Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 365/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 365
Ședința publică de la 08 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatul, fiul lui G si, nascut la 30.08.1986 - detinut in Penitenciarul Vaslui, impotriva incheierii de sedinta din 05.06.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent sustine că, isi mentine recursul declarat și nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta apreciaza cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat - avand cuvantul, sustine că, prin incheierea de sedinta din data de 5 iunie 2009 Tribunalul Vasluia mentinut starea de arest preventiv a inculpatului, incheiere pe care o consoderă lovită de nulitate, au fost incălcate normele privind desfasurarea procesului penal. Potrivit disp. art.300 ind.1 Cod procedura penala, la primirea dosarului, instanta mai intâi verifică legalitatea masurii. Nu rezultă că s-a verificat legalitatea si temeinicia masurii ci doar că subzistă temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive.
Consideră că incheierea este lovită de nulitate absolută potrivit disp. art.197 alin.3 Cod procedura penala, verificarea legalitatii sesizarii instantei de judecata nu s-a făcut cu respectarea normelor procedurale prevazute de art.160 Cod procedura penala raportat la art.300 Cod procedura penala
Solicita admiterea recursului, casarea incheierii recurate si revocarea masurii arestarii preventive. Consideră că i s-a incălcat dreptul la aparare, procurorul nu a citat avocatul telefonic, și nici la sediul cabinetului. Aceste aspecte urmeaza sa le invoce la momentul când se va pune in discutie legalitatea actului de sesizare.
Avand in vedere situatia prezentata in cel putin două alternative, nu sunt date si indicii că inculpatul ar fi savarsit infractiunea care se retine in sarcina sa, consideră că nu prezintă pericol social concret al judecării lui in stare de libertate.
Sub aspectul temeiniciei, solicita admiterea recursului si casarea incheierii recurate.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul sustine că, este o infractiune tipică de omor calificat, apreciaza că incheierea pronuntata de Tribunalul Vaslui este temeinica si legala, sunt intrunite cumulativ disp. art.143 si 148 lit.f Cod procedura penala, motiv pentru care solicita respingerea recursului.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a fi judecat in stare de libertate, consideră că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publica, nu-i stă in caracter să facă o astfel de faptă.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 5 iunie 2009 Tribunalului Vasluis -a dispus:
"În baza art. 300 ind. l alin.1 Cod procedură penală, constată că măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului este legală și temeinică.
În baza art. 300 ind.1 alin. 3. Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 30.08.1986 în oraș M, jud. V cetățenie română, studii 5 clase, ocupație -, domiciliat în oraș Târgu B,-, județul G, cu reședința în oraș M, județul V, CNP -, fără antecedente penale, dispusă prin încheierea nr. 14 din 18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui, în baza căreia s- emis mandatul de arestare preventivă nr. 20/U/ 18.03.2009, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de dispozițiile art.20 raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal, măsura urmând a fi verificată în termenul prev. de art. 160 ind. b Cod procedură penală".
Tribunalul Vasluia reținut în motivarea soluției pronunțate următoarele:
"Conform dispozițiilor art. 160 și 300 ind. 1 Cod procedură penală,legalitatea și temeinicia arestării preventive luată împotriva inculpatului constată că temeiurile care au determinat arestarea - respectiv cele prev. de art. 143 și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală - subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Din probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, concluziile provizorii din raportul de expertiză nr. 49/E/24.02.2009 efectuat de Cabinetul medico-legal Bârlad privind leziunile pe care le prezintă vătămatul -, ( 20 ), procesul - verbal de recunoaștere după fotografie, declarația părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor, instanța constată că sunt indicii temeinice în sensul că numitul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, reținută în sarcina sa pentru care s-a dispus arestarea și pentru care a fost trimis în judecată.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate să prezinte pericol social concret pentru ordinea publică, prevăzută de art.148 lit. "f" Cod procedură penală, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însăși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiunii, de posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și de date referitoare la fapte, nu de puține ori, acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea acestuia în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunii și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat.
Față de natura și gravitatea concretă a faptei presupuse a fi comise de către inculpat, precum și de complexitatea cauzei, față de pericolul social concret al infracțiunii, de existența unor declarații contradictorii, Tribunalul apreciază că se impune în continuare judecarea inculpatului în stare de arest preventiv.
Pentru aceste considerente, în baza art. 160 și art. 300 ind. 1 al. 1, 3 Cod procedură penală tribunalul urmează a constata ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului, măsură pe care o va menține, urmând a fi verificată în termenul prev. de disp. art. 160 ind. b Cod procedură penală".
În termen legal inculpatul a recurat încheierea de ședință sus menționată solicitând judecarea în stare de libertate criticând încheierea de ședință pentru nelegalitate și netemeinicie.
- invocă nulitatea absolută, întrucât verificarea legalității sesizării instanței de judecată nu s-a făcut cu respectarea normelor procedurale prevăzute la art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 300 Cod procedură penală, cât și aprecierea probelor care nu indică vinovăția inculpatului.
Inculpatul-recurent invocă și lipsa pericolului social concret al judecării în stare de libertate.
Instanța de control judiciar a examinat legalitatea și temeinicia încheierii de ședință recurate prin prisma probelor administrate până la acest moment procesual și al criticilor susținute, constatând următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 80 Cod penal raportat la art. 174-175 "i" Cod penal.
Instanța de fond a început derularea cercetării judecătorești prin administrarea contradictorie și nemijlocită a probelor, verificând periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului în baza disp. art. 160 și 3001Cod procedură penală. Aprecierea subzistenței temeiurilor ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului s-a raportat just la probele administrate, la momentul procesual al judecății, la dispozițiile art. 143 și 148 lit. "f" Cod procedură penală, încât:
A rezultat probator și s-a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericolul pentru ordinea publică generat de modalitățile în care inculpatul și-a desfășurat actele materiale infracționale, de urmarea produsă și valoarea socială supremă lezată - viața persoanei, cât și de starea de insecuritate socială produsă în rândul opiniei publice.
În consecință, instanța de fond a constatat just că temeiurile inițiale ale măsurii arestării preventive luate față de inculpatul nu s-au modificat și se impune în continuare menținerea stării de arest a acestuia.
Aspectele invocate de apărare privind nulitatea absolută a încheierii recurate nu sunt fondate, regăsindu-se în considerentele hotărârii - ale încheierii - motivarea amplă a judecătorului iar aprecierea probelor față de vinovăția inculpatului nu s-a constatat, și nici reținut la acest moment procesual - precum, nu poate echivala procedural "menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului" cu antamarea fondului cauzei, respectiv nu pronunțarea asupra vinovăției.
Constatând nefondate probator criticile formulat de recurent, că încheierea de ședință recurată nu este afectată de vicii pentru a fi casată - în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul inculpatului,
- fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Vaslui, împotriva încheierii penale din 05.06.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
01.07.2009
2 ex.-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Elena Scriminți, Mihaela Chirilă
