Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 370/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.370
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 30.05.2008
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan JUDECĂTOR 2: Căliman Carmen
- -- JUDECĂTOR 3: Ene Ecaterina
- -- judecător
- -- grefier
*************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de inculpații și, împotriva încheierii din 27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați în stare de arest, asistat de avocat, asistat de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Apărătorii recurenților inculpați și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Precizează că în cauza de față sunt 4 inculpați dintre care doi se află în stare de libertate, ceea ce creează convingerea de inegalitate de tratament.
Arată că inculpatul a fost incriminat pe baza unor convorbiri telefonice care sunt simple discuții.
Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, în cauză neexistând nici o dovadă că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
a sustras o sumă de bani situație față de care a dat o declarație neconformă cu adevărul. Dealtfel suma solicitată de partea vătămată cu titlu de despăgubiri civile este mare.
De asemenea consideră că inculpatul nu prezintă un pericol social. Faptul că acesta posedă cazier nu poate fi avut în vedere, în sensul că inculpatului nu se poate menține măsura arestării preventive pe acest considerent.
Totodată consideră că pericolul social concret nu există, având în vedere că din declarația părții vătămate rezultă că nu l-a văzut pe inculpat, nu a luat legătura cu acesta, iar declarația lui este dată în condițiile arătate.
Inculpatul avea nevoie de o femeie pentru îngrijire copil, împrejurare pe care relatat- numitului. Că informația ar fi ajuns altfel, nu are cunoștință.
Pe văzut-o când a urcat în autobuz. Consideră că faptele nu-i pot fi imputate inculpatului.
Solicită a se lua act că a fost apărător ales.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare si pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Din actele dosarului rezultă că nu poate fi vorba de un pericol social. Coroborând declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală cu cele ale părților vătămate rezultă că nu există posibilitatea influențării părților vătămate.
Complexitatea cauzei vizează toate părțile din dosar, ori în cauza de față nu există egalitate de tratament.
Părțile vătămate vorbesc de toți inculpații, iar faptele privesc și teritoriul străin, acestea nefiind probate, deoarece nu există nici o comisie rogatorie ci doar o adresă din Anglia.
În cauză nu există declarații din care să rezulte vinovăția inculpatului.
În momentul în care au fost reținuți inculpații mergeau în altă țară pentru a-și căuta de lucru.
Totodată arată că declarațiile părților vătămate nu se coroborează iar planșele foto nu sunt edificatoare, deoarece inculpatul nu este într-un anturaj de femei.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de cei doi inculpați, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Din probatoriul administrat în cauză consideră că faptele sunt dovedite, gradul de pericol social rezultând din natura infracțiunilor, impactul asupra opiniei publice.
Totodată arată că nu există inegalitate de tratament, deoarece s-a avut în vedere persoana inculpaților, a fost pusă în libertate soția inculpatului deoarece are un copil minor în întreținere.
Solicită obligarea recurentilor inculpati la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Recurenții inculpați și având pe rând ultimul cuvânt, se raliază la concluziile puse de apărători.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin încheierea din 27.05.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dos- s-a dispus în temeiul art.300/2 cu art.160/b alin.3 Cod pr.penal ă menținerea starii de arest a inculpaților și .
S-au respins ca nefondate cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și prin apărătorii angajați.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanta de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
S-a reținut că inculpatul, a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005, instigare la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 25. pen rap. la art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005, tentativă la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de 20. pen. rap la art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005 și trafic de persoane prev. de art.12 alin.l, 2 lit.a din aceeași lege, cu aplicarea art. 37 lit. b pen. și art. 33 lit. a pen.
Faptele constau în aceea că în perioada lunilor mai - iunie 2007, preluat-o de la inculpatul pe partea vătămată, de 23 de ani, recrutată de acesta prin înșelăciune, căreia i-a asigurat transportul până în Italia, unde, a fost preluată de soția sa, care a cazat-o și a obligat-o să se prostitueze, iar în perioada octombrie - noiembrie 20076 determinat cu intenție pe inculpatul să o recruteze pe partea vătămată, în vârstă de 20 de ani, în vederea transportării în Marea Britanie, unde urma să fie supusă exploatării sexuale. De asemenea, în cursul lunii martie 2008, în înțelegere cu soția sa, a încercat să o recruteze pe partea vătămată, prin promisiuni mincinoase, în vederea transferării în Marea Britanie pentru a fi exploatată sexual, prin obligarea la practicarea prostituției, iar în cursul lunii martie 2008, în aceeași modalitate, împreună cu și, au recrutat pe partea vătămată, în vârstă de peste 18 ani, ce urma a fi transportată în Norvegia în același scop.
In ceea ce îl privește pe inculpatul, s- reținut că a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005 și trafic de persoane prev. de art.12, alin.l, 2 lit.a din aceeași lege, cu aplicarea art.37 lit. și art. 33 lit. a pen. activitatea infracțională constând în aceea că în luna noiembrie 2007, la solicitarea inculpatului a recrutat-o pe partea vătămată ce urma a fi transferată în Marea Britanie, unde urma să practice prostituția în folosul inculpaților, iar în luna martie 2008, prin promisiuni mincinoase, împreună cu inculpații și au recrutat-o pe partea vătămată care urma să fie exploatată sexual în Norvegia.
S-a constatat că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru infracțiuni de trafic de persoane, care aduc atingere libertății vieții sexuale și a libertății de mișcare a persoanei și care chiar dacă unele au rămas în faza tentativei sau au îmbrăcat forma instigării au fost apreciate ca prezentând un grad ridicat de pericol public.
