familiei, în cauză s-a dispus de către procuror disjungerea cauzei urmând ca cei doi făptuitori să fie cercetați într-un dosar penal separat.
În ceea ce o privește pe învinuita, procurorul a reținut că la data de 17.11.2003 a reactualizat extrasul 5559 C-N ce viza imobilul din-, certificând faptul că situația imobilului a rămas neschimbată fără a verifica cu atenție datele înserate în foaia de proprietate a acestuia. Probele administrate nu dovedesc deasupra oricărui dubiu că învinuita a eliberat în mod deliberat un act fals sub aspectul mențiunii în litigiu, astfel că în sarcina sa nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
Având în vedere însă faptul că a eliberat, în calitate de asistent registrator cărți funciare, un înscris oficial cu mențiuni nereale, conduită generată fie de neverificarea cărții funciare în litigiu, fie de cercetarea sa în mod superficial, conduită pusă pe seama activității intense pe care o desfășoară, conchid că susnumita a manifestat neglijență în exercitarea atribuțiilor de serviciu care-i reveneau, fapt care atrage incidența în cauză a prevederilor art.249 alin.l penal.
Din analiza ansamblului probator administrat în cauză în ceea ce privește fapta de mai sus, rezultă incidența prevederilor art.10 lit.b1 pr.pen. deoarece fapta, în modalitatea comiterii, împrejurările concrete obiective, motivația autoarei, conduita acesteia ulterior emiterii actului în discuție de a lua legătura cu notarul public pentru diminuarea consecințelor faptei sale și pentru notificarea situației reale a imobilului înscris în 5559 C-N persoanelor interesate (fapt confirmat de și ), precum și prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, respectiv afectarea intereselor legale ale unei persoane (în cazul examinat este vorba de situația lui care era beneficiarul unei promisiuni de vânzare-cumpărare a terenului înscris în 5559), s-a apreciat că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Văzând și profilul moral al învinuitei, faptul că se află la primul conflict cu legea penală, că a manifestat sinceritate pe fondul urmăririi penale, s-a conchis de către procuror că în cauză se justifică aplicarea unei sancțiuni administrative care să conducă la realizarea scopului sancționator și preventiv-educativ al legii penale.
În cauză s-a procedat la sesizarea Judecătoriei Cluj -N în vederea luării măsurilor pentru desființarea înscrisului eliberat de către învinuită cu date nereale.
Împotriva soluției procurorului au formulat plângere la procurorul ierarhic superior petenții și.
Prin ordonanța prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj emisă la 27.05.2008 în dosarele nr.341/II/2/2008 și 349/II/2/2008 s-a dispus dmiterea parțială a plângerii petentului formulată împotriva soluției procurorului din dosarul penal nr. 253/P/2005, respectiv numai în privința soluției de disjungere și sesizarea C - Serviciu de Investigații Criminale cu cercetarea făptuitorilor și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.20 rap. la 215 alin.1 - 3 și 5 Cod penal și art.290, 291Cod penal și infirmarea parțială a ordonanței procurorului în acest sens; - espingerea ca nefondată și lipsită de obiect a plângerii petentei, formulată împotriva soluției procurorului din dosarul penal nr. 253/P/2005; menținerea restului dispozițiilor ordonanței procurorului emisă în dosarul penal nr. 253/P/2005; trimiterea unui exemplar din ordonanța prim procurorului la Judecătoria Cluj -N
ca urmare a sesizării făcute de procuror în vederea desființării totale a extrasului CF întocmit la 11.02.2003 și reactualizat la 17.11.2003, pentru a fi avută în vedere de judecătorul cauzei.
Pentru a infirma soluția de disjungere a cauzei, procurorul ierarhic superior a reținut că în raport de deciziile instanțelor civile și considerentele acestora, existente în dosarul de urmărire penală, procurorul de caz a concluzionat greșit cu privire la faptul că nu i-ar fi dat numitei suma de 60.000 euro. S-a apreciat, prin urmare, că litigiul în cauză este în mod evident de natură civilă și nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în convenții, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals. În privința celorlalte soluții emise de procurorul cazului, procurorul ierarhic superior le-a menținut însă cu alte considerente.
