Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 322/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 322/R/2008

Ședința publică din 20 mai 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală

JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan

- -

GREFIER: - -

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR -.

S-a luat spre examinare pentru pronunțare recursul declarat de către inculpata împotriva deciziei penale nr. 400/A din data de 3 decembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, prev. și ped. de art. 215 ind. 1 alin. 1.pen. și furt, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 și 2, cu aplicarea art. 41, art. 42 lit. a pen.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 13 mai 2008, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 20 mai 2008.

CURTEA

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Dej prin sentința penală nr.268 din 14 mai 2007 a ondamnat pe inculpata - fiica lui și născ.la 24 mai 1977 în localitatea -M, județul M, CNP.-, fără antecedente penale, la pedeapsa de:

- 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare în modalitatea prev.de art.215/1 al.1 cod penal cu aplicarea art.41, 42,74 lit.a și 76 lit.a cod penal.

- 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt în modalitatea prev.de art.208 al.1, 2 cod penal cu aplic. art.74 lit.a cod penal și 76 lit.d cod penal în dauna părții vătămate:

- 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt în modalitatea prev.de art.208 al.1, 2 cu aplic. art.74 lit.a și 76 lit.d Cod penal în dauna părții vătămate.

- 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt în modalitatea prev.de art.208 al.1, 2 cu aplic. art. 74 lit.a și 76 lit.d cod penal în dauna părții vătămate.

- 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt în modalitatea prev.de art.208 al.1 cu aplic. art.41, 42, 74 lit.a și 76 lit.d, Cod penal în dauna celor 3 părți vătămate:

- 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 Cod penal cu aplic. art.41, 42 și art.74 lit.a și 76 lit.c Cod penal totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, privind concursul real de infractiuni.

În temeiul art.34 lit.b cod penal s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea maigrea de 10 luni închisoare.

În temeiul art.81, 82 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani 10 luni, apreciinduse că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia.

În temeiul art.359 cod proc.penală s-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare asupra suspendării executării pedepsei prev.de art.83 cod penal.

În temeiul art.11 pct.2 lit:b rap.la art.10 lit.f cu aplic. art.284 Cod proc. penală, încetează procesul penal împotriva inculpatei sub aspectul infracțiunii de violare a secretului corespondenței prev.de art.195 al.1, 2 cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.

În temeiul art.348 Cod proc.penaIă, s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate.

În temeiul art.14 lit.b și 346 Cod proc.penală, combinat cu art.998 cod civil, s-au admis acțiunile civile ale părților vătămate și a fost obligată inculpata la plata următoarelor despăgubiri.

- 2.270,97 lei RON către partea civilă;

- 3.793,69 lei RON către partea civilă;

- 3.783,69 lei RON către partea civilă - în toate cazurile cu dobânda legală până la acoperirea prejudiciului.

S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat SC. INTERNATIONAL SRL

În temeiul art.162 alin.1, 2 și 5 Cod proc.penală s-a admis cererea părților civile și s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatei în vederea reparării pagubelor.

În temeiul art.193 alin.1 Cod proc.penală a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată -396,66 lei și către an 366,66 lei, reprezentând onorariu avocațial.

In temeiul art.191 Cod proc.penală a fost obligată inculpata la 800 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpata a fost angajat ca lucrător comercial la magazinul SC. SRL D aparținând de SC. Internațional SRL B începând cu 16.12.1998 când i-a fost întocmit contractul individual de muncă, contract ce a încetat la 14.05.2004.

Înecepând cu anul 2001 inculpata a fost desemnată șef de magazin, funcție în baza căruia trebuia să îndeplinească următoarele atribuții: să efectueze plata drepturilor salariale către angajații punctului de lucru în condițiile și modalitățile stabilite de conducerea firmei centrale: să urmărească operarea, printarea, verificarea și îndosarierea registrului de casă unic, să răspundă de gestiunea de vânzare de uz intern, de numerar, depuneri în bancă și de fișierul de casă. În ce privește responsabilitățile inculpata în calitate de șef de magazin răspundea de exactitatea actelor întocmite.

La data de 01.04.2003, partea vătămată a fost angajată în funcție de îngrijitoare la punctul de lucru D iar la 20.10.2003, au fost angajate în calitate de lucrători comerciali părțile vătămate, și.

În perioada martie 2003- martie 2004 la acest punct de lucru mai erau

angajați numiții, și (care a părăsit firma în febr.2004). Prin adresa 250/21.09.2005, SC Internațional SRL Bac omunicat organelor de urmărire penală faptul că salariul brut era stabilit de conducerea societății, avându-se în vedere rezultatele evaluării efectuate conform criteriilor de performanță stabilite prin procedură internă iar plata obligațiilor legale aferente trebui a să se facă conform dispoziților legale în materie (134-136).

Pentru angajații care dețineau carduri, plata salariilor se efectua prin virament bancar iar pentru cei cărora nu li s-au eliberat carduri plata se efectua pe baza de dispoziții de plată din caseria magazinului. de credit pentru angajații și s-au transmis punctului de lucru D în cursul lunii decembrie 2003 prin firma de curierat iar pentru angajata în luna sept.2003.

Pe fondul unei anchete interne efectuate de conducerea SC SRL B în luna aprilie 2004, s-a aflat că inculpata a intrat în mod fraudulos în posesia cardurilor de debit ale celor 3 salariați încă din momentul trimiterii lor la magazinul D și că în perioada în care salariile erau virate în conturile părților vătămate deschise la BCR - Sucursala D, inculpata le-a sustras folosind cardurile și codurile PIN în paralel înmânându-le la avans și la lichidare sume de bani cu titlu de salariu în cuantum mai mic decât cel real. Tot pe fondul anchetei s-a stabilit că salariații punctului de lucru D, la momentul primirii salariului semnau dispoziții de plată în "alb" la rubrica suma de plată, înscrisuri care ulterior erau completate de către inculpată cu sumele de bani pe care salariații săi trebuiau să le primească în mod real și care erau mai mari decât cele plătite efectiv.

Astfel angajații, și au dat declarații notariale la solicitatea SC. SRL B cu privire la modalitatea de încasare a veniturilor salariale și înscrisurile întocmite cu acea ocazie.

