Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 3113/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Dosar nr-
DECIZIA NR. 176
Ședința publică de la 6 martie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Gabriela Diaconu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpata, fiica lui și, născută la 20 ianuarie 1985, deținută în Penitenciarul, împotriva încheierii de ședință din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, pronunțată în dosarul nr-, prin care în baza art.3002alin.1 rap. la art.160 alin.1 cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, A și ia.
Potrivit disp. art.160 alin.3 cod proc. penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpata ia, aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul, personal și asistată de apărător desemnat din oficiu, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Cu acordul instanței, avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpată a luat legătura cu aceasta, precizând că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat în cauză, pe care o apreciază în stare de judecată.
Curtea, luând act de decarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată ia, arată că înțelege să critice încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 24.02.2009 pentru motive de netemeinicie, solicitând instanței, în principal, admiterea recursului și pe fond revocarea arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara.
În susținerea motivelor de recurs, precizează că inculpata se află în stare de arest preventiv de peste 2 ani iar privarea de libertate a acesteia nu mai poate fi dispusă în continuare, în condițiile în care nu mai subzistă în prezent temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
De asemenea, arată că instanța de fond nu a avut în vedere că la momentul de față cercetările în dosarul în care partea este judecată sunt avansate, mai fiind de audiat doar martorii cu identitate protejată, astfel că, ancheta, fiind în fază finală, nu mai poate fi influențată în vreun fel de către inculpată dacă va fi pusă în libertate. Mai mult, nu s-a dovedit că aceasta ar putea impiedica aflarea adevărului în cauză, prin influențarea martorilor ce urmează a fi audiați.
Se mai susține că prin menținerea măsurii arestării preventive se aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpata până la pronunțarea unei sentințe de condamnare definitivă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că încheierea de ședință din 24 februarie 2009, criticată de recurentă, este legală și temeinică, fiind dată de instanța de fond cu respectarea dispozițiilor legale. Astfel, s-a reținut că sunt probe și indicii temeinice că inculpata ia a săvârșit fapta de trafic de droguri de mare risc și că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de aceasta, respectiv cele prev. de art.148 lit.f cod proc. penală, pericolul concret prezentat de inculpată pentru ordinea publică reieșind din modalitatea concretă de săvârșire a faptei și frecvența comiterii de acest gen de infracțiuni.
Se susține că într-adevăr dosarul se află pe rolul Tribunalul Prahova de mai mult timp, însă aceasta se datorează inculpaților din dosar și apărătorilor acestora, care au formulat diverse cereri, inclusiv excepții de neconstituționalitate.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii tribunalului ca fiind legală și temeinică.
Recurenta-inculpată ia, având cuvântul personal, precizează că în mod sigur recursul său nu va fi admis în condițiile în care se află în stare de arest de 2 ani, cu atât mai mult cu cât nu se confirmă acuzațiile care i se aduc și nici nu există probe care să dovedească vinovăția sa în comiterea infracțiunilor pentru care este cercetată.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 24 februarie 2009, Tribunalul Prahova, în temeiul disp. art. 3002cod proc. penală rap. la art. 160 cod proc. penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților A, fiul lui și, născut la data de 04.11.1980, fiul lui G și, născut la data de 05.04.1984, ambii aflați în Penitenciarul Ploiești și, fiica lui și, născută la data de 20.01.1985, în prezent deținută în penitenciarul și a menținut arestarea preventivă a acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 cod proc. penală, în sensul că sunt indicii temeinice și probe verosimile pentru a considera că inculpații au comis infracțiunile prev. și ped. de Legea 143/2000, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Totodată, s-a reținut că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art.148 lit.f cod proc. penală întrucât infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe ca lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a apreciat de prima instanță că pericolul concret reiese din modalitatea de comitere a faptelor, gravitatea și amploarea acestui gen de infracțiuni și crearea unui sentiment de insecuritate pentru ceilalți membri ai societății prin posibilitatea de a fi atins dreptul personal nepatrimonial la sănătate și de asemenea prin crearea unei reacții negative în cadrul populației în cazul în care împotriva unor astfel de faptuitori organele abilitate nu reacționează în mod eficient.
Având în vedere că în prezent se fac demersurile necesare pentru audierea martorilor cu identitate protejată, în scopul finalizării cercetării judecătorești, s-a apreciat că există pericolul ca fiind lăsați în libertate, inculpații să încerce pe diverse căi, identificarea martorilor și influențarea acestora în scopul schimbării declarațiilor date inițial în cursul urmăririi penale.
