Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 317/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 447/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.317/
Ședința publică din data de 02 martie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 05 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta inculpată, personal, aflată în stare de arest preventiv și asistată juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentei inculpate solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, să se dispună judecarea acesteia în stare de libertate. În susținerea recursului, arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, sens în care precizează că inculpata a colaborat cu organele de anchetă, deși nu avea cunoștință de conținutul pachetului transportat. De asemenea, nu există dovezi că, lăsată în libertate, inculpata ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal sau ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Solicită ca, prin punerea în libertate, să se i dea inculpatei posibilitatea de a se îngriji de cei doi copii minori pe care îi are în întreținere. În sfârșit, arată că, până la pronunțarea unei hotărâri definitive, inculpata continuă să beneficieze de prezumția de nevinovăție.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, în privința inculpatei, se mențin condițiile prevăzute de art.143 alin.1 din Codul d e procedură penală, întrucât există probe și indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că aceasta a comis infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată, sens în care solicită a se avea în vedere declarațiile martorilor, și, din care rezultă că inculpata este persoana care a înmânat coletul în care se aflau drogurile introduse în penitenciar. De altfel, inculpata, deși s-a apărat în acest sens, nu a putut preciza date care să permită identificarea persoanei de la care a pretins că ar fi primit la rândul său coletul respectiv. De asemenea, se mențin și temeiurile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât legea prevede pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptei comise, respectiv trafic de droguri de mare risc, amploarea și frecvența acestui fenomen infracțional, care pune în pericol sănătatea publică, dar și circumstanțele personale ale inculpatei, care anterior a mai suferit condamnări pentru același gen de fapte.
Recurenta inculpată, personal, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 05 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus, în baza art.3002rap. la art.160 din Codul d e procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei (fiica lui și născută la data de 30 octombrie 1986 în B, CNP -, arestată în baza nr.223/UP din data de 23 octombrie 2008 emis de Tribunalul București - Secția I-a Penală).
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că inculpata a fost trimisă în judecată la data de 12 noiembrie 2008 pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.31 din Codul penal rap. la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 lit.c din aceeași lege, fiind acuzată că, în ziua de 22 septembrie 2008, după o discuție telefonică avută cu deținutul G (concubinul ei), i-a remis martorei (care a acționat fără vinovăție), mama deținutului, coleg de cameră cu primul deținut, pentru a introduce în penitenciar, un colet care conținea, ascunse într-un recipient de șampon, 3 pungulițe din material plastic, lipite la capăt prin ardere și ambalate în scotch, în care se aflau 12,78 grame de heroină în amestec cu cafeină și griseofulvin.
Examinând ansamblul actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, Tribunalul a constatat că se mențin temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatei, fiind îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală și justificându-se și în prezent privarea de libertate a acesteia, în raport cu dispozițiile art.136 alin. ultim din Codul d e procedură penală.
Astfel, a reținut că există probe (pe larg expuse în considerentele încheierii), din care rezultă indicii temeinice că inculpata a săvârșit infracțiunea pentru care este judecată.
Totodată, a apreciat că lăsarea în libertate a acesteia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din gravitatea faptei, modalitatea concretă de comitere, amploarea fenomenului infracțional de trafic de droguri și consecințele lui grave, precum și din circumstanțele personale ale inculpatei, care îndreptățesc temerea că, aflată în libertate, aceasta și-ar putea relua activitatea infracțională.
În același timp, a considerat că menținerea inculpatei în stare de arest preventiv este necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, în sensul deplinei lămuriri a cauzei și justei ei soluționări.
Împotriva încheierii Tribunalului,a declarat recurs în termenul legal(la data de 12 februarie 2009)inculpata, fără a-l motiva în scris.
Recursul inculpatei a fost înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 26 februarie 2009.
În dezbaterile asupra recursului, inculpata a solicitat, prin apărătorul desemnat din oficiu, să se dispună judecarea sa în stare de libertate, pe motiv că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive în ceea ce o privește, sens în care a invocat atitudinea cooperantă pe care a înțeles să o adopte, în pofida faptului că nu avea cunoștință despre conținutul coletului incriminat, împrejurarea că până la pronunțarea unei hotărâri definitive beneficiază de prezumția de nevinovăție, faptul că nu există dovezi că, lăsată în libertate, ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal sau ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, precum și dorința de a se îngriji de cei doi copii minori pe care îi are în întreținere.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept (art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală) care au determinat arestarea inițială a inculpatei, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acesteia.
