Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 321/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 321/R/2008
Ședința publică din 20 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 8 mai 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de către inculpat, casarea încheierii atacate prin care s-a menținut măsura arestului preventiv și, rejudecând, să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni, respectiv trafic de droguri de mare risc, trafic de droguri de risc, deținere de droguri de risc pentru consum propriu și intițiere și constituire a unui grup infracțional organizat. Arată că nu critică reținerea art. 148 lit. f pr.pen. în ceea ce privește prima condiție, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este detențiunea pe viață sau închisoare mai mare de 4 ani. Inculpatul a recunoscut faptele, astfel încât s-a reținut că există indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Apreciază că inculpatul nu prezintă pericol public concret pentru ordinea publică. Susține că pentru a se putea aprecia pericolul social trebuie să se facă referire la starea de fapt. Prin rechizitoriul Parchetului s-a reținut în sarcina inculpatului și infracțiunea de grup infracțional organizat, întrucât inculpatul împreună cu alți inculpați din acest dosar, cu privire la care s-a dispus însă disjungerea, ar fi traficat aproximativ 1,7 gr canabis și câteva pastile de ecstasy. Trebuia observat că în realitate este vorba de un trafic redus de droguri, invocând în acest sens o decizie a Tribunalului Cluj, prin care s-a dispus punerea în libertate a celorlalți inculpați. Apreciază că de la momentul luării măsurii arestării preventive și până în momentul trimiterii în judecată a inculpatului pericolul concret pe care acesta îl prezenta pentru opinia publică s-a diminuat considerabil. Precizează că acele cantități de droguri, reținute ca fiind traficate prin rechizitoriu, vor rămâne aceleași, nu se vor schimba. Nu a sesizat acele împrejurări la care să se ajungă la alte cantități.
S-a reținut în sarcina inculpatului constituirea unui grup infracțional organizat, însă în fapt este vorba de inculpatul împreună cu alți inculpați din alt dosar, colegi de liceu, care au intrat într-un mediu în care se consumau droguri, se încercau senzații tari pentru a experimenta. Pornind de la această stare de fapt se poate ajunge la concluzia că opinia publică nu ar mai fi afectată de negativ. Totodată, se poate susține că inculpatul nu a făcut decât o recunoaștere parțială a faptelor, putându-se face astfel o comparație referitoare la situația celorlalți inculpați. Inculpatul nu recunoaște faptul că ar fi fost liderul acestui grup infracțional, fiind vorba în realitate doar de o chestiune de percepție a celorlalți inculpați. Susține că există activități care nu-l fac pe inculpatul liderul acestui grup organizat. I s-a atribuit această calitate doar pentru a sprijini acuzarea. În încheierea atacată, prin care s-a dispus menținerea arestului preventiv, se motivează că nu se poate pune în libertate inculpatul datorită faptului că a fost arestat preventiv abia în urmă cu o lună, însă apreciază că această motivare nu are concludență pentru cauză. Inculpatul a fost arestat preventiv în Austria pentru o infracțiune minoră, pentru care și-a executat pedeapsa și s-a întors în țară deși știa că urmează să fie încarcerat. Aceasta este o dovadă de bună conduită, merită să fie pus în libertate și nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Judecata acestui dosar presupune un timp îndelungat, astfel încât se poate ajunge la concluzia că inculpatul ar putea fi pus în libertate, cu înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Un alt aspect reținut greșit de către instanța de fond ar fi acela că părinții inculpatului nu-l susțin, nu-l ajută, însă inculpatul are o familie responsabilă în sensul că îl ajută să fie responsabil pentru faptele sale.