Analizând legalitatea și temeinicia soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale și de scoatere de sub urmărire penală emise în cauză, inclusiv cea de infirmare a dispoziției de disjungere a cauzei în vederea cercetării numiților și, instanța a apreciat următoarele:
În ceea ce privește dispoziția procurorul ierarhic superior de infirmare parțială a ordonanței procurorului nr.253/P/2005 în privința dispoziției de disjungere a cauzei și sesizarea C - Serviciul de Investigații Criminale cu cercetarea făptuitorilor și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.20 rap. la art.215 alin.1-3 și 5 Cod penal și respectiv 290 și 291 Cod penal, s-a apreciat că aceasta reprezintă o veritabilă soluție de neîncepere a urmăririi penale, supusă controlului instanței în virtutea disp. art.2781În C.P.P. aceeași ordine de idei, apreciem că procurorul ierarhic superior, controlând în totalitate legalitatea ordonanței 253/P/2005, avea dreptul de a viza dispoziția de disjungere în virtutea prev. art.228 alin.4 și 6 Cod procedură penală.
Potrivit art. 44 alin. 3 Cod proc.pen. hotărârea definitivă a instanței civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.
Conform art. 22 alin. 2 Cod proc. pen. hotărârea definitivă a instanței civile, prin care a fost soluționată acțiunea civilă, nu are autoritate de lucru judecat în fața organului de urmărire penală și a instanței penale, cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, rezultând per a contrario că în rest, hotărârea definitivă a instanței civile are această autoritate de lucru judecat.
Prin decizia civilă nr. 543/A/30.06.2006 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, existentă în dosarul de urmărire penală, instanța civilă de apel a hotărât, cu majoritate de voturi, admiterea în parte a apelului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.5686/17.05.2005 a Judecătoriei Cluj -N, și în consecință a decis admiterea în parte a cererii de chemare în judecată formulată de în contradictoriu cu pârâții și și a dispus constatarea nulității absolute parțiale a contractului de împrumut autentificat de notarul public prin încheierea nr. 3756/17.11.2003, respectiv a clauzei accesorii de ipotecă imobiliară, referitoare la imobilul teren înscris în CF 5559 C nr. topo 10205. S-a dispus radierea din CF 5559 înscrierii de sub B 23, respectiv a interdicției de înstrăinare și grevare în favoarea pârâtului notată în CF sub nr. 22153/18.11.2003. S-a dispus radierea înscrierii de sub C 7, respectiv a întabulării dreptului de ipotecă în favoarea pârâtului, pentru suma de 100.000 EURO.
Prin decizia civilă nr.2351/R/19.10.2006 a Curții de APEL CLUJs -a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.543/30.06.2006 a Tribunalului Cluj. Instanța de recurs a apreciat că pârâții și au fost de rea credință la încheierea contractului de împrumut cu garanție imobiliară, arătând că aceștia nu pot să invoce în favoarea lor faptul că funcționatul de CF ar fi greșit la eliberarea extrasului.
De asemenea, în 15.05.2008 Tribunalul Cluj - Secția Civilă a admis apelul declarat de, împotriva sentinței civile nr.10241 din 18.12.2007, dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N și în consecință a admis acțiunea civilă împotriva pârâților și, constatând nulitatea absolută a contractului de împrumut autentificat de BNP sub nr.3756/17.11.2003 (decizia nr.260/A/2008, definitivă și executorie).
În aceste condiții având în vedere deciziile instanțelor civile și motivările acestora, s-a apreciat că prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluja stabilit corect că i-ar fi dat numitei suma de 60.000 EURO. Ca urmare a celor hotărâte de instanțele civile, în mod irevocabil, rezultă că suma în discuție a fost primită de către și că aceasta a fost de rea credință la semnarea contractului notarial din 17.11.2003, prin urmare învinuita avea pe deplin reprezentarea faptului că a încheiat cu un antecontract de vânzare cumpărare privind terenul din-.