Din declarația autentificată prin încheierea nr.548 din 16.04.2004 emisă de BNP dată de partea vătămată rezultă că în perioada aprilie 2003- martie 2004, a primit salariul de la inculpată și că a semnat dispoziții de plată în alb la solicitarea acesteia. În ceea ce privește cuantumul salariilor primite din același înscris autentic rezultă că în perioada aprilie 2003 sept.2003 angajata a primit cu titlu de avans suma de 675.000 lei lunar iar la lichidare de asemenea o sumă fixă de 825.000 lei. În octombrie 2003, aceeași parte vătămată a primit cu titlu de avans salarial suma de 1.000.000 lei iar la lichidare suma de 900.000 lei. Începând cu sept.2003, la momentul remiterii salariului inculpata nu i-a mai solicitat acestei angajate să mai semneze dispozitii de plată ca dovadă a plătii salariului. În nov. 2003, aceeași parte vătămată a primit cu titlu de salariu suma totală de 2.000.000 lei, în decembrie 2003- 5.000.000 lei în ianuarie 2004- 3.000.000 lei, în februarie 2004- 2.325.000 lei iar în martie 20042.000.000 lei.

Conform informatiilor oficiale furnizate de firma bucuresteană, această parte vătămată ar fi trebuit să primească în total, lunar în perioada aprilie 2003, martie 2004, următoarele venituri în ordine cronologică: 1.655.000 lei (deci cu 155.000 lei mai mult decât venitul real primit conform declarației autentice). În luna următoare trebuia să primească cu 574.100 lei mai mult, apoi în iunie trebuia să primească 6.059.650 lei, în iulie 2003- 6.974,600 lei, august 2003, -2.920.850 lei, sept.-2.935.100 lei, octombrie-3.658.340 lei, nov.2003- 8.480.300 lei, în decembrie 3.906.448 lei, ianuarie 2004 - 2.319.680 lei iar În febr. 2004-, 4.001.576 lei.

Din declaratia autentificată rezultă că veniturile aferente lunii aprilie 2004, au fost ridicate de către partea vătămată de la Oficiul poștal D astfel că nu se mai includ în prejudiciul real cauzat acesteia, prejudiciu care se ridică la suma de 2270,97 lei RON și reprezintă diferența dintre salariul care trebuia să-i fie remis acesteia în perioada aprilie 2003 - martie 2004 conform informațiilor oficiale furnizate de firma angajatoare și veniturile reale încasate în această perioadă.

Până în luna august 2003 inclusiv inculpata a plătit salariile acestei angajate din casieria punctului de lucru D conform registrelor de casă existente la dosar. Deși a ridicat din gestiune sumele reale necesare achitării veniturilor având în vedere sumele plătite efectiv angajatei în cuantum diminuat rezultă că inculpata a sustras în urma unui calcul simplu ținând cont de situația comparativă transmisă oficial de SRL B, din casierie suma de 11.337,450 lei ROL bani pe care i-a folosit în interes personal.

Pentru a crea în contabilitate aparența achitării către angajat a salariilor prestabilite scoase din casierie în perioada aprilie 2003 - august 2003 inculpata a solicitat angajatei să semneze dispoziții de plată în alb la rubrica suma de plată invocând diverse motive pentru justificarea necompletării acestora iar ulterior proceda la înscrierea sumelor reale care trebuiau achitate pe aceste documente justificative înregistrându-le în contabilitate.

În perioada sept.2003-martie 2004 sumele de bani care trebuiau încasate de această parte vătămată au fost virate de firma angajatoare în contul ce i-a fost deschis la BCR Sucursala D însă, întrucât inculpata a intrat în luna sept.2003, în posesia cardului de debit și a codului PIN, deschizând fără drept corespondența destinată angajatei a continuat să-i plătească acesteia salariul în numerar stabilind cuantumul după bunul plac după ce sustrăgea sumele din cont prin folosirea cardului și a codului PIN. Cardul în discuție a fost restituit părții vătămate abia la 17.04.2004 după declanșarea anchetei interne. Rezultă că în perioada arătată inculpata a cauzat părții vătămate un prejudiciu în sumă de 11.372.294 lei ROL.

La fel a procedat inculpata și în ce-i privește pe angajații și.

În decembrie 2003, cardurile de debit și informațiile privind codurile PIN pentru cele două părți vătămate au sosit la firma D într-un plic sigilat. Inculpata în loc să le înmâneze angajaților a violat secretul corespondenței, însușindu-și suporturile magnetice și informațiile confidențiale privind N-urile.

In perioada oct-nov.2003 plata salariilor către cele două părți vătămate s-a realizat de către inculpată pe bază de dispoziții de plată semnate în alb la solicitarea acesteia din urmă. Deși în perioada de referință oct-nov.2003 partea vătămată trebuia să primească cu titlu de salariu conform registrelor de casă, suma totală de 19.676.061 lei vechi conform declaratiei autentice date de notar (33), a încasat efectiv doar suma de 6.300.000 lei vechi.

Diferența de bani în cuantum de 13.376.061 lei deși scoasă din casieria societătii a fost reținută de către inculpată și utilizată în alte scopuri, falsificând dispozitii de plată sub aspectul sumelor de bani care trebuiau achitate către angajată.

În aceeași situație se află și partea vătămată care trebuia să primească pentru lunile octombrie-noiembrie 2003, suma totală de 19.676.061 lei vechi, având aceeași vechime ca și dar a primit în mod efectiv conform declarației autentificate date la notar doar suma de 6.400.000 lei vechi (36). Diferența de bani în sumă de 13.276.061 lei, deși a fost scoasă din casieria societății cu titlu de avans salarii pentru angajatul, a fost însușită și folosită în alte scopuri de către inculpată, fiind falsificate dispozițiile de plată care trebuiau să justifice plata salariilor.

Ambele părți vătămate confirmă semnarea în alb a dispozițiilor de plată la solicitarea inculpatei, iar susținerile lor se coroborează cu declarațiile martorilor și, ceilalți angajați ai D în perioada de referintă infractională.

Inculpata - a sustras din conturile de debit ale celor doi angajați salariile lunare virate de firma bucureșteană în perioada decembrie 2003martie 2004, achitându-le acestora sume de bani în cuantumul stabilit de ea.

