Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 359/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 359/R/2009
Ședința publică din 2 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații, și, aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpați.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, în substituirea d-nei avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, în substituirea d-lui avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună în principal revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi țara. Inculpatul a avut pe tot parcursului urmăririi penale o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală. La acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate în continuare. Regula este cercetarea în stare de libertate, iar excepția este starea de arest preventiv, care se ia în situații excepționale. Lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul a recunoscut fapta și nu are antecedente penale. Consideră că două luni de zile de arest preventiv au fost suficiente pentru ca acesta să conștientizeze gravitatea faptei sale. Nu se mai impune menținerea arestului preventiv. Măsura arestului preventiv poate fi înlocuită cu o altă măsură, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătoarea aleasă a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună în principal revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Apreciază că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi. Consideră că încheierea atacată este nelegală, raportat la aspectul că DIICOT nu a făcut referire la inculpatul pe care-l reprezintă. Există o probațiune sumară în acest sens, respectiv doar declarația coinculpatului și a martorei. Nu există interceptări ale convorbirilor telefonice, care să arate că inculpatul ar fi comis această infracțiune. Măsura arestului preventiv este una specială, iar această măsură trebuie să privească pe fiecare inculpat în parte. Nu s-a făcut nicio referire în motivarea încheierii la inculpatul. Trebuie să se examineze dacă acel pericol concret pentru ordinea publică mai există la acest moment. Apreciază că odată cu trecerea timpului pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat. Totodată apreciază că trebuie avut în vedere și comportamentul inculpatului.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, susține că acesta se află la prima confruntare cu legea penală, nu a mai avut nici măcar o amendă. A avut o conduită exemplară, a fost încadrat în muncă. Trebuie să primeze principiul libertății persoanei, așa cum se arată în art. 5 proc.pen. art. 23 din Constituție, CEDO. Este necesar să se facă dovada că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, considerând că nu există niciun impediment ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate. Măsura arestului preventiv poate fi înlocuită cu o altă măsură neprivativă de libertate.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, pentru considerentele arătate mai sus.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii din data de 28 mai 2009 prin care s-a menținut măsura arestului preventiv în temeiul art. 3001proc.pen. Inculpatul a comis o parte sau cea mai mare parte din activitatea infracțională ce i se impută. A recunoscut însă comiterea acestei fapte, a colaborat cu organele de urmărire penală, a arătat condițiile concrete în care a fost comisă această faptă. A formulat un denunț, care s-a soldat cu realizarea unui flagrant, care a dus la prinderea a alți doi coinculpați. Identificarea acestor doi inculpați din urmă era imposibilă. La momentul la care s-a luat această măsură, aproximativ cu două luni de zile în urmă, organele de urmărire penală și instanța de judecată au apreciat corect că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea prezenta pericol pentru ordinea publică și că acesta ar putea împiedica buna desfășurare a procesului penal, însă la acest moment apreciază că aceste temeiuri nu mai subzistă. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, a arătat că regretă fapta săvârșită, este conștient că va fi judecat și că trebuie să plătească pentru fapta comisă. Consideră că poate fi cercetat în stare de libertate.
Nu se mai justifică măsura arestului preventiv și solicită înlocuirea măsurii cu o măsură neprivativă de libertate, urmând ca inculpatul să respecte toate obligațiile pe care instanța consideră necesar a le impune.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, cu consecința cercetării acestuia în stare de libertate.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii penale fără număr din data de 28 mai 2009, prin care s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpat în temeiul art. 3001proc.pen. Solicită să se constate că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. Solicită, în principal revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 proc.pen. Măsura arestului preventiv a fost luată avându-se în vedere condițiile prev. de art. 143 proc.pen. art. 148 lit. f proc.pen. Nu mai subzistă la acest moment aceste temeiuri și nici nu s-a făcut dovada că inculpatul ar încerca să se sustragă de la urmărire penală. Faza de urmărire penală s-a epuizat, iar inculpatul nu ar putea avea nicio influență în administrarea probelor. Nu va influența pe mai departe mersul procesului. La momentul luării măsurii arestului preventiv au existat indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, la acest moment probele administrate sunt menite să servească la trimiterea în judecată. Însă probele existente sunt inconsistente, un singur punct din rechizitoriu se referă la inculpatul.