Practic, cele două aspecte ce suscitau discuții legat de inducerea în eroare a numitei, și anume semnarea antecontractului de vânzare cumpărare de către aceasta și primirea sumei de bani ce reprezenta prețul pentru obiectul acelui antecontract, au fost elucidate de către instanțele civile, în dosarele 10402/2003 al Tribunalului Cluj și - al aceleiași instanțe. În primul dosar s-a lămurit că petenta a semnat antecontractul perfectat la data de 17.10.2003, efectuându-se în acest sens o expertiză grafoscopică, iar în cel de-al doilea dosar s-a stabilit că numita a primit și prețul de 60.000 euro pentru imobilul în discuție.
Practic elementele asupra cărora putea purta inducerea în eroare a petentei (semnarea antecontractului - deci, implicit angajarea unui consimțământ valabil, și primirea prețului) au fost lămurite de către instanțele civile, fiind pe deplin aplicabile în cauză prev.art. 44 al.3 Cod Procedură Penală.
Față de această situație, disjungerea cauzei pentru continuarea cercetărilor față de făptuitorii și este în mod clar lipsită de temei, atât timp cât organele de urmărire penală nu mai aveau de lămurit nici o chestiune.
Ca urmare a infirmării soluției de disjungere față de cei doi făptuitori, practic s-a revenit la situația juridică anterioară ordonanței 253/P/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, când față de aceștia nu era începută urmărire. Penală. Pentru aceste considerente instanța a apreciat că ordonanța procurorului ierarhic superior reprezintă, în sensul art.2781Cod Procedură Penală, o soluție, față de făptuitorii și, supusă controlului judecătorului.
În privința infracțiunii de înșelăciune în convenții, comisă de, sau în formele de participație arătate de petentul în plângerea sa, s-a apreciat că îi lipsește latura obiectivă. Astfel, în ceea ce privește terenurile, doar actele civile unilaterale sau bilaterale încheiate în formă autentică, în fața notarului public, au un efect translativ de proprietate, iar în cazul în care în privința unui teren se încheie doar un act sub semnătură privată (antecontract), acest act nu are caracter translativ de proprietate. Prin urmare, antecontractul din 17.10.2003 a dat naștere în sarcina învinuitei la o obligație civilă de a face (de a încheia în viitor un contract autentic la notarul public) și nu la o obligație de a da (de a transfera efectiv dreptul de proprietate în patrimoniul petentului ), ca atare și după semnarea antecontractului din 17.10.2003, făptuitoarea a rămas proprietară a terenului, în lipsa unui act notarial sau a unei hotărâri judecătorești care să țină loc de consimțământ de înstrăinare.
Prin urmare, avea posibilitatea legală de a-și exercita atributele dreptului de proprietate printre care se numără și dreptul de dispoziție juridică, deci avea posibilitatea de a garanta cu acest teren restituirea unui împrumut. Desigur, această conduită constituie o încălcare a obligației civile asumată de prin antecontractul semnat cu, prin care își asumase de bunăvoie sarcina de a se prezenta la notarul public și de a vinde în formă autentică terenul către petent, însă încălcarea unei obligații contractuale civile nu constituie o infracțiune, ci dă doar fundamentul angajării răspunderii civile contractuale din partea numitei.
În calitate de parte a antecontractului, avea posibilitatea legală de a se adresa instanței civile pentru ca aceasta să sancționeze din punct de vedere civil conduita ilicită a numitei, iar această sancționare, conform regulilor dreptului civil, se poate produce în două moduri, fie prin faptul că instanța obligă partea în culpă la executarea în natură a obligației asumate (emiterea unei hotărâri judecătorești care ține loc de act autentic translativ de proprietate), fie prin faptul că instanța obligă partea în culpă la dezdăunări materiale (plata despăgubirilor pentru întreg prejudiciul cauzat prin conduita ilicită civilă). De altfel, petentul a urmat calea prescrisă de legislația civilă, promovând acțiune în prestație tabulară și solicitând pe cale judiciară valorificarea prevederilor antecontractului din 17.10.2003.