Astfel, în ceea ce o privește pe partea vătămată, conform statului de plată oficial, în perioada decembrie 2003 - martie 2004, trebuia să primească cu titlu de salarii suma totală de 42.060.936 lei ROL, însă conform declarației autentificate a încasat de la inculpată doar suma totală de 17.500.000 lei ROL. Rezultă deci printr-un calcul simplu că inculpata și-a însușit în mod continuat din contul de debit al angajatei în perioada decembrie 2003 - martie 2004 suma totală de 24.560.936 lei ROL.

La rândul său trebuia să primească în perioada decembrie 2003 - martie 2004 suma totală de 42.060.936 lei vechi (78), însă conform declarației autentificate la notar (36) a primit de la inculpată suma de 17.500.000 lei vechi. Rezultă deci că inculpata și-a însușit prin folosirea fără drept a cardului de debit aparținând angajatului suma de 24.560.936 lei vechi.

În total, prejudiciul cauzat părtii vătămate în perioada octombrie 2003- martie 2004 însumează 37.836.997 lei. În ceea ce o privește pe această parte vătămată din declarația dată la notar și în fața organelor de poliție rezultă că în luna octombrie 2003 a primit suma de 1.900.000 lei vechi.

La începutul anchetei, pe fondul unei declarații date în fața unui inspector din cadrul Direcției Generale a Poliției Municipiului B- Poliția sect.1 Serviciul de Investigare a Fraudelor, organ sesizat de SC. INTERNAȚIONAL SRL B (4) inculpata a declarat că a primit la începutul lunii decembrie 2003 la Punctul de lucru D prin firma două carduri de debit pentru angajații și în plicuri pe care le-a desigilat și și-a însușit suporturile magnetice și informațiile privind codurile PIN.

Inculpata a recunoscut că a utilizat cardurile victimelor pentru a scoate lichiditățile din conturile celor două părți vătămate, hotărând să nu le dea întreaga sumă destinată pentru plata salariului. Diferența de bani, conform propriilor declarații a folosit-o în alte scopuri. În ceea ce privește cardul părții vătămate, inculpata a declarat că l-a primit chiar de la aceasta, care a rugat-o să-I utilizeze pentru scoaterea sumelor și remiterea către ea a acestora la avans și lichidare.

Ulterior, pe fondul urmăririi penale, prin declarațiile pe care le-a dat inculpata a încercat să convingă organele de cercetare penală că în spatele plângerilor formulate de firma bucureșteană se află o conspirație a angajaților săi care au încercat să o înlăture de la conducerea punctului de lucru. Chiar admițând această ipoteză ca reală totuși inculpata nu poate justifica într-un mod verosimil, credibil, motivul deținerii cardurilor subalternilor săi, respectiv a numiților, și până în momentul în care aceștia aflând de faptul eliberării lor s-au revoltat și au insistat să le fie remise.

și au confirmat că dispozițiile de plată a lichidării erau de obicei necompletate la rubrica "suma de plată" în momentul în care inculpata le cerea să le semneze, invocând diverse motive pentru a justifica semnarea lor în alb. Cei doi martori nu au înțeles să formuleze plângere penală prealabilă împotriva inculpatei, pentru violarea secretului corespondenței.

La rândul ei partea vătămată a negat faptul predării cardului de bună voie către inculpata pentru a-i scoate periodic salariile din soldul cardului.

Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu, plângerea penaIă (10), proces-verbal de sesizare din oficiu (11), declarațiile de parte vătămată (15,1619,29-31,34-35,41-47, 359.360,361,362,363), state de salarii (20-21,87,122-133), extrase de cont (22-27,151-153), proces-verbal de constatare (28), declarații autentificate (32,36,38,277,279), declarații inculpată (49-50,53-60,331), dovadă de restituire carduri (f-51-52), decizia 323/14.05.2004 (62), fișa postului (63), contracte de muncă (66,154,156,158), declarații martori (70,270-275, proces-verbal de confruntare (71-77), situații comparative (78-80), dispoziții de plată false (82-86), registre de casă (89-121, 203-260), adresă privind calculația fondului salarial brut (134-136), listingul posesorilor de carduri de debit (162 170), declarații părți civile (175-176; 264-269), adresa 250/21.09.2005(202).

In drept, fapta inculpatei care în perioada aprilie 2003-noiembrie 2003 în baza unei rezoluții infracționale unice prealabile, în calitate de director al punctului de lucru D, aparținând SC. INTERNAȚIONAL SRL B, gestionând sumele de bani din casieria firmei și-a însușit în scop personal o parte din sumele de bani ce trebuiau achitate părților civile A, NADIA și - - cu titlu de salarii, cauzând un prejudiciu total de 37.989.572 lei, întrunește elementele constitutive ale infractiunii de delapidare prev.de art.2151alin.1 cod penal cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 cod penal.

Faptele inculpatei care, în lunile septembrie 2003 și respectiv decembrie 2003 în aceeași calitate, intrând în posesia plicurilor destinate părților civile, și - a reținut și deschis corespondența sustrăgând cardurile de debit și scriptele cu informațiile confidențiale privind codurile PIN, întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de violare a secretului corespondenței prev.și ped. de art.195 alin. 1, 2 cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și a trei in fracțiuni de furt în modalitatea prev.de art.208 alin.1, 2 cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a cod penal.

Faptele inculpatei care în perioada septembrie 2003-martie 2004, în baza unei rezoluții infracționale unice prealabile, după intrarea în posesia cardurilor de debit a sustras periodic din soldul conturilor de debit ale celor trei părți civile, salariile virate de către SC INTERNAȚIONAL SRL B cauzându-Ie un prejudiciu total de 60.494.166 lei vechi, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt în modalitatea prev.de art.208 alin.1 cod penal cu aplic. art.41 al.2, art.42 cod penal.

Faptele inculpatei care în perioada aprilie 2003- decembrie 2003, în baza unei rezoluții infracționale unice prealabile, în calitate de director de magazin, răspunzând de exactitatea și realitatea actelor întocmite, a completat în fals dispozițiile de plată emise pe numele celor trei părți civile, sub aspectul sumelor de bani care trebuiau remise cu titlu de drepturi salariale, deși cele reale primite de părți erau mai mici, după care a procedat la înregistrarea lor în contabilitate pentru a justifica modul de utilizare a fondurilor din casierie și pentru a crea aparența realității tranzacțiilor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.290 cod penal cu aplicarea art.41 al.2, art.42 cod penal.