Astfel, în pofida atitudinii procesuale constante a inculpatei, caracterizată prin negarea săvârșirii faptei și lipsa oricărei cooperări în vederea lămuririi cauzei, iar nu prin colaborare cu organele judiciare, după cum s-a pretins în susținerea recursului, probatoriul administrat, inclusiv cu ocazia cercetării judecătorești în primă instanță, justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că aceasta a comis într-adevăr infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată.
În acest sens, Curtea reține că acuzațiile formulate împotriva inculpatei au fost în mod credibil confirmate prin declarațiile constante și concordante ale martorilor, și, care, audiați fiind de către Tribunal la termenul din data de 08 ianuarie 2009 (filele 32-34 din dosarul de fond), și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală.
În acest context, Curtea observă că menținerea stării de arest preventiv a inculpatei nu aduce în niciun fel atingere prezumției de nevinovăție de care ea continuă într-adevăr să beneficieze până la rămânerea definitivă a unei eventuale hotărâri de condamnare, întrucât, la acest moment procesual, instanța nu este chemată să se pronunțe asupra vinovăției inculpatei, ci numai asupra existenței unor motive verosimile de a crede că aceasta a săvârșit fapta penală ce i se reține în sarcină, motive care, în prezent, se întemeiază pe declarațiile celor trei martori anterior menționați.
În același timp, este justă aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul pe care îl prezintă, în continuare, pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatei, pericolul respectiv fiind probat nu doar de gravitatea în sine a infracțiunii ce i se reține în sarcină (pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani) și de împrejurarea agravantă a comiterii acesteia prin livrarea drogurilor către o persoană aflată în detenție într-un penitenciar, ci chiar de datele ce caracterizează în concret persoana sa și mediul social căruia îi aparține.
Sub acest din urmă aspect, Curtea reține în primul rând că inculpata a mai fost condamnată anterior, în mod definitiv, pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, din executarea pedepsei atunci aplicate (3 ani și 6 luni închisoare) fiind liberată condiționat la data de 09 noiembrie 2004. Totodată, aceasta provine dintr-un mediu cu un potențial criminogen extrem de ridicat, tocmai în ceea ce privește activitățile ilicite având ca obiect droguri de mare risc, concubinul inculpatei ( G, zis "" - destinatarul heroinei în prezenta cauză) fiind și el condamnat definitiv și executând o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea unei infracțiuni având ca obiect astfel de droguri, condamnări similare fiind pronunțate și cu privire la alți membri ai familiei (fratele inculpatei,; sora și cumnata concubinului său, și ).
Toate aceste împrejurări obiective fac rezonabilă aprecierea că, aflată în libertate, inculpata prezintă un risc ridicat de comitere a unor fapte similare, ordinea de drept fiind astfel în mod serios amenințată.
În aceste condiții, este lipsită de orice relevanță dorința (evident interesată) exprimată de către inculpată, de a se îngriji de cei doi copii minori ai săi, cu atât mai mult cu cât aceasta, prin conduita pe care a înțeles să o adopte în societate, nu poate constitui un model de viață pentru acei copii.
Corectă este și constatarea Tribunalului în sensul necesității menținerii inculpatei în stare de arest preventiv pentru a asigura buna desfășurare a judecății, conform art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, în vederea deplinei lămuriri a cauzei, în condițiile în care sunt evidente încercările întreprinse pentru influențarea probatoriului în favoarea acesteia.
În acest sens, Curtea reține susținerile martorului, potrivit căruia concubinul inculpatei (încarcerat împreună cu el) a încercat să-l determine a-și schimba declarațiile anterioare în beneficiul acesteia, dar și susținerea inculpatei însăși, potrivit căreia ar fi primit, la rândul său, coletul conținând heroina de o altă persoană, fără a oferi însă date care să permită identificarea acelei persoane.
În sfârșit, Curtea constată că durata privării de libertate a inculpatei (arestată preventiv la data de 23 octombrie 2008 și trimis în judecată la data de 12 noiembrie 2008) nu depășește limitele unui termen rezonabil, cu atât mai mult cu cât judecata în primă instanță se află într-un stadiu avansat, mai fiind de audiat doi martori dintre cei propuși până în prezent.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acesteia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 05 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.3 / 06.03.2009
- II.
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Vasile Băjan, Niculae