Corect s-a arătat de către prim procuror și faptul că infracțiunea de înșelăciune este una de patrimoniu, prin urmare între acțiunea de inducere în eroare a persoanei vătămate și micșorarea patrimoniului său trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Ori prețul s-a plătit la data de 21.10.2003, iar încheierea contractului de împrumut în formă autentică s-a realizat la data de 17.11.2003. Drept consecință încă la data de 21.10.2003, dacă nu chiar mai înainte, făptuitoarea ar fi trebuit să acționeze, cel puțin la nivel intelectiv-subiectiv, pentru a- amăgi pe petent, pentru a-i crea o falsă reprezentare asupra realității.
Prin urmare o asemenea conduită subiectivă ar trebui să se obiectivizeze prin probe în sensul ă, încă din acel moment (21.10.2003), avea de gând să încheie contractul notarial cu (contract încheiat la 17.11.2003), că nu avea nicio intenție de a-și duce la bun sfârșit obligațiile asumate prin antecontract încheiat cu petentul și că i- ascuns acest fapt susnumitului.
Întrucât a manifestat o conduită exterioară, relativ obiectivă, contrară obligațiilor asumate prin antecontractul din 17.10.2003, doar după aproximativ o lună de la semnarea lui, nu se mai poate stabili momentul în care aceasta a decis să nu respecte antecontractul, respectiv nu se mai poate stabili dacă era hotărâtă în acest sens înainte de 21.10.2003 (caz în care 1-a înșelat pe ) sau dacă ideea și hotărârea au survenit ulterior semnării antecontractului, pe parcurs.
S-a reținut că în legătură cu poziția subiectivă a numitei există dubii, care trebuie valorificate în favoarea sa, potrivit adagiului"in dubio pro reo".
În legătură cu aceeași soluție de neîncepere a urmăririi penale față de, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, s-a precizat că o asemenea infracțiune presupune în plan obiectiv o activitate materială de inducere în eroare, de prezentare ca adevărate a unor fapte mincinoase sau ca mincinoase a unor fapte adevărate, ceea ce presupune un contact direct sau prin mijloace de comunicare directă între presupușii autori și presupusa victimă, nefiind teoretic și practic de conceput ca victima să fie înșelată în lipsă. Ori, în speța concretă, nu a avut cunoștință despre faptul că urmează a se încheia un contract notarial în 17.11.2003, nu a știut și nu a discutat despre aceste aspecte cu sau, nu a cunoscut modalitatea concretă în care se vor produce evenimentele, ceea ce conduce cu claritate la concluzia lipsei laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune.
Referitor la soluția de netrimitere în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale s-a reținut că latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 288 Cod Penal se realizează prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii (adică a semnăturii), ceea ce în mod evident nu s-a întâmplat în speță, întrucât mențiunea inserată în 17.11.2003 de către numita pe extrasul CF nr. 5559 eliberat în 11.02.2003 a fost făcută cu scrisul și semnătura reale ale acestei persoane.
Falsul material se mai poate produce prin alterarea în orice mod a unui înscris preexistent, noțiunea de alterare în orice mod fiind explicată în literatura juridică ca fiind echivalentă cu denaturarea materială, în sensul de a realiză adăugiri, ștersături, modificarea punctuației înscrisului defăimat ca și fals. Este de observat că inserarea unei mențiuni "situație neschimbată 17.11.2003" nu poate fi echivalată obiectiv cu o ștersătură, adăugire sau alte asemenea metode de alterare a conținutului unui înscris preexistent.
În privința infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cod Penal, instanța a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, însă pentru alte considerente decât cele arătate de prim procur. Astfel, prin ordonanța 341/II/2/2008 se arată că această infracțiune se comite doar cu prilejul întocmirii înscrisului de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu (prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea de a insera unele fapte sau împrejurări). Se arată mai departe că este absolut evident că mențiunea inserată de numita (privind situația pretins neschimbată a Cărții Funciare) este mincinoasă și necorespunzătoare adevărului, însă inserarea acestei mențiuni nu s-a făcut nicidecum cu prilejul întocmirii înscrisului (extrasul de Carte Funciară în litigiu), care era întocmit încă din 11.02.2003, neputându-se considera că inserarea unei mențiuni pe un înscris preexistent poate fi echivalată cu întocmirea unui înscris.
