Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 306/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 306/2009
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații - și - împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală la data de 04.05.2009 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat ales în substituirea avocatului și inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător ales al inculpatului -, depune la dosar motive de recurs și solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prev. de art. 145.pr.penală, respectiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului arată că la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile care au determinat luarea arestării preventive nu mai subzistă în prezent. Învederează instanței că inculpatul este arestat de aproximativ 5 luni, iar impactul negativ asupra societății civile s-a diminuat în acest interval de timp.
Pentru inculpatul, avocatul ales solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului în libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prev. de art. 136 lit.b sau c pr.penală și cu obligațiile impuse de art. 145.pr.penală.
Solicită, de asemenea, a se face aplicarea Protocolului încheiat între UNBAR și Ministerul Justiției cu privire la onorariul apărătorului din oficiu care a studiat dosarul, avocat .
În motivarea recursului arată că pericolul public pe care-l prezintă inculpatul s-a estompat cu trecerea timpului, are un domiciliu stabil la locuința mamei și familia din care provine este în măsură să-l sprijine. Învederează instanței că prejudiciul mare nu justifică măsura arestării, iar sechestrul asigurator instituit asupra autoturismului inculpatului are o valoare net superioară prejudiciului existent în cauză. În ce privește condamnarea inculpatului în timpul minorității, arată că acesta nu impune menținerea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii penale atacate ca legală și temeinică, având în vedere că subzistă toate temeiurile care au fost avute în vederea la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Inculpatul - având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că prin încheierea penală din 4.05.2009 Tribunalul Albaa menținut măsura arestării a inculpaților - și - în baza disp. art. 300/2 rap. la art. 148 lit. f Cod pr..
În motivare, instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a celor doi inculpați.
Astfel pe de o parte în cauză există indicii temeinice privind comiterea de către cei doi inculpați a faptelor de care sunt acuzați, indicii ce reies din declarațiile părților vătămate, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procesele verbale întocmite în urma perchezițiilor informatice, adresele privind numerele de telefon asociate terminalelor mobile folosite de cei doi inculpați, declarațiile martorilor și, memoriul depus de partea civilă eBay. Și explicațiile tehnice oferite cu această ocazie etc.
Pe de altă parte faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată penală (fraudă informatică prevăzută de art. 49 din L 161/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp și inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 7 din L 39/2003)sunt pedepsite de lege cu o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de neliniște și insecuritate în rândul societății civile datorită împrejurării că persoane asupra căreia planează acuzația săvârșirii unei infracțiuni de o gravitate sporită sunt cercetate în stare de libertate.
Instanța a avut în vedere și numărul mare de persoane induse în eroare cu sume relativ mari de bani. Ca atare lăsarea în acest moment a inculpaților în libertate ar provoca o reacție negativă, de neîncredere în actul de justiție.
Instanța a mai reținut că ambii inculpați au antecedente penale (chiar dacă inculpatul a fost condamnat în minoritate), iar inculpatul este recidivist fiind condamnat în trecut pentru săvârșirea unor infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și șantaj. Nu este lipsit de relevanță că ambii inculpați sunt trimiși în judecată pentru comiterea unor fapte în formă continuată.
Starea de pericol în ipoteza lăsării în libertate nu este raportată de instanță la faptele de care sunt acuzați inculpații, ci la persoana acestora însă circumstanțele personale se raportează indisolubil și la infracțiunile de care sunt acuzați cei în cauză.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații - și - solicitând, în esență, a fi cercetați în stare de libertate, întrucât nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu disp. art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen. instanța constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu disp. art. 300/2 Cod pr. pen. rap. la art. 160/b Cod pr. pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune menținerea arestării preventive.
Față de aceste dispoziții legale constatăm că soluția pronunțată de Tribunalul Alba este legală și temeinică, probele administrate până în prezent neînlăturând indiciile temeinice că inculpații ar fi comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește pericolul social pe care l-ar reprezenta punerea în stare de libertate a inculpaților, în mod corect s-a arătat în hotărârea atacată că acesta rezultă din sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în societate, având în vedere numărul mare al persoanelor vătămate ce au fost induse în eroare.
Pericolul social este apreciat și din împrejurarea că ambii inculpați prezintă antecedente penale, inculpatul în minoritate, iar inculpatul pentru infracțiuni care atrag starea de recidivă.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, facem precizarea că, deși starea de recidivă nu este prevăzută de art. 148 Cod pr. pen. ca un caz în care se poate dispune arestarea preventivă, aceasta poate fi avută în vedere de instanță atunci când se analizează pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a inculpatului.
Privarea de libertate a inculpaților este justificată și față de dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod pr. pen. pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal, în cauză fiind încuviințate mai multe probe, printre care și o expertiză a vocii și vorbirii, la efectuarea căreia este necesară prezentarea inculpaților.
În consecință, în baza disp. art. 385/15 pct. lit. b Cod pr. pen. instanța va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală la data de 04.05.2009 în dosarul nr-.
Vor fi obligați recurenții la plata sumei de 65 lei fiecare în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 25 lei, pentru fiecare, cota parte din onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se înaintează din fondurile în contul Baroului de Avocați
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală la data de 04.05.2009 în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent la plata sumei de 65 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 25 lei, pentru fiecare, cota parte din onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se înaintează din fondurile în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. FE 2 ex/12.05.2009
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Alina Lodoabă, Monica
