Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 356/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr. 1899/2/2009
481/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 356
Ședința publică de la 10 martie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism estereprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 26 februarie 2009 Tribunalului București Secția a II a Penală, din dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică întrucât, deși nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului.
Subliniază faptul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii atacate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate. Solicită să se remarce faptul că inculpatul, provine dintr-o familie organizată, este student în anul IV al Facultății de Drept, din cadrul Universității, iar la data nefericitului eveniment era încadrat în muncă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond, corect considerând că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, inculpatul, în mod repetat ocupându-se cu traficarea drogurilor.
Inculpatul solicită să-i fie admis recursul și să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față,constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în temeiul dispozițiilor art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților G, și -.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive, arătând că, față de circumstanțele personale favorabile,lăsarea sa în libertate nu reprezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, acesta a fost arestat preventiv la data de 24 iulie 2008 ( nr.141/UP/24.07.2008), pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală - iar prin rechizitoriul nr.635/D/P/2008, emis la data de 6 noiembrie 2008 de Către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (alături de alți 7 inculpați) a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată și aderare la un grup infracțional organizat, prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 14 alin.1, lit.d din Legea nr.143/2000 și, respectiv art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că în perioada mai - 23 iulie 2008, în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, a vândut heroină la data de 22.05.2008 colaboratorului cu nume de cod " " o doză în cantitate de 0,08 grame heroină contra sumei de 50 lei, iar la data de 22.07.2008 a distribuit învinuitului - și învinuiților minori zis," și, în vederea vânzării, 94 doze duble de heroină, două folii de staniol ce conțineau heroină și o punguță conținând aproximativ 5 grame de heroină, droguri procurate de inculpatul G, acestea fiind găsite în dimineața de 23.07.2008, cu ocazia percheziției efectuate în barăcile improvizate și amplasate ilegal în spatele supermarketului, sector 3,
Începând cu luna mai 2008, inculpatul a aderat la grupul infracțional constituit de către G, și, iar ulterior a sprijinit activitatea infracțională desfășurată de acest grup, prin vânzarea - în mod repetat - de heroină, în calitate de intermediar al persoanelor care au inițiat grupul organizat, activitatea infracțională pe linia traficului de droguri de mare risc desfășurându-se în zona supermarketului, sector 3,
Analiza temeiurilor de fapt ale arestului preventiv exclude analiza probelor și a mijloacelor de probă, dar nu împiedică instanța să procedeze la o antamare a faptelor principale, cu scopul de a constata existența unei suspiciuni rezonabile, în sensul art.5 paragraf 1 lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; pornind de la aceste repere - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la instituirea - față de inculpat, a celei mai grave măsuri preventive, subzistă și impun în continuare lipsirea acestuia de libertate.
Astfel, probele din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată sunt: procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate; procesele verbale de redare a rapoartelor investigatorului sub acoperire " "; procesele verbale de redare a declarațiilor colaboratorului cu nume de cod " "; procesele verbale de investigații întocmite de investigatorul sub acoperire; procesele verbale de percheziție domiciliară; fotografiile judiciare; declarațiile martorilor asistenți, declarațiile inculpaților minori, concluziile rapoartelor de constatare tehnico științifică din care rezultă că probele ridicate de organele de cercetare conțin heroină.
Totodată, contrar susținerilor recurentului inculpat, Curtea găsește justificată aprecierea instanței de fond cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă, și la acest moment procesual, lăsarea acestora în libertate, în condițiile în care inculpatul este cercetat pentru infracțiuni extrem de grave, pedepsibile cu închisoare de până la 25 de ani.
În jurisprudența instanței supreme s-a statuat că, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că, la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, astfel că existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme din partea autorităților statului față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Ca atare, în aprecierea acestei stări de pericol pentru ordinea publică, Curtea nu se poate face abstracție de gravitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, exprimate în cazul concret din cauza de față prin amploarea deosebită și repetabilitatea presupuselor activități infracționale desfășurate de inculpați de-a lungul unei considerabile perioade de timp, datele și informațiile puse la dispoziția instanței oferind indicii temeinice că aceștia au conlucrat între ei sub coordonarea inculpatului G, apreciat ca fiind liderul grupului infracțional, în scopul obținerii de foloase materiale injuste, prin modul de operare folosit (deținea o adevărată "școală" unde ceilalți erau instruiți și specializați în traficul de droguri), precum și prin urmările negative produse (punerea în pericol a sănătății publice și chiar a vieții), aspecte care sunt de natură a genera o puternică rezonanță socială negativă.
Pe de altă parte, în lipsa unei reacții ferme din partea autorităților statului față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, ar putea exista riscului comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, sau chiar al reluării de către inculpații aflați în libertate a acțiunilor infracționale care le asigură obținerea în mod facil a unor importante venituri, ordinea socială fiind pusă astfel în pericol.
În privința circumstanțelor personale ale recurentului, invocate în apărare, Curtea apreciază că acestea nu pot fi evaluate, cu privire la necesitatea menținerii arestării preventive, decât în contextul gravității concrete a faptelor și al scopului urmărit prin privarea în continuare a inculpatului de libertate, după cum prevăd dispozițiile art.136 alin. 1 Cod de procedură penală.
Or, în speță, faptele inculpatului recurent prezintă, în concret, o gravitate sporită și au o puternică rezonanță negativă în rândul opiniei publice, conduita antisocială reclamând o reacție fermă din partea organelor judiciare, cu atât mai mult cu cât, prin atitudinea procesuală manifestată, nu toți inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, ceea ce conduce la concluzia că nu conștientizează consecințele faptelor de care sunt acuzați.
Pe de altă parte, referințele personale favorabile ale inculpatului nu constituie un argument pertinent care să justifice reconsiderarea necesității privării de libertate, conduita socială avută de aceștia înainte de comiterea faptelor urmând a fi valorificată ulterior, într-un eventual proces de individualizare a pedepsei, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
În plus, Curtea apreciază că, în raport cu complexitatea cauzei, pluralitatea de fapte și de făptuitori, durata arestării preventive - dispusă la data de 24 iulie 2008 - se încadrează în limitele unui termen rezonabil și că, în activitatea organelor de urmărire penală, nu se identifică întârzieri nejustificate în efectuarea actelor procedurale necesare finalizării urmăririi penale.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Constatând că recurentul este cel aflat în culpă procesuală, în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-).
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./2.04.2009
Dact./3.04.2009
Ex.2
Red.--
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
