Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 306/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 306/2009
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în ședința camerei de consiliu din 8.05.2009 - dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații aflat în stare de arest, asistat de avocat ales, și, aflați în stare de arest și asistați de avocat ales și inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate. În motivarea recursului arată că urmărirea penală s-a finalizat, inculpații fiind trimiși în judecată prin rechizitoriu. Învederează instanței că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, argumentând că acesta nu face parte din clanurile care s-au confruntat.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul ales al inculpaților și, avocat, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpaților de îndată în libertate. În motivarea recursului, învederează instanței că inculpații nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar impactul asupra societății civile s-a diminuat odată cu trecerea timpului. Mai arată că măsura arestării preventive este o măsură excepțională și ar trebui avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului în libertate, întrucât acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât nu s-au modificat temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea din 08 05 2009 Tribunalul Sibiu în baza art. 3001alin. 1.pr.pen. a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și a respins cererile formulate de către inculpații, și privind înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de aceștia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și în baza art. 3001alin. 3.pr.pen. raportat la art. 143, 148 lit. f pr.pen. menținut măsura arestului preventiv a inculpaților, și luată prin încheierea penală nr. 17/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr-.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin încheierea penală nr. 17/13.04.2009 a Tribunalului Sibius -a admis în baza art. 149 indice 1 al.10 C.P.P. propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și s-a dispus în baza art. 143, 148 lit.f arestarea C.P.P. preventivă inculpaților, și față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, fapte prev. și ped. de art. 20 rap la art. 174 al.l și 2 combinat cu art. 175 al.1 lit. și art. 176 al.1 lit.b Cod penal și art. 323 al.1, 321 al.1,2.Cod Penal cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal pe o durată de 29 zile începând cu data de 13.04.2009 orele 20,30 până la 12.05.2009.
S-a reținut că în cauză există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, că subzistă pericol concret pentru ordinea publică, iar măsura arestării preventive este oportună pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, din perspectiva dispozițiilor art. 300/1 C.P.P. Tribunalul a constat că măsura arestării preventive a celor patru inculpați a fost dispusă cu respectarea prevederilor art. 149/1 C.P.P. fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 68/1 cu C.P.P. referire la art. 143.C.P.P. rap. la art. 148 lit.f
C.P.P.De asemenea, instanța a constat că motivele care au determinat luarea măsurii arestării preventive, sunt fundamentate și subzistă și la momentul judecării cauzei.
În acest sens s-a arătat că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar la dosarul cauzei există indicii temeinice în sensul prevederilor art. 68/1 care C.P.P. duc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată ( față de declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, declarațiile părților vătămate, rapoartele și declarațiile agenților de poliție cu privire la incident, persoanele implicate, activitățile desfășurate și urmările acestora, rapoartele de constatare medico-legală etc.).
Tribunalul a considerat că și cea de a doua condiție impusă de art. 148 lit f este C.P.P. îndeplinită în cauză.
S-a arătat că pericolul concret pentru ordinea publică este determinat în speță de natura și gravitatea faptelor imputate, modalitatea și împrejurările în care se presupune că s-au comis faptele ( tulburarea gravă a liniștii și ordinii publice, manifestările prin care s-au adus atingere bunelor moravuri, locul și momentul producerii faptelor, sincronizarea acțiunilor, dinamica deosebită).
În privința circumstanțelor personale invocate de inculpați tribunalul a reținut că aceste sunt împrejurări care vizează soluționarea fondului cauzei.
De asemenea, a fost avut în vedere și faptul că până în prezent durata arestării preventive a inculpaților se află înăuntrul termenului rezonabil, raportat la complexitatea cauzei și la amploarea cercetărilor efectuate până în prezent.
Cu privire la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de către inculpați, potrivit art. 139 al.1 C.P.P.s-a motivat că înlocuirea măsurilor arestării preventive se realizează în ipoteza în care temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat ori, în cauză, până la acest moment, nu au intervenit împrejurări de natură a modifica temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații solicitând casarea încheierii și în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive ori înlocuirea sa cu una dintre măsurile preventive prevăzute de art. 139 din codul d e procedură penală.
Deliberând asupra cererii de recurs Curtea constată că aceasta este nefondată pentru motivele ce vor fi expuse:
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză subzistă temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive astfel că nu se impune revocarea acesteia și nici înlocuirea ei cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Din probațiunea administrată în faza de urmărire penală (declarațiile martorilor, declarațiile părților vătămate, rapoartele și declarațiile agenților de poliție cu privire la incident, declarațiile inculpaților) rezultă că sunt indicii temeinice în sensul că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată.
Potrivit dispozițiilor codului d e procedură penală:
Art. 148
"Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre următoarele cazuri:
--------------------------------------------------------------
f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a) - e), măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani."
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 148 alin 1 litera f din codul d e procedură penală în mod justificat instanța de fond a constatat că aceste sunt îndeplinite. Astfel, pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește pericolul social concret pentru ordinea publică acesta este determinat nu numai de natura faptelor săvârșite, care prin ele însele, în mod obiectiv, prezintă o gravitate deosebită ci și prin modul în care se reține că acestea ar fi fost săvârșite. Raportat la violența conflictului în care se reține că au fost implicați inculpații și la modul în care aceștia au înțeles să gestioneze divergențele avute cu părțile vătămate instanța, în mod justificat, a considerat că și în prezent lăsarea în libertate a inculpaților ar determina un pericol concret pentru ordinea publică.
În plus, faptele reținute în sarcina inculpaților au fost de natură a determina o reacție de indignare din partea opiniei publice iar această reacție nu s-a estompat din data de 12 aprilie 2009, data producerii incidentului violent astfel că măsura menținerii arestării preventive este justificată și sub acest aspect.
Referitor la aspectele personale invocate de inculpații și, respectiv la faptul că nu au antecedente penale, acestea în sine nu sunt de natură să ducă la concluzia că se impune în ceea ce-i privește revocarea măsurii preventive privative de libertate.
Cererile de înlocuire a măsurii arestări preventive cu o măsură preventivă neprivativă de libertate în mod corect au fost respinse de instanța de fond față de constarea legată de subzistența și în prezent a temeiurilor care au justificat luarea acestei măsuri și inexistența unor temeiuri noi care să justifice modificarea acesteia.
Față de cele ce preced Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
În temeiul art. 192 alin 2 din codul d e procedură penală inculpații, și vor fi obligați să plătească fiecare statului câte 70 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs iar inculpatul suma de 120 lei cu același titlu.
Suma de 100 lei reprezentând onorarul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul, precum și suma de 75 lei reprezentând cota parte din onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru ceilalți inculpați se va înainta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în ședința camerei de consiliu din 8.05.2009 - dosar nr-.
Obligă recurenții, și să plătească fiecare suma de 70 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în recurs, precum și inculpatul la plata sumei de 120 lei în favoarea statului, cu același titlu.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul, precum și suma de 75 lei, reprezentând cota parte din onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru ceilalți inculpați, se înaintează din fondurile în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. FE 2 ex/14.05.2009
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Alina Lodoabă, Monica