În activitatea desfășurată de lucrătorii de carte funciară, cel puțin la nivelul Judecătoriei Cluj N, din considerente de economie și de timp, s-a instituit o practică potrivit căreia în condițiile în care solicitantul deținea un extras mai vechi de carte funciară, să nu se emită un nou extras ci să se reactualizeze extrasul vechi, în sensul atestării noii situații de la data solicitării, aceasta mai ales în condițiile în care situația de carte funciară era neschimbată. "Reactualizarea" extrasului vechi însă echivala cu întocmirea unuia nou, din punct de vedere juridic, cel puțin.
Prin urmare, în cauză numita a întocmit un extras de carte funciară atestând nereal că este proprietara imobilului din C-N-, și că acest imobil nu este afectat de sarcini.
Elementele constitutive ale acestei infracțiuni nu sunt întrunite însă deoarece în cauză nu există forma de vinovăție cerută de lege și anume intenția directă sau indirectă. Atestarea eronată s-a făcut din culpă, însă infracțiunea de fals intelectual nu poate fi comisă cu această formă de vinovăție. În speță nu s-a dovedit mai presus de orice îndoială, că numita a urmărit sau acceptat producerea consecințelor juridice determinate de atestarea necorespunzătoare adevărului cuprinsă de extrasul de carte funciară eliberat la data de 17.11.2003.
Neexistând infracțiunea de fals intelectual nu există nici cea de uz de fals prev. de art.291 Cod penal, deoarece lipsește latura obiectivă a acestei infracțiuni, cu toate că înscrisul atestă date necorespunzătoare realității, acesta nu este un fals, întrucât nu a fost făcută înserarea cu intenție, ci din neglijența lucrătorului de carte funciară.
În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292.Cod Penal, reținută în sarcina numitei, instanța a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive necesare existenței acestei infracțiuni.
Este evident că a făcut o afirmație mincinoasă, în fața notarului public afirmând că nu a mai încheiat antecontracte privind terenul în cauză, fapt stabilit și de către instanța civilă, care a reținut fără putință de tăgadă că a fost de rea credință, însă aceste afirmații nu sunt asimilabile declarațiilor prevăzute de art. 292.Cod Penal, care face referire la declarații care, potrivit legii sau împrejurărilor, servesc la producerea unor consecințe juridice vizate de făptuitor.
În literatura de specialitate s-a arătat că "se cere ca declarația să aibă potrivit legii sau împrejurărilor, valoare probatorie și eficiență juridică, să fie aptă pentru a servi la producerea consecinței juridice avută în vedere de făptuitor. Declarațiile care servesc potrivit legii la producerea unor consecințe juridice sunt cele arătate ca având această aptitudine în diferite acte normative (declarații de stare civilă, anumite declarații fiscale), dacă declarația necorespunzătoare adevărului nu este una dintre acele declarații care, potrivit legii sau împrejurărilor servește pentru producerea unei consecințe juridice, fapta nu constituie infracțiunea de fals în declarații.
Ori, în cazul în speță, consecința juridică care ar fi putut fi vizată de învinuită prin ascunderea adevărului, respectiv să permită încheierea contractului notarial cu nu este afectată din punct de vedere legal de încheierea sau neîncheierea unui antecontract anterior cu privire la același teren, întrucât, netransmițând dreptul de proprietate prin antecontract, numita își păstrase dreptul de dispoziție juridică asupra terenului, respectiv dreptul de a garanta cu acest teren, chiar dacă ar fi făcut cunoscut notarului faptul existenței unui antecontract. În realitate, afirmația necorespunzătoare adevărului făcută de nu a vizat producerea unei consecințe juridice (neavând de altfel din punct de vedere legal o eficiență juridică în acest sens), ci a urmărit protejarea co-contractantului, respectiv să-i permită acestuia ca ulterior să invoce buna sa credință, să fie evitată anulabilitatea contractului notarial, care oricum s-ar fi încheiat dacă părțile ar fi dorit aceasta, chiar dacă notarul ar fi cunoscut existența unui antecontract anterior.
