Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 326/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 326
Ședința publică de la 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 30.08.1962 - detinut in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din 19.05.2009 pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent precizeaza ca isi mentine recursul declarat și nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpat.
Avocat susține că, a formulat recurs impotriva incheierii de ședință pronunțată de Tribunalul I, prin care s-a mentinut masura arestarii preventive luată față de inculpat, intrucat consideră că, inculpatul poate fi judecat in stare de libertate, a fost finalizata cercetarea judecatoreasca, probatoriul a fost administrat, in cauză nu sunt probe certe de vinovatie, motiv pentru care nu se mai justifica mentinerea inculpatul in arest.
Din actele in circumstanțiere pe care le-a depus la dosar, rezulta că inculpatul este cunoscut ca un om credincios, are un loc de muncă stabil. Este adevarat că i-a fost suspendat contractul de muncă, dar el dorește să-și reia activitatea.
Susține inculpatul că, partea vatamata are un prieten cu care intreține relații intime, că declaratiile acesteia sunt mincinoase.
Pe cale de consecință, solicita admiterea recursului, casarea incheierii recurate, a se reaprecia probele administrate in cauză și a se dispune judecarea inculpatului in stare de libertate, se va prezenta in instanta ori de cate ori i se va solicita.
Reprezentanta Ministerului Public avand cuvantul, apreciaza incheierea Tribunalului I ca fiind legala si temeinica, in cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea in libertate a inculpatului. Considera ca elementele in circumstantiere care le-a invocat inculpatul, nu au relevanță in cauză. Solicita respingerea recursului ca nefondat.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine că nu a savarsit aceste fapte, este o inscenare pusă la cale de fiica si sotia sa. Nu se consideră un pericol public, este un om credincios, totdeauna a fost respectat in societate, are un loc de muncă si doreste sa-si reia activitatea. Solicita a se dispune judecarea sa in stare de libertate, va respecta toate conditiile ce vor fi impuse de catre instanta.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 19 mai 2009, Tribunalul Iașia respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul având ca obiect înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art.145 Cod procedură penală.
În baza art.300 indice 2 și art.160 indice "b" alin.1 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.160 indice "b" alin.3 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.08.1962 în comuna, județul I, în prezent deținut în Penitenciarul Iași.
În motivarea încheierii s-a subliniat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat ci, dimpotrivă acestea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
S-a mai menționat că acele "indicii temeinice" care au fost avute în vedere de judecător la soluționarea propunerii de arestare preventivă și care rezultau din declarația părții vătămate, a martorilor, -a, fișa de examinare psihologică a părții vătămate realizată de - Serviciul pentru situații de urgență I și înregistrările video realizate de partea vătămată au fost, în cea mai mare parte și în faza cercetării judecătorești.
Cu ocazia vizionării casetei video, inculpatul a recunoscut că el este bărbatul care apare dezbrăcat alături de fiica sa adoptivă.
Inculpatul a mai susținut că în cauză nu sunt probe suficiente care să facă dovada faptului că el a comis acele fapte grave și urâte de care este acuzat; în motivarea încheierii, prima instanță a arătat că în această fază se verifică doar existența unor indicii temeinice, care să justifice bănuiala legitimă că inculpatul a comis faptele prevăzute de legea penală, urmând ca la final să fie analizată existența vinovăției.
A mai menționat prima instanță că și la acest moment subzistă temeiurile arestării preventive prevăzute de art.148 literele "b", "e" și "f" Cod procedură penală.
Există date că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, în mod direct sau indirect, prin influențarea părții vătămate sau a martorilor din dosar mai ales că martorii sunt fie rude, fie prieteni apropiați; partea vătămată are acum vârsta de 17 ani și în ipoteza lăsării în libertate a inculpatului, ar putea fi expusă la presiuni din partea acestuia.
Atât partea vătămată cât și martorii audiați în cauză au declarat că inculpatul, atât anterior arestării, cât și ulterior, a luat legătura cu ei, fie în mod direct, fie indirect și a făcut presiuni asupra lor pentru schimbarea declarațiilor și ajungerea la o înțelegere frauduloasă.
În privința pericolului social, concret creat pentru ordinea publică, prin lăsarea în libertate a inculpatului, s-a reținut că acesta este unul real și actual iar faptele, presupus a fi săvârșite de inculpat imprimă un grad ridicat de periculozitate acestuia.
S-a mai subliniat că în cauza de față, menținerea arestării preventive este justificată și de alte temeiuri, respectiv apărarea ordinii publice, riscul exercitării unor presiuni asupra martorilor și al realizării unei înțelegeri cu partea vătămată.
Pentru aceste considerente, prima instanță a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, măsură ce a fost menținută.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen inculpatul, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că în cauză a fost finalizată cercetarea judecătorească, nu sunt probe certe de vinovăție și nu se mai justifică menținerea stării de arest preventiv.
A mai precizat inculpatul că are un loc de muncă stabil, că i-a fost suspendat contractul de muncă și că dorește să-și reia activitatea.
A mai subliniat că partea vătămată avea un prieten cu care obișnuia să întrețină relații intime.
A solicitat admiterea recursului promovat, casarea încheierii pronunțate și judecarea în stare de libertate.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că încheierea pronunțată este legală și temeinică.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr.2058/P/20.10.2008 pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest, fapte prevăzute și pedepsite de art.197 alin.1, alin.2 lit. "b" și alin.3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.203 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și cu referire la art.33 lit. "b" Cod penal, reținându-se că în perioada 2005 - 26.08.2008 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea constrângerii a întreținut acte sexuale cu fiica sa, născută la data de 21.11.1991.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la data de 21.10.2008 iar primul termen de judecată a fost fixat la data de 04.11.2008.
Cercetarea judecătorească efectuată până în prezent îndreptățește aprecierea potrivit căreia temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nici nu au apărut elemente noi care să impună luarea altei măsuri preventive.
și probele temeinice avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, în cursul urmăririi penale s-au confirmat și în faza cercetării judecătorești.
Pentru aceste considerente, în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art.139 alin.1 și pe cale de consecință a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În cauză continuă să fie îndeplinite și condițiile cumulative cerute de dispozițiile art.148 lit. "f" Cod procedură penală în sensul că faptele pentru care este judecat inculpatul sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului, libertatea individuală este una din valorile fundamentale protejate, iar România a ratificat această convenție prin Legea nr.30/1994, așa încât aceasta completează dreptul intern, conform art.11 și art.20 din Constituția României.
În jurisprudența Curții Europene s-a apreciat că faptele care au dat naștere la bănuieli în legătură cu săvârșirea unei fapte incriminate de normele interne nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru justificarea unei condamnări, sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație.
Pericolul social concret trebuie privit nu numai prin prisma gravității infracțiunii cercetate și a valorilor sociale vătămate prin comiterea ei, ci și prin prisma stării de neîncredere care se poate crea în rândul societății civile față de organele care asigură înfăptuirea justiției, atunci când sunt cercetați în stare de libertate inculpați cărora li se rețin în sarcină infracțiuni cu un deosebit impact social, ca în cauza de față.
Pe cale de consecință, pericolul concret creat pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri negative, reacție care ar produce perturbații la nivelul respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor persoane periculoase cum este cea din prezenta cauză, organele de stat nu acționează eficient și că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a apreciat că cererea inculpatului având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea este neîntemeiată și că se impune menținerea stării de arest a acestuia.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia încheierii, urmează ca în baza art.38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală să fie respins ca nefondat recursul promovat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 60 lei (RON) cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
10.VI.2009.-
2 ex.-
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Otilia Susanu, Elena Scriminți
