Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 343/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 343/
Ședința publică din 10 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Dumitru
JUDECĂTOR 3: Marius Andreescu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentată prin procuror.
S-a luat în examinare, pentru soluționare,recursurile declarate de recurenții-inculpați, împotriva încheierii din 04 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: inculpații asistat de avocat ales; - asistat de avocat ales escu; asistat de avocat ales; - asistat de avocații aleși escu și -; asistat de avocat ales; asistat de avocat ales și asistat de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul arată că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat având cuvântul pentru inculpatul,solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În susținerea recursului, se arată că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate morală la șantaj și constituire în grup infracțional.
S-a reținut că printr-un singur act material, constând în discuția telefonică cu inculpatul -, în legătură cu deplasarea acestuia în Sibiu, unde inculpatul s-a deplasat, i-ar fi întărit încrederea în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală.
Solicită revocarea măsurii arestării preventive, în condițiile art.139 alin.2 teza a -II- și alin.35Cod de procedură penală, potrivit cărora, atunci când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se, în cazul arestării preventive, punerea în libertate a inculpatului.
De asemenea, măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una din măsurile prevăzute la art.136, respectiv obligația de a nu părăsi țara sau localitatea de domiciliu.
Apreciază că din examinarea rechizitorului se constată că și dacă ar fi adevărată fapta reținută în sarcina inculpatului, aceasta constituie un singur act material, ceea ce duce la concluzia că are o participare extrem de redusă la săvârșirea celorlalte fapte penale descrise în actul de sesizare.
Totodată arată că inculpatul a avut o comportare bună în timpul cercetărilor penale și ulterior și nu are antecedente penale.
Solicită instanței să aibă în vedere și situația personală a inculpatului care fiind arestat de 10 luni starea sănătății acestuia s-a agravat, fiind operat pe cord, actele medicale fiind depuse la dosar și are în întreținere un copil cu ce are grave probleme de sănătate.
Avocat escu având cuvântul pentru inculpatul -, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și revocarea măsurii arestării inculpatului. Susține că în fața instanței s-au produs argumente privitoare la măsura arestării preventive a inculpaților din cele mai diverse și măcar unul dintre ele ar fi trebuit să ducă la revocarea măsurii arestării preventive având în vedere neregularitatea încheierii prin care s-a luat această măsură.
Consideră că au fost încălcate dispoziții legale care atrag nulitatea absolută în conformitate cu art.197 alin.2 Cod de procedură penală, respectiv faptul că organul de urmărire penală -DIICOT-Biroul Teritorial Vâlcea, nu era competent să efectueze acte de urmărire penală, întrucât potrivit art.11 din Legea 508/2004 competența revenea Structurii Centrale DIICOT având în vedere că s-au reținut în sarcina inculpaților infracțiuni săvârșite în raza a 3 curți de apel.
Susține că necompetența organului de urmărire penală atrage automat necompetența instanței de judecată și ținând cont de dispoziția imperativă a legii nu este loc de vreo interpretare, iar instanței îi revenea sarcina de a pune în discuție,din oficiu, competența.
În concluzie, solicită revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului - aceasta fiind luată în mod nelegal și nu există temeiuri care să justifice privarea de libertate.
Trebuie avut în vedere de instanță că se împlinește 1 an de la luarea măsurii arestării preventive iar inculpatul prin excepțiile de neconstituționalitate invocate s-a apărat și nu este vina acestuia că nu se soluționează cauza, el fiind nevoit să se apere cu toate mijloacele de care dispune.
Avocat escu, având cuvântul pentru inculpatul -, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond înlocuirea măsurii arestării cu măsura de a nu părăsi țara. Se invocă principiul prezumției de nevinovăție și susține că starea de normalitate este aceea ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate și pe baza unui probatoriu imparțial să se stabilească cine are dreptate.
In ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive invocă si argumentele anterioare, respectiv faptul că inculpatul suferă de hepatită, acesta nu a încercat să se sustragă urmăririi penale, are 3 copii în întreținere, nu este recidivist, a avut însă antecedente penale dar a fost reabilitat. Apreciază că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu este de ajuns aserțiunea că judecata trebuie să continue cu inculpatul în stare de arest preventiv, ca atare, consideră că instanța trebuie să se raporteze la termenul rezonabil.
Avocat pentru inculpații, și, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii recurate și înlăturarea măsurii arestării preventive.
Pentru inculpatul apreciază că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, acesta a stat deja 9 luni în stare de arest preventiv iar prin menținerea arestului s-ar tinde către o pedeapsă.
Totodată, susține că inculpatul are o situație procesuală similară cu cea a inculpatului și nu sunt suficiente probe care să-l considere pe inculpat unp ericol pentru ordinea publică.
În continuare, pentru inculpatul susține aceleași motive, susținând că instanța trebuie să aibă în vedere principiul prezumției de nevinovăție.
Apreciază că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive ci revocarea acestei măsuri și punerea inculpaților în libertate.
Pentru inculpatul, apreciază de asemenea că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Avocat având cuvântul pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. Apreciază că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent.