Apreciază că inculpatul poate fi lăsat în libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentanta DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursului declarat de inculpatul ca nefondat. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni prevăzute de Legea 39/2003 și Legea 143/2000, pedeapsa prevăzută pentru aceste infracțiuni fiind de 10 până la 20 ani. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a fost inițiatorul acestei afaceri cu droguri și coordonatorul celor implicați. Se reține că prin intermediul inculpatului s-au procurat droguri vândute apoi unui număr de 40 de consumatori. Impactul asupra familiilor celor 40 de tineri prin lăsarea în libertate a inculpatului, justifică menținerea măsurii arestului preventiv. În Austria inculpatul a continuat activitatea infracțională și a continuat să procure droguri de la numitul. Ceilalți trei inculpați cu privire la care s-a dispus disjungerea au săvârșit faptele fiind influențați de către inculpatul. S-a susținut că opinia publică nu ar fi afectată negativ dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate însă consideră că opinia publică reacționează de fiecare dată când astfel de infracțiuni rămân nepedepsite. de droguri este în continuă creștere în C și atrage tot mai mulți tineri cărora le distruge viitorul. Inculpatul și-a încetat activitatea infracțională abia după ce a fost arestat preventiv, însă a afirmat că își va continua această activitate.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul ca nefondat și menținerea măsurii arestului preventiv. Susținerea apărării că judecata ar un timp îndelungat, astfel încât inculpatul trebuie să fie lăsat în libertate nu poate fi luată în considerare.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul în replică, susține că nu știe ca inculpatul să fi afirmat că își va continua activitatea infracțională. Nu înțelege în ce scop a fost făcută această afirmație. În prezența sa inculpatul a făcut demersuri pentru a se reține în favoarea sa art. 16 din Legea 143/2000, respectiv circumstanțe atenuate, prin denunțul făcut de acesta. Nu i s-a reținut art. 16 din Legea 143/2000 prin rechizitoriu. Apreciază că există diferență de tratament între inculpații și cărora li s-a reținut acest articol și inculpatul căruia nu i s-a reținut. Este vorba de echitate. S-a susținut că inculpatul a fost cel care i-a atras pe ceilalți inculpați și i-a influențat însă nu există nicio dovadă în acest sens. Pachetele nu au fost trimise pe numele lui.
Reprezentanta DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, având cuvântul în replică, arată că nu poate să știe apărătorul inculpatului ce afirmații a făcut acesta, în condițiile în care nu a fost în permanență alături de el și nu i se pare corect ca afirmațiile sale să fie puse la îndoială. În ceea ce privește nereținerea art. 16 din Legea 143/2000 în favoarea inculpatului arată că a fost făcut un denunț în cauză, însă nu s-a putut verifica legalitatea și temeinicia acestui denunț, acesta fiind făcut de inculpat în ultima zi a anchetei, iar verificarea este de durată. Dacă se va constata incidența art. 16 din Legea 143/2000 atunci în mod sigur se va reține de către instanță.
Apărătorul ales al inculpatului susține că nu a pus la îndoială cuvântul reprezentantei DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, ci doar că nu a constat personal această afirmație.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele săvârșite și solicită egalitate de tratament cu ceilalți inculpați.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Cluj prin încheierea din 8 mai 2008 în baza art.300/1 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 18 noiembrie 1988, deținut în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent și impun menținerea în continuare a acestei măsuri, argumentând următoarele:
Prin rechizitoriul DIICOT - Serviciul Teritorial Cluja fost trimis în judecată inculpatul în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 cu art. 41, art. 42 pen.; pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu art. 41, art. 42 pen.; pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 cu art. 41, art. 42 pen.; pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41, art. 42 pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
În urma sesizării instantei cu acest rechizitoriu la data de 8 mai 2008 s-a procedat în temeiul art. 3001Cod procedură penală la verificarea din oficiu a legalității măsurii arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată pentru infracțiunile de mai sus.
Din probele existente la dosar rezultă că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Aceasta întrucât s-a apreciat la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului că sunt îndeplinite prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, neputând fi astfel susținută ideea că temeiurile pentru care a fost luată măsura nu mai subzistă și că alte temeiuri noi nu sunt.
Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpatul solicitând casarea acesteia și dispunerea judecării sale în stare de libertate.
În susținerea recursului, inculpatul a arătat în esență că arestarea sa nu se justifică prin existența unor probe sau indicii temeinice din care ar rezulta și conform art. 681cod proc.pen. presupunerea rezonabilă că a săvârșit faptele imputate prin rechizitoriu și nici nu s-au produs probe certe în sensul că lăsarea lui în libertate ar putea pune în pericol concret ordinea publică.
Curtea examinând recursul declarat, ajunge la constatarea că acesta nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul recurent a fost arestat în lipsă, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 4 din 8 februarie 2008. La data de 3 aprilie 2008 a fost emis mandatul european de arestare nr. 5/E/2008 pus în executare la data de 10 aprilie 2008. La data de 24 aprilie 2008 și la data de 29 aprilie 2008 inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, ocazie cu care nu a formulat cereri noi.