În ceea ce privește art. 148 lit. f proc.pen. susține că urmărirea penală este terminată, astfel încât inculpatul nu ar mai putea influența bunul mers al procesului penal, putând fi cercetat în stare de libertate. Inculpatul are o ocupație stabilă, este taximetrist, fiind reținut greșit în rechizitoriu ca fiind fără ocupație. S-a susținut de asemenea că este văzut ca fiind capul operațiunilor, însă nu este nicio dovadă în acest sens. Inculpatul are într-adevăr cazier judiciar, însă este vorba de o infracțiune la legea circulației, nu are nicio legătură cu prezenta infracțiune.
Apreciază că la acest moment măsura arestului preventiv nu mai are relevanță. Lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În concluzie, solicită în principal admiterea recursului declarat de inculpat, iar în subsidiar, dacă s-ar constata că există motive de îngrijorare că s-ar sustrage de la cercetare judecătorească, se pot institui anumite obligații în sarcina inculpatului, pe care va fi ținut să le respecte.
Apărătoarea aleasă a inculpatului solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d proc.pen. admiterea recursului declarat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună în principal revocarea măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită aplicarea art. 145 proc.pen. respectiv luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
În încheierea atacată, în partea introductivă în sarcina inculpatului se reține starea de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a pen. Acest aspect l-a învederat și cu ocazia soluționării recursului la luarea măsurii arestului preventiv. Acest aspect va fi lămurit de către instanța de fond. Solicită însă să se constate că inculpatul nu a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie.
Consideră că temeiurile avute în vedere de către instanța de fond când a dispus menținerea stării de arest preventiv nu se încadrează în dispozițiile art. 143 proc.pen. art. 148 lit. f proc.pen. Instanța trebuia să aibă în vedere dispozițiile art. 136 proc.pen. care se referă la scopul măsurilor preventive. În urmă cu două luni de zile s-a luat măsura arestului preventiv pe considerentul că este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. La acest moment procesual urmărirea penală este finalizată, instanța a fost sesizată prin rechizitoriu, inculpatul nu are cum să mai influențeze buna desfășurare a procesului penal. În cursul cercetării judecătorești depozițiile martorilor nu au cum să se schimbe. Instanța ar trebui să se aplece mai mult asupra circumstanțelor persoanele ale inculpatului. În încheierea penală atacată, instanța de fond a arătat că la menținerea măsurii arestului preventiv trebuie să se aibă în vedere gradul de pericol social al faptei, modalitatea de săvârșire a faptei, precum și împrejurările acesteia. Gradul de pericol social al faptei se reflectă în limitele de pedeapsă, iar cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiune nu se regăsește în sintagma pericol concret pentru ordinea publică. Nu există riscul ca lăsat în libertate inculpatul să se sustragă de la cercetare judecătorească sau să influențeze martori. A recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, a dat detalii, a identificat persoanele cărora le-a comercializat substanțe. Instanța de fond a considerat că este necesară privarea de libertate ca răspuns la reacția de indignare a opiniei publice, însă nu s-a făcut dovada faptului că mersul societății ar fi perturbat dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate. Consideră că până la finalizarea acestui dosar inculpatul ar putea fi cercetat în stare de libertate. Regula este starea de libertate, măsura arestului preventiv fiind excepțională. Nu există probe că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Inculpatul are domiciliul stabil în C
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului susține că acesta nu prezintă antecedente penale, a recunoscut și regretat comiterea faptei, are un copil minor în întreținere.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate. Apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție justă, cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. de fond a constatat existența art. 143 proc.pen. respectiv există probe din care rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de lege cu o pedeapsă între 3 -15 ani. Apreciază că din modalitatea de comitere a faptei, inculpații comercializând o cantitate importantă de rezină de cannabis rezultă pericolul concret pentru ordinea publică. La dosar există probe din care rezultă săvârșirea infracțiunii și anume denunțurile formulate de inculpatul, procesul verbal de prindere în flagrant, procesul verbal de conducere la fața locului, de unde s-a ridicat o cantitate importantă de hașiș.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, faptul că acesta a colaborat cu organele de poliție, a avut o atitudine sinceră, toate aceste împrejurări vor fi valorificate la individualizarea judiciară a pedepsei.