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați, iar în baza art.3002rap.la art.160 cod proc. penală a menținut această măsură preventivă.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpata ia, criticând-o pentru netemeinicie.
Prin apărătorul desemnat din oficiu, s-a susținut că nu se mai impune menținerea măsurii privative de libertate a inculpatei, având în vedere că aceasta se află în stare de arest de mai bine de 2 ani iar temeiurile care determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă la momentul de față.
De asemenea, s-a arătat că inculpata, fiind pusă în libertate, nu poate influența aflarea adevărului în cauză, în condițiile în care cercetarea judecătorească se află în faza finală, mai fiind de audiat doar martorii cu identitate protejată.
Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucărrile dosarului de fond atașat, de criticile formulate de recurenta inculpată și ținând seama de dispozițiile legale incidente în materie art.3002și 160bcod proc. penală, ca și de dispozițiile art.3856alin. ultim cod proc. penală, Curtea constată că recursul acesteia este nefondat.
Inculpata ia este trimisă în judecată alături de alți participanți pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc șiinițiere, organizare și conducere grup infracțional specializat în trafic de droguri, fapte părevăzute și pedepsite de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2001, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, art.10 din Legea nr.143/2001 și art.7 din Legea nr.39/2003, infracțiuni sancționate de legea penală cu închisoarea de la 10 la 20 ani, pentru prima infracțiune, iar pentru cea de a doua limitele maxime arătate anterior sporindu-se cu 3 ani.
În cocnret, în sarcina inculpatei se reține învinuirea că în perioada 2004-2007, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpata ce avea reședința în Spania a deținut droguri de mare risc, a inițiat, organizat și condus pe teritoriul Spaniei un grup infracțional pentru traficul drogurilor (cocaină), folosind drept cărăuși cetățeni români, care în schimbul unor sume de importante în euro au acceptat să plaseze aceste droguri în mai multe țări, cum ar fi Spania, Luxembourg, Belgia, Olanda, Suedia și în final în România.
Inculpata a fost arestată preventiv de către Tribunalul Prahova la data de 21 martie 2007, reținându-se ca temei al arestării dispozițiile art.148 lit.f cod proc. penală, după care starea de arest a fost prelungită și menținută de instanța de judecată în cursul procesului, inclusiv prin încheierea recurată.
Susținerile inculpatei că în prezent nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive nu se confirmă, deoarece Curtea consideră că starea de pericol concret pentru ordinea publică ce s-ar putea crea dacă inculpata ar fi lăsată în stare de libertate nu s-a estompat, chiar dacă de la data instituirii măsurii și până în prezent a trecut o perioadă destul de mare de timp, de aproape doi ani.
Declarațiile unuia dintre coinculpați și ale martorilor, în special ale celor cu identitate protejată, o indică pe inculpată ca având un rol conducător între ceilalți participanți la traficul de droguri. Activitatea infracțională desfășurată de grupul de inculpați a vizat nu numai cantități importante de droguri și implicarea unui număr mare de cărăuși, dar a avut și un caracter transfrontalier, ceea ce demonstrează existența unei periculozități deosebite.
Totodată, trebuie remarcat că la judecata în primă instanță s-a ajuns la momentul la care se încearcă audierea martorilor cu identitate protejată, iar lăsarea în libertate a inculpaților, inclusiv a inculpatei recurente, poate pune în pericol acest demers, existând riscul de a se ajunge la descoperirea identității a acestor persoane și la influențarea negativă a derulării procesului, aspect invocat și de prima instanță ca argument în adoptarea soluției de menținere a măsurii preventive cu privire la inculpata recurentă.
Pe de altă parte, trebuie arătat că o perioadă de mai multe luni soluționarea cauzei a fost suspendată ca urmare a invocării de către inculpați, inclusiv de recurenta inculpată, a unei excepții de neconstituționalitate, așa încât nu poate fi imputată organelor judiciare întreruperea cursului judecății.
În opinia curții argumentele prezentate mai sus și regăsite și în cuprinsul încheierii recurate sunt suficient de puternice ca să justifice menținerea în continuare a arestării preventive a inculpatei ia, recursul acesteia urmând a fi respins ca nefondat, în conformitate cu disp. art.38515pct.1 lit.a cod proc. penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la 20 ianuarie 1985, deținută în Penitenciarul, împotriva încheierii de ședință din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 6 martie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./09 martie 2009
. fond --Trib.
Jud. fond
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Gabriela Diaconu