Tot astfel, faptele reținute în sarcina inculpatului sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, aspect care imprimă un grad sporit de pericol pentru acesta.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru același gen de infracțiuni considerate ca având grad sporit de pericol public prin impactul pe care îl are asupra opiniei publice activitatea infracțională ce vizează libertatea persoanei.
In raport de faptele pentru care inculpații au fost cercetați și de pericolul public pe care îl prezintă acestea, instanța constatat că măsura arestării preventive este justificată, că în cauză nu au dispărut temeiurile care au determinat luarea măsurii și că se impune în continuare privarea lor de libertate, motiv pentru care în baza art.art.300/2 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea arestării preventive.
In plus față de cele precizate, faza cercetării judecătorești se află la început, astfel că susținerile formulate în apărare de inculpați vor fi verificate și analizate de instanță în cursul administrării probatoriului.
Având în vedere aceleași considerente ce au fost dezvoltate mai sus, ce vizează legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, s-au respins ca nefondate cererile de revocare a măsurii preventive precum și cererile de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cereri formulate cu ocazia dezbaterilor prezentate de apărătorii angajați ai inculpaților.
S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători angajați.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații și invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
Apărătorul recurentului inculpat a invocat lipsa îndeplinirii condițiilor prev. de art.143 Cp, arătând că în speță nu există probe sau indicii temeinice în susținerea acuzațiilor aduse.De asemenea recurentul a mai invocat netemeinicia încheierii atacate sub aspectul existenței unei inegalități de tratament, între inculpații din prezenta cauză, dat fiind faptul că unii dintre ei sunt judecați în stare de libertate iar alții în stare de arest preventiv în condițiile în care asupra acestora planează aceleași acuzații.
O altă critică a recurentului se referă la lipsa periculozității sale pentru ordinea publică, apreciind că în cauză nu este incident cazul de arestare prev. de art.148 lit f Cpp art.
Recurentul inculpat a invocat motive de recurs similare cu cele arătate de inculpatul.
Recurentul consideră că dosarul cauzei nu conține probe sau indicii temeinice în învinuirea acestuia, nefiind astfel îndeplinite condițiile legale de luare a măsurii arestării preventive.
De asemenea recurentul apreciază că temeiurile legale care au determinat arestarea preventivă a acestuia, nu există, neexistând date certe care să releve periculozitatea inculpatului pentru ordinea publică ori informații care să conducă la concluzia că acesta va exercita activități de zădărnire a aflării adevărului prin influențarea părților vătămate.
Pentru aceste motive ambii recurenți solicită în revocarea detenției provizorii a inculpatului. În subsidiar recurentul solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs a constatat prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor legale de procedură, măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpații și ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului). În acest sens, se reține că infracțiunea de trafic de persoane, cu atât mai mult cu cât se comite într-un cadru organizat, aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv libertatea și siguranța persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
Instanța de recurs nu poate primi susținerile apărătorilor recurenților inculpați referitoare la lipsa indiciilor și probelor în acuzare în prezenta cauză.
Se constată că lucrările dosarului efectuate până la acest stadiu procesual cuprind atât indicii rezonabile că cei doi inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt acuzați, cât și probe temeinice în învinuirea acestora.
Elementele de fapt ce rezultă din declarațiile părților vătămate care relevă existența pretinselor fapte pentru care sunt acuzați inculpații și a vinovăției lor față de acestea, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele verbale de identificare a victimelor infracțiunii, procesele verbale de prezentare a intrărilor și ieșirilor din România a inculpatului, procesele verbale de prezentare spre recunoaștere, planșele fotografice, precum și cu declarațiile inculpaților.
Curtea mai remarcă, că în speță nu s-a aplicat un tratament diferențiat față de recurentul inculpat în raport cu inculpații și care sunt cercetați în stare de libertate, așa cum susține acesta.
Este cunoscut că dreptul la un proces echitabil, ca expresie a principiului preemineței dreptului impune în sensul specificat de paragraful 1 și 3 al art.6 din Convenție și obligația asigurării unui tratament egal la părților pe toată durata desfășurării procedurii, fără ca una dintre ele să fie avantajată în raport cu cealaltă sau celelalte părți din proces, presupune ca "fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj"(cauza Ankerl contra Elveției, Kress contra Franței)
Cu toate acestea, analizând situația faptică ce se desprinde din probatoriul administrat până în prezent, Curtea constă că inculpatul, nu se află într-o situație identică cu ceilalți doi inculpați judecați în stare de libertate.
Potrivit prevederilor art.136 Cpp, scopul principal al măsurilor preventive este acela a asigura buna desfășurare a procesului penal, iar în raport de gravitatea faptelor pentru care sunt acuzați inculpații, de contribuția infracțională a fiecăruia, precum și de circumstanțele personale a acestora, Curtea constată luarea și menținerea unei măsuri privative de libertate este necesară numai în ceea ce îi privește pe cei inculpații și.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul recurenților inculpați de a fi puși în stare de libertate, astfel că în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) proc.pen. instanța va respinge ca nefondate recursurile declarate de aceștia.
Va constata că recurenții inculpați au avut de apărător aleși.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2,4 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit b Cpp, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați și împotriva încheierii din data de 27.05.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dos-.
Constată că ambii recurenți, au avut apărători aleși.
În baza art.192 al.2,4 Cpp obligă fiecare recurent-inculpat să plătească statului câte 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.05.2008, în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red. înch.
Red. B/02.06.2008
Tehnored. PE 2.06.2008/2 ex
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Căliman Carmen, Ene Ecaterina