În concluzie, apreciază că soluția pronunțată în cauză este temeinică și legală și solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă faptele săvârșite, arată că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este la prima confruntare cu legea penală. Solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptelor, a colaborat cu organele de urmărire penală, a recunoscut săvârșirea faptelor. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la susținerile apărătorului său, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut faptele reținute în sarcina sa și le regretă. Solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală pronunțată în ședința camerei de consiliu din 28 mai 2009, în baza art.300/1 proc.pen.raportat la art.160/b proc.pen. s-a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpații, și, este legală și temeinică.
Prin încheierea penală nr.29/C/01 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a dispus în temeiul art.1491pr.pen. raportat art.148 alin.1 lit.f pr.pen. arestarea preventivă a inculpaților, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen.și art.37 lit.a pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 pen. introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. și ped. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.16 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen pe o durată de 29 zile începând cu data de 01 aprilie 2009 și până la data de 29 aprilie 2009 inclusiv, fiind emise mandatele de arestare preventivă cu nr.31/01.04.2009, 32/01.04.2009, 33/01.04.2009, 34/01.04.2009 și 35/01.04.2009.
În fapt, s-a reținut că în perioada decembrie 2008 - martie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații au oferit, au pus în vânzare și au vândut spre consum rezină de cannabis, substanță care se regăsește în tabelul nr.III, privind produsele sau substanțele stupefiante în legătură cu care este incriminată circulația de orice fel în dispozițiile Legii nr.143/2000, mai multor persoane pe raza municipiului C-N, activitate infracțională pe care aceștia nu au desfășurat-o în mod singular, ci printr-o rețea de traficare a drogurilor pe care și-au constituit-
Măsura arestării preventive a inculpaților, și a fost prelungită prin încheierea penală nr.40/C/29 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în temeiul art.159 pr.pen. pe o durată de cate 30 de zile începând cu data de 30 aprilie 2009 și până la data de 29 mai 2009.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj cu nr.116D/P/2009 din data de 22 mai 2009 și înregistrat la data de 26 mai 2009 pe rolul Tribunalului Cluj sub nr-, s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art.262, pct.1, lit."b" pr.pen. trimiterea în judecată în fața acestei instanțe în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen.și art.37 lit.a pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. iar temeiul art.262, pct.1, lit."a" și "b" pr.pen. s-a dispus trimiterea în judecată în fața aceleiași instanțe în stare de arest preventiv a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 pen. introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. și ped. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și înaintarea dosarului potrivit prevederilor art.264 pr.pen. spre competentă soluționare acestei instanțe.
Potrivit dispozițiilor art.3001pr.pen. instanța de judecată are obligația ca după înregistrarea dosarului să verifice din oficiu și de urgență legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luat față de inculpat și să pună în discuție eventuala menținere sau nu a măsurii arestului preventiv.
Examinând probatoriul instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații:, și subzistă și în prezent. Astfel, potrivit dispozițiilor art.143 pr.pen. coroborat cu art.148 alin.1 pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În speță, instanța a constatat că au fost întrunite condițiile arătate la art.143 și art.148 alin.1 lit."f" pr.pen. existând indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați (transcrierea convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Cluj - Secția penală vol.II - vol.IV, cumpărările autorizate făcute de către investigatori și colaboratorii acestora, rapoartele de constatare tehnico-științifice întocmite în cauză și care certifică faptul că substanțele provenite de la inculpați sunt droguri de risc precum și cu depozițiile testimoniale) și probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. (periculozitate ce a rezultat din însăși faptele pentru care sunt cercetati).
Astfel, în cauză sunt îndeplinite în continuare temeiurile arestării prev. de art.148 lit."f", pr.pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise de inculpați este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie observat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcut abstracție de gravitatea faptei, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpaților, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Ori, în speță inculpații sunt cercetați pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave, gravitatea rezultând nu numai sub aspectul caracterului sancționat de legea penală, ci, mai ales, prin consecințele produse.
Așadar, pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, rezultă, din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de comitere a acestora, din împrejurările în care au fost comise.
Ca urmare, apare cu puterea evidenței rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii faptelor respective și constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre cunoscut fiind impactul negativ pe care atât traficul cât și consumul de droguri îl produce în comunitatea respectivă raportat la amploarea fenomenului și implicit al efectelor pe care acesta le generează fiind cunoscută ascendența fără precedent în ultima perioadă de timp însă în loc să scadă numărul acestor cauze, acestea se înmulțesc cu fiecare zi.