În acest sens, notarul a declarat că dacă părțile în cunoștință de cauză ar fi dorit totuși să încheie actul, notarul nu putea să refuze acest lucru ci trebuia doar să facă mențiunile cuvenite în conținutul contractului, cu condiția ca părțile co-contractante să-și asume un asemenea risc.
În mod judicios prim-procurorul a reținut că încheierea sau nu a actului notarial (contract autentic de împrumut cu clauză de garanție imobiliară) nu depindea, în sens legal, de dezvăluirea sau ascunderea existenței unui antecontract anterior, deoarece prin acel antecontract nu s-a transmis însăși dreptul de proprietate ci doar promitenta vânzătoare s-a obligat ca pe viitor să încheie un contract valabil translativ de proprietate.
Referitor la soluția dată atât de procurorul de caz cât și de procurorul ierarhic superior cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de ar.249 alin.2 Cod penal, în infracțiunea de neglijență în serviciu în forma simplă, necalificată, prev. de art.249 alin.1 Cod penal, de comiterea căreia este cercetată numita, instanța a apreciat că este eronată.
Astfel în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art.249 Cod penal, deoarece susnumita, și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, în sensul că nu a verificat cu atenție cartea funciară în discuție, și din cauza programului de serviciu aglomerat și a oboselii nu a observat înscrierea în cartea funciară verificată a unei notări. S-a apreciat însă că în mod nejustificat și absolut nemotivat procurorul de caz și cel ierarhic superior au schimbat încadrarea juridică din infracțiunea în formă calificată, în forma simplă a acestei infracțiuni.
Pornind de la datele conținute de extrasul de cont al numitului pe care este afișat cursul dolarului SUA în perioada ce cuprinde și data infracțională, s-a reținut că la data de 1.11.2003, cursul BNR pentru un dolar SUA era de 33.901 lei, iar la data de 1.12.2003, era un curs de 33.523 lei. Deoarece fapta a fost comisă la data de 17.11.2003, făcând o medie între cele două cursuri rezultă un curs de 33.712 lei (vechi). Deși în cauză nu există date despre cursul euro/leu în aceeași perioadă, s-a reținut numai că valoarea unui euro era superioară celei a unui dolar american, cifrându-se la finele anului 2003, în jurul a 40.000 lei pentru un euro.
Făcând un calcul simplu cu referire la cursul mediu mai sus arătat, care urmează să fie înmulțit cu 60.000, prețul plătit de numitul pentru imobilul în litigiu (chiar dacă acesta a fost achitat în euro) rezultă un prejudiciu suferit de către de 2.022.720.000 lei, ceea ce reprezintă o consecință deosebit de gravă în sensul art.146 Cod penal.
Potrivit art.249 alin.1 Cod penal, neglijența în serviciu trebuie să aibă ca și urmare o tulburare însemnată a bunul mers a unui organ sau a unei instituții de stat, ori a unei alte unități din cele la care se referă art.145 sau o pagubă în patrimoniul acesteia, ori o vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane. Vătămarea importantă la care se referă textul legal mai sus amintit poate fi de natură patrimonială ori nepatrimonială. În situația în care o asemenea vătămare este de natură patrimonială ea nu poate rămâne în afara calificării impuse de art.146 Cod penal.
În speța de față tribunalul a apreciat că numitul a suferit o vătămare patrimonială mai mare de 2.000.000.000 lei ceea ce conduce la noțiunea de consecințe deosebit de grave prev. de art.146 Cod penal, astfel că fapta de neglijență în serviciu este cea prevăzută de alin.2 al art.249 Cod penal.
Prin prisma acestei urmări deosebit de importante, s-a apreciat că și soluția de scoatere de sub urmărire penală a numitei în baza art.120 lit.1rap. la art.181Cod penal este nelegală. Dincolo de aspectele legate de contextul comiterii faptei și de cele ce caracterizează persoana numitei, care pot incontestabil fundamenta o soluție în sensul celei emise de procuror, nu se poate neglija însă urmarea infracțiunii dedusă judecății care este așa cum s-a arătat deosebit de importantă, având consecințe deosebit de grave în sensul juridic al acestei expresii.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că plângerea petentului este fondată fiind admisă, iar cererea petentei a fost respinsă conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât cât și numiții și.