Întrucât inculpata a săvârșit mai multe in fracțiuni mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, există concurs și prin urmare sunt aplicabile prevederile art.33 lit.a cod penal.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, modul concret de săvârșire, persoana inculpatei care nu are antecedente penale cât și faptul că prejudiciul a fost recuperat doar în parte, numai pentru SC. INTERNAȚIONAL SRL B, restul părților vătămate constituindu-se părți civile în cauză cu următoarele sume: 2.270,97 lei RON către partea civilă; 3.793,69 lei RON către partea civilă; 3.783,69 lei RON către partea civilă - în toate cazurile cu dobânda legală până la acoperirea prejudiciului.

Vinovăția inculpatei este dovedită prin întregul material probator existent la dosar, care este mai mult decât suficient, care atestă existența faptelor, inculpata fiind autoarea acestora, faptele fiind comise cu intenție, iar apărările formulate de inculpată în faza de cercetare judecătorească sunt infirmate de întreg probatoriul existent în cauză.

Prin prisma elementelor de individualizare a pedepselor, instanța a apreciat că pentru reeducarea inculpatei cât și pentru prevenția generală vor fi suficiente aplicarea următoarelor pedepse, reținându-se și circumstanțe atenuante personale constând în împrejurarea că inculpata se află la primul conflict cu legea penală, circumstanțe prev.de art.74 lit.a cod penal:

- 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare în modalitatea prev.de art.2151al.1 cod penal cu aplicarea art.41,42,74 lit.a și 76 lit.a cod penal.

- 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt în modalitatea prev.de art.208 al.1,2 cod penal cu aplic. art. 74 lit.a cod penal și 76 lit.d, Cod penal în dauna părții vătămate:

- 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt în modalitatea prev.de art.208 al.1, 2 cu aplic. art.74 lit.a și 76 lit.d, Cod penal în dauna părții vătămate.

- 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt în modalitatea prev.de art.208 al. 1,2 cu aplic. art.74 lit.a și 76 lit.d, Cod penal în dauna părții vătămate.

- 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt în modalitatea prev.de art.208 al.1 cu aplic. art.41,42, 74 lit.a și 76 lit.d, Cod penal în dauna celor 3 părți vătămate:

- 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 cod penal cu aplic. art.41, 42 și art.74 lit.a și 76 lit.c cod penal totul cu aplic. art.33 lit.a cod penal privind concursul real de infractiuni.

În temeiul art.34 lit.b cod penal s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.

În temeiul art.81,82 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani 10 luni, apreciinduse că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia.

În temeiul art.359 cod proc.penală s-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare asupra suspendării executării pedepsei prev.de art.83 cod penal.

În ce privește infracțiunea de violare a secretului corespondenței prev.de art.195 al.1, 2 cod penal, infracțiune pentru care tragerea la răspundere penală se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate conform al.3 art.195 și ținând cont de faptul că plângerea penală a părților vătămate s-a făcut cu mult peste termenul de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul, conform art.284 cod proc.penaIă, instanța în temeiul art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.f cu aplic. art.284 cod proc.penaIă, va înceta procesul penal împotriva inculpatei sub aspectul infracțiunii de violare a secretului corespondenței.

În temeiul art.348 cod proc.penaIă, s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate.

S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat SC. INTERNATIONAL SRL

În temeiul art.14 lit.b și 346 cod proc.penaIă, combinat cu art.998 cod civil s-au admis acțiunile civile ale părților vătămate și a fost obligată inculpata la plata următoarelor despăgubiri.

- 2.270,97 lei RON către partea civilă;

- 3.793,69 lei RON către partea civilă;

- 3.783,69 lei RON către partea civilă - în toate cazurile cu dobânda legală până la acoperirea prejudiciului.

În temeiul art.162 al.1, 2 și 5 Cod proc.penală s-a admis cererea părților civile și s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatei în vederea reparării pagubelor.

În temeiul art.193 al.1 Cod proc.penală a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată -396,66 lei și către 366,66 lei, reprezentând onorariu avocatial.

În temeiul art.191 cod proc.penală a fost obligată inculpata la 800 lei cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri părțile civile, fără a arăta motivele, iar în fața instanței de apel nu s-au prezentat, deși au fost legal citate.Hotărârea a fost apelată și de către inculpata, care a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria D e j, fiind incident cazul de nulitate prev.de art.197 alin.2 proc.pen. întrucât nu a fost repusă cauza pe rol pentru a se pune în discuție schimbarea de încadrare juridică solicitată de inculpată prin av. În concluziile scrise depuse la dosar, în subsidiar a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună în baza art.334 proc.pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt, prev.de art.208 alin.1 pen. și infracțiunea de furt, prev.de art.208 alin.1, 2 pen. în infracțiunea de abuz de încredere prev.de art.213 pen. cu consecința încetării procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.f proc.pen. pentru lipsa plângerilor prealabile ale părților vătămate necesare pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d proc.pen. și să se dispună achitarea inculpatei pentru celelalte infracțiuni pentru care a fost condamnată în primă instanță.

În ipoteza în care se vor respinge capetele de cerere mai sus amintite, să se dispună admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând să se dispună achitarea inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d proc.pen. pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnată în primă instanță, precum și respingerea pretențiilor civile formulate de părțile civile.

În motivare, cu privire la schimbarea de încadrare juridică solicitată s-a arătat că, inculpata nu a sustras cardurile și nici sume de bani din conturile părților vătămate, ci acestea din urmă i-au predat cardurile pentru a le scoate bani din cont, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, iar pentru a pune în mișcare acțiunea penală sunt necesare plângerile prealabile ale părților vătămate, lipsă în speță.

Cu privire la infracțiunea de delapidare reținută în sarcina inculpatei, s-a arătat că partea vătămată SC SA nu a suferit nici un prejudiciu, motiv pentru care inculpata trebuie achitată de sub învinuirea săvârșirii acestei infracțiuni, nefiind întrunite elementele constitutive, lipsind latura obiectivă; la fel și în privința infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, nu subzistă elementele constitutive, deoarece în actele predate de inculpată firmei în care sunt trecute drepturile salariale ale părților vătămate, există o similitudine deplină, iar statele de plată au fost semnate de părțile vătămate, fără ca cineva să le altereze scrisul.