Trebuie avut în vedere faptul că împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive în temeiul art.148 lit.f) Cod de procedură penală,respectiv că "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintăun pericol pentru ordinea publică", iar după cele 10 luni scurse de la luarea măsurii preventive trebuie analizat dacă acest pericol s-a diminuat sau nu mai există.
Apreciază că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu este de ajuns aserțiunea că judecata trebuie să continue cu inculpatul în stare de arest preventiv, ca atare, consideră că instanța trebuie să se raporteze la termenul rezonabil.
Susține că măsura arestării preventive este una excepțională iar instanța trebuie să facă aplicarea dispozițiilor art.5 din CEDO și art.21 din Constituția României, având în vedere și faptul că din ianuarie 2008 și până astăzi nu s-au efectuat acte de cercetare judecătorească în cauză care în prezent este suspendată până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate și este depășit termenul rezonabil privind arestarea preventivă.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de inculpați și menținere a ca legală și temeinică a încheierii recurate.
Arată că s-a pus în general problema termenului rezonabil, termen care este determinat de complexitatea cauzei, natura infracțiunilor, modul în care inculpații au încercat să colaboreze cu organele de cercetare penală.
Susține că în acest moment suspendarea judecății cauzei nu este un temei nou care să ducă la revocarea arestării preventive și nu au dispărut temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive.
De asemenea, față de susținerile apărătorilor legate de tergiversarea soluționării cauzei, precizează că este vorba de un proces suspendat, iar până Curtea Constituțională nu se pronunță pe excepțiile de neconstituționalitate, nu se poate face altceva decât verificarea măsurii arestării preventive, în conformitate cu art.303 alin.6 Cod de procedură penală.
Apreciază că nu au dispărut temeiurile care au dus la arestarea preventivă a inculpaților.
Cu privire la termenul rezonabil invocat de apărare susține că trebuie avut în vedere că acesta este determinat de complexitatea cauzei, natura infracțiunilor și modul în care inculpați au încercat să colaboreze cu organele de cercetare penală.
Având ultimul cuvânt, inculpații au solicitat pe rând următoarele:
- - - să fie judecat în stare de libertate.
- - să fie judecat în stare de libertate.
- este de acord cu concluziile apărătorului și să fie judecat în libertate.
- - - lasă la aprecierea instanței
- - nu este vinovat.
- - lasă la aprecierea instanței
- - să fie pus în libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art.300/2 rap. la art.160/b și art.303 alin.6 Cod pr.penală, a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților,.
S-a motivat că menținerea arestării preventive a inculpaților se impune, deoarece temeiurile care au determinat luarea măsurii există în continuare.
Impotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații -, -, -, solicitând admiterea acestuia și judecarea lor în stare de libertate.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin. ultim Cod pr.penală, curtea constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art.136 alin.1 Cod pr.penală, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a asigura buna desfășurare ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit.d a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Articolul 148 alin.1 Cod pr.penală, prevede condițiile și cazurile în care se dispune arestarea inculpatului.
Totodată, potrivit art.139 alin.1 Cod pr.penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Curtea reține, că cei șapte inculpați au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni deosebit de grave (corupție, spălare de bani, înșelăciune, evaziune fiscală, infracțiuni de comerț electronic și asociere în scopul comiterii de infracțiuni).
In cauză, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun, în continuare, privarea de libertate a acestora.
O eventuală lăsare în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor imputate inculpaților, de starea de pericol creată precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Astfel, s-ar crea un sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.
Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
S-a invocat de către inculpați durata detenției.
In legătură cu acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că, la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive, vor fi avute în vedere complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpatul a prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a formula atât apărării cât și acuzării, mijloace de probă și explicațiile pe care le consideră necesare.
Având în vedere toate aceste aspecte, se constată că nu s-a încălcat un termen rezonabil pentru arestarea preventivă.
Menținerea arestării preventive a inculpaților nu are nici o legătură cu prezumția de nevinovăție, atâta timp cât există motive verosimile de a-i bănui că au săvârșit o infracțiune.
Acesta este un principiu pe care se întemeiază procesul penal care nu împiedică luarea unei măsuri preventive privative de libertate.
Starea precară a sănătății, situația familială, lipsa antecedentelor penale nu sunt suficiente argumente în favoarea judecării inculpaților în stare de libertate, în raport de menținerea temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestării preventive.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la competența teritorială a organului de urmărire penală, prima instanță reținând corect că, în raport de modificările dispozițiilor art.12 din Legea nr.508/2004, - Biroul Teritorial Vâlcea poate cerceta o infracțiune săvârșită în raza de competență a Curții de Apel Alba -
Concluzionând, curtea consideră că, în mod corect, prima instanță a apreciat că, în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art.148 lit.h Cod pr.penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile imputate este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Ca atare, încheierea pronunțată la data de 4 iunie 2008 de către Tribunalul Vâlcea este legală.
In consecință, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați care, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, toți aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 04 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2/3.07.2008
Jud.fond
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Marioara Dumitru, Marius Andreescu