Petenta a solicitat prin părătorul său casarea sentinței atacate și în principal,dispunerea rejudecării cauzei la instanța de fond, întrucât judecata a avut loc în lipsa citării legale a făptuitoarei,în secundar, rejudecarea cauzei și respingerea plângerii formulate de numitul împotriva Ordonanței procurorului din 14.04.2008 și,în al treilea rând admiterea plângerii sale, în temeiul art.2781alin.8 lit.b Cod procedură penală, desființarea Ordonanței prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, nr.341/II/2/2008 și 349/II/2/2008, și pe cale de consecință să se mențină dispozițiile cuprinse în Ordonanța din 14.04.2008 dată în dosarul nr.253/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, în vederea începerii urmăririi penale față de numiții și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.
prin recursul formulat, a solicitat casarea sentinței atacate iar în urma rejudecării cauzei să se admită plângerea sa formulată împotriva rezoluției procurorului de neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor și pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în declarații.
Analizând recursurile formulate pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Astfel prin sentința atacată s-a admis plângerea petentului împotriva Ordonanței 253/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și a Ordonanței prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din 27.05.2008 cu nr.341/II/2/2008 și 349/II/2/2008 pe care le-a desființat, iar cauza a fost trimisă la Judecătoria Cluj -N pentru soluționarea fondului față de învinuita pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art.249 alin.2 pen.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că fapta acesteia, constând în îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, în sensul că nu a verificat cu atenție cartea funciară privind imobilul situat pe- neobservând astfel înscrierea în cartea funciară verificată a notării, aducând astfel o vătămare importantă numitului, respectiv un prejudiciu mai mare de 2.000.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev.de art.249 alin.2 pen.
Raportat la ceilalți intimați împotriva cărora a formulat plângere petentul, nu s-a putut dovedi vinovăția acestora în comiterea infracțiunilor reclamante. Astfel, probele administrate în cauză nu au dovedit că numita ar fi comis infracțiunea de înșelăciune în convenții. Aceasta în baza antecontractului din 17.03.2003 încheiat cu avea o obligație civilă de a face, respectiv de a încheia în viitor un contract autentic la notarul public, obligație pe care evident nu și-a îndeplinit-o, rămânând astfel în continuare proprietara terenului respectiv. Prin urmare, avea încă posibilitatea legală de a-și exercita atributele dreptului de proprietate, printre care și acela de a garanta cu acest teren restituirea unui împrumut. Această conduită constituie o încălcare a obligației civile asumată de, prin antecontractul semnat cu, prin care aceasta își asumase de bună voie sarcina de a se prezenta la notarul public și de a vinde în formă autentică terenul către petent, însă încălcarea unei obligații contractuale civile nu constituie o infracțiune ci constituie fundamentul angajării răspunderii civile contractuale a acesteia.
Cu atât mai mult nu s-a putut dovedi vinovăția intimaților sau în săvârșirea acestei infracțiuni.
Nici infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 pen. nu s-a săvârșit în cauză, întrucât pentru existența acestei infracțiuni este necesară o contrafacere a scrierii sau a subscrierii pe un înscris oficial, ori mențiunea inserată în 17.11.2003 de către numita pe extrasul CF nr.5559 a fost făcută cu scrisul și semnătura reală a acestei persoane.
De asemenea, nici infracțiunea de fals intelectual prev. de art.289 pen. nu s-a comis în speță, întrucât aceasta se comite cu prilejul întocmirii unui înscris oficial, ori extrasul de CF era întocmit din 11.02.2003, neputându-se astfel considera că înserarea unei mențiuni pe un înscris preexistent poate fi echivalată cu întocmirea unui înscris. Mai mult decât atât nu s-a putut dovedi că numita a acționat cu intenție directă sau indirectă, respectiv că a urmărit sau acceptat producerea consecințelor juridice determinate de atestarea necorespunzătoare a adevărului cuprinsă de extrasul CF eliberat la data de 17.11.2003. În consecință nu există nici infracțiunea de uz de fals prev. de art.291 pen. lipsind latura obiectivă a acestei infracțiuni, extrasul CF deși cuprindea date necorespunzătoare realității, acesta nu este un fals, întrucât nu atesta situația reală din neglijența lucrătorului de carte funciară.