Tribunalul Cluj prin decizia penală nr.400 din 3 decembrie 2007, a admis apelurile declarate de părțile civile, și împotriva sentinței penale nr.268/14.05.2007 a Judecătoriei D e j, pe care a desființat-o parțial, numai cu privire la omisiunea aplicării disp.art.71, 64 lit.a, c pen. și respectiv disp.art.71 alin.5 pen.

Pronunțând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, s-a făcut aplicarea art.71, 64 lit. a - c Cod pen.; aplicarea art.71 alin.5 pen.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor, au rămas în sarcina statului.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata - împotriva sentinței penale nr.268/14.05.2007 a Judecătoriei D e

A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în apel, în sumă de 120 lei.

Decizia Tribunalului Cluj și implicit sentința Judecătoriei Dej au fost atacate cu recurs de către inculpata care a solicitat casarea lor și trimiterea întregului dosar spre rejudecare la Judecătoria Dej în baza art.38515pct.2 lit.c proc.pen.întrucât prima instanță nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor fiind incident cazul de casare prev.de art.3859pct.9 proc.pen.

Astfel, un prim motiv de recurs îl constituie omisiunea repunerii cauzei pe rol și a schimbării încadrării juridice din infracțiunea de furt prev.de art.208 alin.1 și cea de furt prev.de art.208 alin.1 și 2 pen.în infracțiunea de abuz de încredere prev.de art.213 pen. deoarece judecătorul fondului nu a observat că în concluziile scrise depuse în timpul amânării de pronunțare de către apărătorul ales al inculpatei s-a solicitat schimbarea de încadrare juridică menționată anterior. Se susține că Judecătoria Dej trebuia să repună cauza pe rol, să pună în discuția părților noua încadrare juridică urmând ca inculpata să-și exercite dreptul la apărare raportat la infracțiunea de abuz de încredere. Mai mult, judecătorul fondului nu s-a pronunțat pe această apărare a inculpatei încălcându-se astfel principiul contradictorialității și al nemijlocirii ce guvernează procesul penal, încălcându-se disp.art.334 proc.pen.și 197 alin.4 proc.pen. fiind afectat dreptul de apărare al inculpatei.

Al doilea motiv de recurs îl reprezintă împrejurarea că instanța de fond în motivare nu face nici o referire cu privire la declarația martorei, încălcându-se prezumția de nevinovăție a inculpatei prev.de art.66 proc.pen.precum și principiul egalității probelor statuat prin art.63 alin.2 proc.pen.

Un alt motiv de recurs se referă la declarația pe care a dat-o învinuita în faza actelor premergătoare, când nu era începută urmărirea penală, declarație prin care a fost constrânsă să ateste împrejurări nereale de către organele de poliție care s-au deplasat la locul de muncă a învinuitei SC SRL, declarație care este lovită de nulitate absolută, deoarece în speță nu era începută urmărirea penală.

Un alt motiv de casare este acela că rechizitoriul nu a fost confirmat de către prim-procurorul parchetului respectiv de procurorul ierarhic-superior celui care a efectuat urmărirea penală, încălcându-se disp.art.209 alin.5 proc.pen.

O altă împrejurare sau un alt fapt ce atrage casarea hotărârilor este acela că, inculpata nu a fost audiată în apel d e către Tribunalul Cluj, audiere care este obligatorie având în vedere jurisprudența CEDO respectiv a hotărârii din 25 iulie 2000 din cauza Tierce și alții contra.

Apărătorul ales al inculpatei apreciază că omisiunea audierii acesteia de către tribunal nu poate fi acoperită prin audierea inculpatei de către Curtea de apel d eoarece apelul fiind o cale devolutivă de atac, cu acea ocazie, inculpata își putea propune probe care să fie administrate în mod direct și nemijlocit de către instanță.

Un alt motiv de casare este acela vizând greșita încadrare juridică a faptei, în speță nesubzistând infracțiunea de delapidare prev.de art.2151pen.ci aceea de abuz de încredere prev.de art.213 pen. fiind aplicabil cazul de casare reglementat prin art.17 proc.pen.

Pentru a justifica această solicitare, apărătorul ales arată că inculpata recurentă nu avea nici o atribuție cu privire la gestiunea sumelor de bani, lipsindu-i calitatea de subiect activ al infracțiunii, iar corelativ, părților civile, persoane fizice, le lipsea calitatea de subiecți pasivi a infracțiunii de delapidare.

Mai mult, arată că SC Internațional SRL B nu s-a constituit parte civilă, nesuferind vreun prejudiciu material. În privința infracțiunii de fals incriminat prin art.290 pen.se impune de asemenea achitarea inculpatei în baza art.10 lit.a, aceasta neexistând.

Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios instanța de apel și-a însușit la rândul ei argumentele primei instanțe cu privire la vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunilor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Examinând primul motiv de recurs referitor la repunerea cauzei pe rol de către judecătorul fondului și punerea în discuție a schimbării încadrării juridice din infracțiunea de furt în cea de abuz de încredere, se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Conform art.344 proc.pen. dacă la deliberare instanța constată că unele chestiuni de fapt și de drept nu au fost lămurite, sau mai este necesar de administrat alte probe, repune cauza pe rol cu citarea părților. Procedând altfel, instanța pronunță o hotărâre nelegală cu încălcarea dreptului la apărare al părților ceea ce impune casarea hotărârii.

În speța de față, sancțiunea nulității nu va interveni deoarece s-a constatat că după închiderea dezbaterilor părțile au depus la dosar concluzii scrise, care cuprind o expunere asupra speței deduse judecății cu examinarea probelor administrate pe parcursul procesului. Această concluzie se impune, întrucât nu există obligativitatea instanței de a le pune în discuția contradictorie a părților, deoarece concluziile scrise nu pot fi asimilate actelor noi depuse după dezbateri și deci, nu există obligativitatea comunicării lor.

Schimbarea încadrării juridice în fața primei instanțe se dispune, de regulă, în cursul dezbaterilor judiciare, ori cu ocazia deliberării, instanța ajungând la concluzia aplicării instituției în urma analizei probelor.

