Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 35/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 35/
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul G împotriva încheierii penale din 28.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent G, în stare de arest, asistată de avocat din oficiu din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului și casarea încheierii atacate.
Procurorul solicită respingerea recursului arătând că încheierea pronunțată de Tribunalul Timiș este temeinică și legală.
Inculpatul-recurent G, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, arătând că de mai mult de doi ani de când este arestat preventiv nu a fost audiat de instanța de fond și nu a beneficiat de dreptul la apărare. Mai arată că nu s-a sustras răspunderii penale și că atâta timp cât a fost administrator nu s-a întâmplat nimic, ci doar după ce a predat administrația. Totodată, precizează că are fetele bolnave și nu a mai luat legătura cu acestea de patru luni.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin încheierea penală de ședință din data de 28.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul art. 300 ind. 2 Cpp raportat la art. 160 ind. b Cpp, s-a constastat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpatul G, fiul lui G și al, născut la data de 08.11.1968, CNP -, în comuna, jud. N, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 94/07.11.2007 emis de Tribunalului Timiș și s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 zile.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin încheierea penală din 16.12.2009 pronunțată în dosar nr- emisă de Tribunalul Timișs -a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul G, pe o perioadă de 60 de zile, iar prin decizia penală nr. 1262/R din 28.12.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.P.P. a fost admis recursul declarat de inculpatul G, s-a casat încheierea penală recurată, parțial, doar în privința inculpatului și s-a trimis cauza spre rejudecare, motivat de faptul că inculpatul a fost privat de asistență juridică la Tribunalul Timiș, când s-a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, întrucât apărătorul care a asigurat asistență juridică inculpatului, av. din cadrul Baroului M este avocat stagiar
Deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpatului, G, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în prezent, iar măsura arestării preventive a fost luată și menținută cu respectarea dispozițiilor legale, fiind îndeplinite, atât condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, cât și cele prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, de la ultima verificare a măsurii arestării preventive și până în prezent, neintervenind nicio modificare sau schimbare în ceea ce privește temeiurile arestării preventive.
În ceea ce privește durata privării preventive de libertate, plecând de la criteriile ce rezultă din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, tribunalul a considerat că, față de complexitatea deosebită a cauzei și comportamentul autorităților judiciare, care nu au manifestat, în nici un moment, pasivitate în instrumentarea cauzei, aceasta se înscrie în limite rezonabile. În același sens, tribunalul a apreciat că este obligat să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte, și interesul public, de protecție, a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, precum și din consecințele acestora.
De asemenea, tribunalul a constatat că nu au intervenit împrejurări noi care să justifice fie încetarea, fie modificarea temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat, astfel încât, în temeiul art. 300 ind. 2 Cpp raportat la art. 160 ind. b Cpp, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
Împotriva încheierii penale din 28.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs inculpatul G, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr- la data de 04.01.2010.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat de inculpat este neintemeiat.
In mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozitiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul G continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul G ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, cuantumul prejudiciului).
Astfel, din probatoriul administrat în cauză se poate trage concluzia rezonabilă că ar fi posibil ca inculpatul, singur sau alături de alte persoane,coinculpate în cauză să fi avut preocupări în ceea ce privește activitatea de înșelare a părților vătămate, în derularea raporturilor comerciale, probele efectuate până în acest moment nefiind în măsură să înlăture vinovăția inculpatului. La aprecierea gradului de periculozitate a inculpatului se are în vedere și natura infracțiunii și cuantumul prejudiciului cu privire la care există indicii că ar fi fost creat prin comiterea faptei.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin prisma dispozițiilor art. 6 și 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale termenul rezonabil de soluționare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpat în arest preventiv și prin prisma principiului conform căruia, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu caracter definitiv, o persoană este prezumată nevinovată, dar și prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecății, complexitatea acesteia, numărul părților implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate.
Astfel, in temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. va fi respins recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale din 28.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale din 28.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
- - G - - -
Grefier,
Red. - 27.01.2010
Tehnored. - 27.01.2010
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Gheorghe Bugarsky, Codrina Iosana