Cu privire la aspectele juridice invocate de către inculpați prin apărătorii lor aleși, de a nu se mai menține măsura arestului preventiv luată față de aceștia, cercetarea și judecarea lor în stare de libertate cât și aspectele invocate în subsidiar de a se înlocui măsura arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate constând în obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea C-N sau obligarea de a nu părăsi țara (România), conform prevederilor art.145 pr.pen și respectiv art.1451pr.pen. instanța a reținut că acestea nu au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile.
Astfel, în speță atât la luarea măsurii arestării preventive cât și la prelungirea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere faptul că regula procesului penal este cercetarea inculpatului in stare de libertate, dreptul la libertate fiind garantat atât de normele interne cât și de normele internaționale (Convenția Europeană a Drepturilor Omului) iar arestarea se va putea dispune în condiții strict prevăzute de lege și numai dacă este absolut necesară. Or, în ceea ce privește situația celor 5 inculpați, conduita acestora impune menținerea măsurii arestului preventiv, prin prisma atât a vastei rețele de distribuire a drogurilor (care era destul de mare) cat și a persoanelor care se aprovizionau de la inculpați (fiind in număr mare), conferă măsurilor obligării de a nu părăsi localitatea sau țara o totală ineficiență în cazul infracțiunilor de trafic de droguri de risc, cu o asemenea arie de desfășurare.
Conform dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit."c" din Convenția uropeană a Drepturilor Omului, care face parte integranta din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor art.20 raportat la art.11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune și fără a aduce atingere prin această apreciere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întrucât doar prin hotărârea care se va pronunța în urma administrării tuturor probelor necesare pentru o justă soluționare a cauzei se va stabili nevinovăția sau vinovăția inculpatului în această cauză, motiv pentru care raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, există motive de bănuială în sensul convenției.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta o încurajare a săvârșirii unor fapte similare atât de către inculpați cât și de către persoane care au această tendință, văzând lipsa de fermitate a justiției față de cei bănuiți ca autori a unor astfel de fapte, mai ales că unele măsuri dispuse anterior față de unii inculpați s-au dovedit a fi ineficiente, atât timp cat aceștia au înțeles sa persevereze în traficarea de droguri, iar într-o asemenea situație, pericolul social concret pentru ordinea publică este mai mult decât evident.
Dincolo de considerentele umanitare ce trebuie avute în vedere la alegerea unei măsuri preventive de o gravitate extremă, credem că nu există nici un alt argument solid care să justifice nelegalitatea și netemeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpați și implicit a luării unei alte măsuri neprivative de libertate.
Față de considerentele anterior expuse, instanța în temeiul art.3001pr.pen. a constatat că măsura preventivă dispusă prin încheierea penală nr.29/C/01 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj este legală și temeinică și, întrucât motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații:, și, începând cu data de 30 mai 2009.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen legal inculpații, și criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs, inculpatul prin apărătorul său, a solicitat casarea încheierii pronunțate și în principal revocarea măsurii arestului preventiv iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv, cu obligarea de a nu părăsi țara.
S-a susținut că inculpatul a avut pe tot parcursul urmăririi penale o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală, iar în acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul prin apărătorul său a solicitat casarea încheierii penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal revocarea măsurii arestului preventiv iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsur aobligării de a nu părăsi țara. S-a invocat faptul că sub aspectul indiciilor săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală, există o probațiune sumară și nu există interceptări ale convorbirilor telefonice din cuprinsul cărora să rezulte că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat.
S-a apreciat de asemenea că, pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat, și că așa cum prevăd dispoz.art.5 proc.pen.și art.23 din Constituție, trebuie să primeze principiul libertății persoanei.
Inculpatul a susținut că în cauză nu se justifică măsura arestului preventiv solicitând înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate, raportat la conduita sa pe parcursul urmăririi penale, inculpatul recunoscând în cea mai mare parte comiterea faptei pentru care este cercetat.
Inculpatul a solicitat să se constate că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Măsura arestului preventiv a fost luată apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 și 148 lit.f proc.pen.ori în acest moment procesual faza de urmărire penală este epuizată iar inculpatul nu ar putea influența în nici un fel bunul mers al procesului penal existând posibilitatea de a fi cercetat în stare de libertate.