Verificând actele dosarului, rezultă fără nici un dubiu că pe parcursul cercetării judecătorești, apărătorul ales al inculpatei nu a solicitat schimbarea încadrării juridice din furt în abuz de încredere, aceasta fiind cerută ca o soluție subsidiară, în cadrul concluziilor scrise depuse în timpul amânării de pronunțare a cauzei.

Prin urmare, față de momentul când a fost solicitată schimbarea încadrării juridice, instanța de fond nu avea obligația repunerii cauzei pe rol și a punerii în discuție a schimbării de încadrare juridică, judecătorul fondului trebuind să se pronunțe însă în considerentele hotărârii cu privire la solicitarea apărătorului ales.

Lipsa referirii de către Judecătoria Dej la această apărare subsidiară a inculpatei, a fost complinită de către instanța de apel, de altfel această solicitare a inculpatei constituind unul dintre motivele de reformare a hotărârii.

Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, în mod corect a procedat Tribunalul Cluj când, trecând la o nouă judecare a fondului cauzei s-a pronunțat în mod expres și a arătat în detaliu de ce fapta inculpatei, constituie delapidare și nu abuz de încredere, condiții în care primul motiv de recurs nu poate fi primit.

De altfel, curtea nu va putea dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel d eoarece nu există nici una dintre situațiile expres prevăzute de art.379 pct.2 lit.b proc.pen. acestea fiind limitativ prevăzute de lege.

Inculpatei nu i-a fost încălcat nici dreptul la apărare deoarece această solicitare a fost invocată în fața celor trei instanțe, instanța de apel și cea de recurs răspunzând și argumentând pentru ce motive încadrarea juridică corectă a faptei comise de inculpată este cea prev.de art.215/1 pen. S-a constatat că inculpata a beneficiat de judecarea în mod echitabil în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către instanțe independente și imparțiale care au statuat asupra drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil precum și asupra temeiniciei sau netemeiniciei acuzațiilor în materie penală îndreptate împotriva sa. Mai mult, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanțelor de control judiciar inculpata a fost asistată de apărător ales.

Nici al doilea motiv de recurs nu este fondat deoarece instanța de fond la fila 6 din cuprinsul sentinței, arată "starea de fapt este dovedită cudeclarațiile martorilor de la filele 70.375". Verificând declarația martorului de la fila 375 se constată că aceasta o privește pe martora dată nemijlocit în fața instanței de judecată la 23 aprilie 2007, condiții în care judecătorul fondului a avut-o în vedere la stabilirea vinovăției inculpatei, astfel că susținerea apărării este în sensul că instanța nu s-a pronunțat într-un fel sau altul referitor la declarația acestei martore.

Dispozițiile art.63 alin.3 proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor, constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.

Cum potrivit art.64 proc.pen.nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatei.

Pe de altă parte, declarația inculpatei dată în faza judecății poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte probe, ceea ce însă, nu este cazul în speță.

Cu privire la critica privind greșita condamnare prin care inculpata susține în esență că probele administrate în cauză, nu conduc cu certitudine la vinovăția sa, ci mai degrabă profită acesteia potrivit principiului "in dubio pro reo", cu alte cuvinte susținând că rezultatul la care au ajuns instanțele nu concordă cu probele administrate în cauză, critică examinată de către curte, se constată următoarele:

În dosarul de față s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarații ale inculpatei, declarații ale martorilor, declarații părți civile, dispoziții de plată false.

Concluzia la care au ajuns instanțele a fost aceea că urmare administrării acestor probe s-a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea, iar încadrările juridice ale faptelor se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, respectiv delapidare prev.de art.215/1 alin.1 pen.cu aplicarea art.41, 42 pen. fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 pen. cu aplicarea art. 41, 42 pen. furt prev.de art.208 alin.1 și 2 pen.cu aplicarea art.33 lit.a pen.și furt prev.de art.208 alin.1 pen.cu aplicarea art. 41, 42 pen. Dând sens, dispozițiilor art.3 din Codul d e procedură penală privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanțele de fond au reținut numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întreg materialul probator administrat în cauză și excluzând o ordine de preferință în ceea ce privește valoarea acestora în raport de faza în care au fost administrate.

Verificând probele administrate în cauză și știut fiind că, o eroare gravă de fapt constă în esență în contradicția evidentă și esențială între ceea ce spune dosarul prin actele lui și ceea ce reține instanța, se poate conchide că există concordanță între probe și hotărârea pronunțată, că s-a dat eficiență deplină dispozițiilor legale ce reglementează probele și mijloacele de probă.

De altfel, toate probele atât cele scrise cât și cele testimoniale se coroborează perfect toate dovedind în afara oricărui dubiu vinovăția inculpatei în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată.

De altfel, declarațiile părților vătămate, sunt la unison cu depozițiile martorilor acuzării Crmene și.

Așa cum am mai arătat, instanța de fond de la D, chiar și depoziția martorei a luat-o în considerare la motivarea vinovăției inculpatei, astfel că nu se poate vorbi de vreo încălcare a dreptului de apărare al acesteia, probele fiind administrate nemijlocit, oral și în contradictoriu în fața instanței, toate conturând fără putință de tăgadă vinovăția recurentei.

Un alt motiv de recurs îl constituie împrejurarea că declarația recurentei din 26 august 2005 dată în fața organelor de poliție, nu ar putea fi luată în considerare deoarece a fost scrisă în etapa actelor premergătoare, nefiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acesteia.

În legătură cu această susținere sunt de remarcat următoarele:

La data de 25 august 2005, în prezența apărătorului ales, recurenta a dat o declarație în calitate de învinuită la Poliția municipiului D, în care, nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetată. Apoi, la data de 26 august 2005 în ziua următoare, tot în prezența apărătorului ales, recurenta a dat o nouă declarație prin care, de asemenea nu recunoaște învinuirea adusă în privința infracțiunii de delapidare, arătând că nu a comis această faptă, declarație dată în fața organelor de poliție.