Nu s-a comis nici infracțiunea de fals în declarații prev. de art.292 pen. întrucât declararea necorespunzătoare a adevărului trebuie să fie făcută în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe. Este adevărat că a afirmat în fața notarului că nu a mai încheiat antecontracte privind terenul în cauză însă consecința juridică vizată de aceasta prin ascunderea adevărului, respectiv încheierea contractului notarial cu, nu era afectată legal de încheierea antecontractului anterior, întrucât, neîncheind contractul autentic cu, își păstrase dreptul de dispoziție juridică asupra terenului, respectiv dreptul de a garanta cu acest teren, chiar dacă ar fi făcut cunoscut notarului faptul existenței unui antecontract.
În ce privește recursul numitei, raportat la plângerea acesteia formulată împotriva numiților și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, instanțele civile au stabilit atât că semnătura de pe antecontractul încheiat la data de 17.10.2003 aparține numitei, cât și că prețul integral de 60.000 Euro a fost achitat acesteia integral de către (a se vedea dec.civilă nr.2351/R/19.10.2006 a Curții de APEL CLUJ ), aspecte ce pot constitui conform art.44 alin.3 proc.pen. chestiuni prealabile în procesul penal, având autoritate de lucru judecat în fața instanței penale,așa cum a reținut și prima instanță,argumentând astfel soluția prim-procurorului care a infirmat astfel disjungerea cauzei cu privire la cei doi învinuiți.
Raportat la motivul de recurs privind judecarea cauzei la fond la termenul din 4 dec.2008 în lipsa citării procedurale a făptuitoarei precizăm că este neîntemeiat raportat la împrejurarea că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu aceasta la termenul menționat, când s-a dispus reunirea cauzelor (respectiv a dosarului nr- la dosarul nr-),dovada procedurii de citare aflându-se la 20 în dos-.
În ceea ce privește motivul de recurs constând în împrejurarea că numitul ar fi introdus tardiv plângerea sa la instanță,depășindu-se cele 20 de zile prevăzute de lege,precizăm că la filele 428 și 429 din dosarul Parchetului se află adresele prin care li s-a comunicat numiților și ordonanța din 14 aprilie 2008,iar la filele 1 și 4 din dos.341/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj se află comunicările făcute către cei doi petenți a ordonanței prim procurorului din 27 mai 2008.Petenții au formulat plângeri la instanță la data de 20 iunie 2008 (atât petenta în dos.nr- a Tribunalului Cluj,cât și în dos.nr- a Judecătoriei Cluj N ).Prin urmare ambii petenți au atacat ordonanțele Parchetului în aceeași zi,astfel că, dacă s-ar aprecia că una dintre acestea este tardivă,același regim ar trebui să i se aplice și celeilalte.
Raportat la motivul de recurs constând în aceea că numitul a formulat plângere împotriva Ordonanței din 14.04.2008 a procurorului în dosar nr.253/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj la data de 16 mai 2008, depășind astfel cele 20 de zile prev. de art.278 alin.1 proc.pen., doar prim procurorul avea posibilitatea de a respinge ca tardivă plângerea acestuia, întrucât la instanță termenul de 20 de zile se calculează raportat la ordonanța prim procurorului,conform art.278/1 pr.pen.
Pentru considerentele mai sus arătate,Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică și prin urmare,în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile formulate în cauză.
În baza art.192 al.2 pr.pen. va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarat de petenta si făptuitoarii - - ȘI împotriva sentintei penale nr. 657 din 19 decembrie 2008 Tribunalului Cluj.
Obligă pe petentă și pe făptuitori să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.IM/6.06.2009
Dact./2ex.
Judecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