Inculpatul a solicitat de asemenea, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
S-a susținut că instanța trebuie să aibă în vedere și dispoz.art.136 proc.pen.care se referă la scopul măsurilor preventive că în acest moment urmărirea penală este finanlizată iar instanța a fost sesizată prin rechizitoriu, astfel că, inculpatul nu poate să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
S-a invocat, de asemenea că nu există probe, că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Recursurile declarate în cauză de inculpați sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, s-a reținut că în perioada decembrie 2008-martie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații au oferit, au pus în vânzare și au vândut spre consum rezină de cannabis, substanță care se regăsește în tabelul nr.3 al Legii 143/2000. Inculpații au desfășurat această activitate, nu în mod singular, ci printr-o rețea de traficare a drogurilor pe care și-au constituit-
Față de inculpați, s-a dispus în baza art.1491proc.pen.raportat la art.148 alin.1 lit.f proc.pen. luarea măsurii arestării preventive, pe o durată de 29 de zile începând cu data de 1 aprilie 2009, măsura fiind prelungită ulterior, prin încheierea penală nr.40/29 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj.
Ulterior, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen.și art.37 lit.a pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. iar temeiul art.262, pct.1, lit."a" și "b" pr.pen. s-a dispus trimiterea în judecată în fața aceleiași instanțe în stare de arest preventiv a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 pen. introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. și ped. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv în conformitate cu dispoz.art.300/1 proc.pen. instanța de fond a reținut în mod corect că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării subzistă și nu se impune revocarea măsurii arestului preventiv ori înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate.
Astfel, indiciile temeinice ale săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală rezultă din cuprinsul convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Cluj, cumprările autorizate efectuate de investigator și colaboratori ai acestora, rapoartele de constatare tehnico-științifice întocmite în cauză, precum și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Susținerile inculpaților că probatoriul administrat în cauză este insuficient, nu pot fi reținute. Astfel, cerința esențială pentru luarea măsurii preventive a arestării precum și pentru menținerea acesteia este cea prevăzută de dispoz.art.148 proc.pen.raportat la art.143 proc.pen.respectiv existența probelor sau a indiciilor temeinice că a fost săvîrșită o faptă prevăzută de legea penală precum și a unuia din cazurile prevăzute de art.148 lit.a-f proc.pen.
Aceste dispoziții legale, se circumscriu si dispoz.art.5 paragraf 1 lit.c din CEDO, prevederi îns ensul cărora privarea de libertate este admisă atunci când ea este făcută pentru că există motive plauzibile de a se bănui o persoană de săvârșirea unei infracțiuni.
Practica instanței europene a statuat în mod constant că existența bănuielilor plauzibile pe care trebuie să se întemeieze o arestare presupune prezența unor fapte sau a unor informații de natură să convingă un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este arestată.
De asemenea, faptele ce au dat naștere la bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel, ca și cele necesare pentru justificarea unei condamnări, acestea urmând a fi probate în faza ulterioară a urmăririi penale angajate împotriva persoanei reținute (cauzele Murray -; Erdagoz ).
În speță, există bănuieli rezonabile în sensul că faptele pentru care sunt cercetați inculpații constituie o infracțiune atît în momentul în care s-a produs cât și în momentul trimiterii în judecată. De asemenea, în cauză s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării inculpaților a fost cel prevăzut de art.5 paragrf 3 din CEDO, respectiv în vederea prezentării în fața autorității competente, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale legalitatea măsurii arestării și ulterior, menținerea acesteia (cauza Benham Regatului Unit 1996).
În consecință, în cauză sunt îndeplinite cerințele prev.de art.143 și 148 lit.f proc.pen.Tribunalul apreciind în mod corect că se impune menținerea stării de arest a inculpaților.
În ceea ce privește condiția pericolului pentru ordinea publică solicitată de lege, aceasta există pentru fiecare inculpat în parte, și rezultă în egală măsură atât din gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații cât și din modalitatea concretă în care acestea au fost comise. Astfel, starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea Europeană a statuat că anumite infracțiuni pot constitui unor dezordini sociale de natură să justifice cel puțin pentru un anumit timp detenția preventivă.De asemenea, pericolul de sustragere a constituit motiv întemeiat de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv.
În speță, independent de conduita bună a inculpaților pe parcursul urmăririi penale, de împrejurarea că aceștia au avut o atitudine cooperantă, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și se impune menținerea acestora în continuare în stare de arest preventiv.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art.38515pct.1 lit.b proc.pen.recursurile declarate de inculpați vor fi respinse ca nefondate.
În temeiul art.192 alin.2 proc.pen.inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 28 mai 2009 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.MB/CA
10.06.2009 -7 ex.
Jud.fond.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