Instanța de recurs va reține în speță incidența dispozițiilor deciziei 126 din 26 aprilie 2001 a Curții Constituționale care statuează în alin.3 al art.224 din Codul d e procedură penală că "procesul verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. Rezultă, prin urmare, că în această fază, cu excepția procesului verbal menționat, nu pot fi efectuate acte de procedură care să constituie mijloace de probă în sensul prevederilor art.64 din Codul d e procedură penală și care să vizeze o anumită persoană bănuită ca fiind autorul infracțiunii".

Dar, chiar în absența acestor declarații, rămân pentru a se statua asupra vinovăției inculpatei recurente declarațiile date de aceasta în fața procurorului, declarațiile date cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală precum și declarațiile date în fața instanțelor de judecată care conduc indubitabil la stabilirea adevărului judiciar.

În legătură cu motivul de casare vizând nerespectarea prevederilor art.209 alin.5 proc.pen. respectiv confirmarea rechizitoriului de către prim-procurorul parchetului, se remarcă următoarele:

Inexistența pe rechizitoriu a mențiunii privind verificarea legalității și temeinicie acestuia de către procurul ierarhic-superior nu atrage nulitatea absolută a actului de sesizare deoarece potrivit disp.alin.2 al articolului 264 proc.pen."dacă rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic, care a efectuat verificarea, îl înaintează instanței competente, împreună cu dosarul cauzei", iar semnarea adresei prin care cauza a fost înaintată, constituie dovada neinfirmării rechizitoriului, respectiv a verificării temeiniciei și legalității, iar sancțiunea nulității absolute nu primește aplicabilitate.

Mai mult, practica judiciară a statuat că există și situații în care adresa prin care dosarul este înaintat instanței de judecată și conține mențiunea "conform disp.art.264 proc.pen. înaintăm alăturat spre competentă soluționare", este suficientă, apreciindu-se că actul de sesizare întrunește condiția prevăzută de art.264 alin.1 proc.pen.privind verificarea acestuia sub aspectul temeiniciei și legalității.

În speța de față, pe rechizitoriu nu este înscrisă mențiunea verificării legalității și temeiniciei acestuia, însă adresa de înaintare la instanță a dosarului face referire la dispozițiile art.264 proc.pen. fiind semnată de procurorul ierarhic superior. În atare situație, prin semnarea adresei de înaintare de către procurorul ierarhic-superior, rezultă că acesta a efectuat și controlul de legalitate și temeinicie și a actului de sesizare, astfel că restituirea cauzei la procuror ar apărea ca fiind formală.

Pentru considerentele expuse, nu poate fi primit nici acest motiv de recurs.

Referitor la motivul de casare al hotărârii, pentru neascultarea inculpatei în apel, sunt de remarcat următoarele:

Cerința referitoare la ascultarea inculpatului a fost stabilită prin jurisprudența CEDO, arătându-se că în noțiunea de proces echitabil intră și obligația de apreciere directă a mărturiilor personale ale inculpatei, prin audierea ei de către instanță.

Conform art.378 alin.1/1 proc.pen. cu ocazia judecării apelului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatei prezente, potrivit dispozițiilor cuprinse în partea specială Titlul II. Capitolul II, atunci când aceasta nu a fost ascultată la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva acesteia o hotărâre de condamnare.

Dispozițiile art.378 alin.1/1 proc.pen. fac trimitere expres la prevederile din partea specială, dispoziții în care se regăsește art.323 proc.pen.intitulat "ascultarea inculpatului". Când, cu ocazia judecării recursului, se constată că instanța de apel, nu a procedat la ascultarea inculpatului cu respectarea disp.art.70, 72 și 73 proc.pen. instanța de recurs va suplini obligația instanței de fond, procedând la audierea inculpatului, considerând că în cauză operează nulitatea relativă, inculpatul fiind obligat să-și dovedească vătămarea produsă prin neaudierea în fața instanței de apel. Curtea apreciază că o casare cu trimitere spre rejudecare, nu-și găsește aplicabilitatea prin prisma motivelor prevăzute de art.385/9 proc.pen.în condițiile în care potrivit art.385/6 alin.2 proc.pen. "instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art.385/9 proc.pen."

Verificând piesele dosarului, se constată că inculpata a fost audiată nemijlocit de către Judecătoria Dej și împotriva ei s-a pronunțat o soluție de condamnare.

Cu ocazia soluționării apelului promovat de inculpată, corespunde realității că Tribunalul Cluj nu a audiat-

Cu prilejul promovării recursului, aceasta a fost audiată nemijlocit de către Curtea de APEL CLUJ la 13 mai 2008, ocazie cu care s-a constatat că și-a menținut poziția de negare a infracțiunilor și nu a propus probe noi pentru administrare față de cele invocate în fața instanțelor de fond.

Prin prisma celor relevate mai sus, apreciem că în speță a fost respectat dreptul inculpatei la un proces echitabil, drept garantat de art.6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertărilor fundamentale. Atât Judecătoria Dej cât și Curtea de Apel au procedat la audierea inculpatei deși împotriva acesteia a fost pronunțată o soluție de condamnare, nemodificată în recurs.

Atât Judecătoria cât și Curtea, au ascultat-o în mod nemijlocit pe inculpată și au examinat cauza în fapt și în drept cum de altfel a procedat și Tribunalul Cluj fără însă, ca acesta să o asculte în mod direct. Actele dosarului dovedesc că instanțele atât de fond cât și cele de control judiciar nu au procedat la o apreciere globală asupra vinovăției sau a inocenței inculpatei, fără să evalueze în mod direct, elementele de probă prezentate personal de inculpată. Atâta vreme cât prin considerentele hotărârilor inculpatei i s-a răspuns punctual la toate apărările formulate, fiind administrate nemijlocit toate probele solicitate de aceasta, rezultă că procedura derulată în fața magistraților îndeplinește exigențele unui proces echitabil.

Mai mult, este de subliniat că Tribunalul Cluj în calitate de instanță de apel, având competența de a se pronunța atât asupra chestiunilor de fapt cât și asupra celor de drept și urmând aceleași reguli ca și cele din fața primei instanțe, a analizat și a completat solicitarea inculpatei de a se schimba încadrarea juridică din furt în abuz de încredere asupra căreia Judecătoria Deja omis să se pronunțe, apărare care de altfel a fost reiterată și în fața instanței de recurs.