Cu ocazia arestării, s-a analizat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului, constatându-se de către instanță că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev. de art. 136 raportat la art. 143 cod proc.pen. și că în privința inculpatului sunt incidente cazurile de arestare prev. de art.148 lit. f cod proc.pen.
Instanța de fond după înregistrarea dosarului a verificat din nou, în ședința din 8 mai 2008 legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând în mod corect că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Potrivit rechizitoriului, inculpatului recurent i se impută că ar fi săvârșit următoarele infracțiuni:
cea prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003 constând în aceea că împreună cu inculpații, și a inițiat și constituit în cursul anului 2007 un grup infracțional organizat în vederea comercializării de droguri de risc și de mare risc în mun. C N; fapta aceluiași inculpat care în cursul anului 2007 și la începutul anului 2008 a deținut, consumat, oferit spre consum și comercializat prin acte materiale repetate dar în baza unei rezoluții unice infracționale, rezină de cannabis, cocaină și comprimate de ecstasy mai multor tineri din CNî ntrunește elementele infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, cu art. 41, art. 42 pen. trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000 cu art. 41, art. 41 pen. deținere de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea 143/2000 cu art. 41, art. 42 pen. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000, cu art. 41, art. 42 pen. și art. 33 lit. a pen.Deși inculpatul recurent a negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis faptele, în rechizitor se face trimitere la mai multe probe directe și indirecte de vinovăție, între care declarațiile martorilor, și alții.
Stabilirea vinovăției inculpatului recurent urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de recurent.
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și din activitatea desfășurată de acesta în perioada infracțională.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.
Măsura arestării preventive în cazul infracțiunii prevăzute de art.7 alin.1 din Legea 39/2003 se impune și prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, prev.în art.148 lit.f proc.pen. este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Pe de altă parte, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele comise sunt mai mari de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea acestuia în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunilor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat.
Totodată, potrivit art. 5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
Față de natura și gravitatea concretă a faptelor presupuse a fi comise de inculpat, precum și de complexitatea cauzei, față de pericolul social concret al infracțiunilor, de multitudinea părților, de existența unor declarații contradictorii, curtea apreciază că se impune în continuare judecarea inculpatului în stare de arest.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpatul a prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
Durata arestării preventive a inculpatului nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
În speța de față, nu s-a depășit un termen rezonabil și nici nu s-a estompat rezonanța socială negativă a infracțiunilor presupuse a fi comise, rezonanță ce reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret. Având în vedere că de la data arestării inculpatului a trecut o perioadă de doar 1 lună și J, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunilor și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu altă măsură mai blândă. Printre criteriile ce trebuie avute în vedere de instanță la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea 39/2003 și Legea 143/2000, trebuie să se numere și gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, numărul de persoane care au constituit grupul infracțional organizat, cât și numărul mare de consumatori și amploarea acestui fenomen infracțional.
Față de modul de concepere și organizare a activității infracționale de către inculpat, dacă s-ar admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, dispunându-se punerea inculpatului de îndată în libertate, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Instanța de recurs, la soluționarea recursului va lua în considerare natura activității infracționale a grupului organizat, condițiile concrete în care aceasta s-a desfășurat, multitudinea și complexitatea faptelor ilegale comise, astfel cum au fost ele expuse în actul de inculpare, precum și prevederile art.148 lit.f pr.pen.
Așa fiind, în mod judicios s-a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive menținută față de inculpatului recurent deoarece acesta, rezultă că a fost constitut într-un grup organizat în vederea comiterii unor infracțiuni grave sancționate prin reglementările speciale ale Legii 39/2003 și Legea 143/2000, așa încât se constată că în cauză sunt incidente prevederile art.143 proc.pen.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Nu este de neglijat nici poziția inculpatului arestat pe parcursul procesului penal, acesta dând declarații contradictorii.
Curtea apreciază că, în baza disp.art.136 proc.pen. pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată este corespunzătoare momentan măsura arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au impus-
Amploarea activității infracționale, modul de concepere și de derulare justifică menținerea arestului preventiv, la dosar existând probe care conduc la incidența temeiului prev.de art.148 lit.f proc.pen.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul formulat în baza art.38515pct.1 lit.b cod proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpatul va achita statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 8 mai 2008 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
- - - -, - - - -
RED. P/
21.05/3EX
JUD. FOND
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