În fine, ținând cont că neaudierea inculpatei în apel reprezintă o nulitate relativă, iar inculpata nedovedind vreo vătămare produsă prin neascultarea sa de către Tribunalul Cluj, se apreciază că nici această susținere nu poate fi primită, neimpunându-se casarea hotărârii.

În legătură cu ultimul motiv de recurs în sensul că fapta inculpatei care în perioada aprilie 2003-noiembrie 2003 gestionând sumele de bani aparținând SC Internațional SRL B în calitate de director al punctului de lucru D, a însușit din gestiunea firmei o parte din sumele de bani ce trebuiau achitate celor trei părți civile cu titlu de salarii, constituie delapidare și nu abuz de încredere sunt de relevat următoarele:

dosarului atestă că inculpata a fost angajată în calitate de lucrător comercial la magazinul SC SRL D aparținând de SC Internațional SRL B începând cu 16 decembrie 1998 când i-a fost întocmit contractul individual de muncă nr.7160/1998, contract ce a încetat la 14 mai 2004. Din anul 2001 inculpata a fost desemnată șef de magazin având următoarele atribuții: să efectueze plata drepturilor salariale către angajații punctului de lucru în condițiile și modalitățile stabilite de conducere a firmei; să răspundă de gestiunea de vânzare, de obiectele de inventar, de numerar, de depunerile în bancă și de fișierul de casă; de exactitatea și realitatea actelor întocmite.

Conform art.213 pen.pentru existența infracțiunii de abuz de încredere, se cere ca făptuitorul să dețină bunul mobil ce constituie obiectul material pe baza unui titlu, adică a unui raport juridic patrimonial (depozit, mandat, împrumut) și ca el să-și însușească acel bun, să dispună de acesta pe nedrept, ori să refuze a-l restitui. În speță, inculpata gestionând sumele de bani din caseria firmei în calitate de director al punctului de lucru D și-a însușit din gestiune în scop personal o parte din sumele de bani ce trebuiau achitate părților civile cu titlu de salarii cauzând un prejudiciu total de 37.989.572 lei.

Prin urmare, fapta inculpatei recurente de a însuși din gestiunea firmei bani care trebuiau predați cu titlu de salarii părților civile, constituie infracțiunea de delapidare și nicidecum de abuz de încredere, deoarece banii părților civile nu s-au aflat niciodată în posesia inculpatei și nu a existat între ea și părțile civile un raport juridic în temeiul căruia inculpata să fi dobândit detenția sumelor de bani aparținând victimelor, cu obligația de a păstra și restitui la termenul și în condițiile stabilite banii predați de către aceștia.

Spre deosebire de infracțiunea de abuz de încredere, delapidarea este o infracțiune cu subiect calificat: funcționar ori alt salariat care are în gestiune sau administrare bani, valori, ori alte bunuri, pe care le însușește, le folosește sau le trafică în interesul său ori pentru altul. Ca urmare, ori de câte ori fapta constă în însușirea, folosirea sau traficarea într-un astfel de interes, a banilor, valorilor, sau altor bunuri, de către funcționarul sau alt salariat căruia i-au fost încredințate pentru gestionare sau administrare, ea va trebui încadrată în infracțiunea de delapidare, iar nu în aceea de abuz de încredere.

Atât din declarațiile inculpatei cât și ale părților civile cât și ale martorilor, rezultă că inculpata avea calitatea și exercita atribuții de gestionar de fapt, și efectua plata drepturilor salariale către angajații punctului de lucru, condiții în care a însușit din salariile părților vătămate sume importante. Așa fiind, activitatea desfășurată de gestionarul de fapt al unei societăți comerciale se regăsește în definirea noțiunii de "funcționar" dată prin articolul 147 alin.2 pen.și nu în cea de deținere cu orice titlu a unor bunuri mobile ale altuia. Prin urmare, însușirea de către gestionarul de fapt al unei societăți comerciale, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori, sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează, constituie infracțiunea de delapidare prev.de art.2151pen.și nu cea de abuz de încredere prev.de art.213 pen. pentru existența infracțiunii de delapidare, nu prezintă relevanță faptul, dacă inculpata era sau nu încadrată cu contract de muncă, esențială fiind împrejurarea ca aceasta să exercite o însărcinare în serviciul societății, care poate fi sau nu retribuită.

Nu în ultimul rând trebuie remarcat că sumele de bani cuvenite cu titlu de salariu nu aparțineau SC Internațional SRL ci aparțineau angajaților punctului de lucru D, astfel că unitatea nu a suferit un prejudiciu material în urma activității inculpatei, acesta situându-se în patrimoniul persoanelor fizice din a căror salarii inculpata și-a însușit importante sume de bani.

Infracțiunea de fals incriminată prin art.290 pen.este dovedită prin aceea că inculpata răspunzând de exactitatea și realitatea actelor întocmite, a completat în fals dispozițiile de plată emise pe numele celor trei părți civile, sub aspectul sumelor de bani care trebuiau remise cu titlu de drepturi salariale, deși cele real primite de victime erau mai mici, după care a procedat la înregistrarea lor în contabilitate pentru a justifica modul de utilizare a fondurilor din casierie și pentru a crea aparența realității tranzacțiilor.

Cum hotărârile recurate sunt legale și temeinice sub aspectele criticate și nu se constată nici alte motive de casare, cu ocazia examinării din oficiu, potrivit art.385/9 alin.3 proc.pen. în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen.recursul declarat de inculpată se va respinge ca nefondat.

În baza art.189 proc.pen.se va stabili în favoarea Barouluid e Avocați C suma de 100 lei reprezentând onorarul pentru apărătorul din oficiu R ce i-a asigurat asistența inculpatei pentru termenele de judecată din fața Curții de APEL CLUJ la 25 martie și 22 aprilie 2008 din

Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpata va plăti statului 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorarul apărător oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata domiciliată în D,-,.30, -.6, împotriva deciziei penale nr. 400/A din 3 decembrie 2007 a Tribunalului Cluj.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru termenele din 25 martie si 22 aprilie 2008, avocatului R.

Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - - - -

Red./PD/CA

2 ex.- 28.05.2008

Jud.fond.

Jud.apel:;

Președinte:Delia Purice
Judecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 322/2008. Curtea de Apel Cluj