Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 372/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 372
Ședința publică din data de 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata fiica lui și, născută la data de 20 ianuarie 1985, deținută în Penitenciarul împotriva încheierii de ședință din data de 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care în baza disp. art. 3002rap. la art. 160 Cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei, fiind menținută această măsură.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpata personal și asistată de apărătorul desemnat din oficiu din cadrul Baroului P, conform delegației nr.2649/2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu inculpata și având cuvântul arată că aceasta solicită termen în vederea prezentării apărătorului ales.
Inculpata având cuvântul precizează că are apărător ales pe domnul avocat care este plecat în străinătate, până pe 30 mai 2009, urmând a depune dovadă în acest sens. Întrucât la acest termen acesta nu s-a putut prezenta, solicită amânarea cauzei în vederea prezentării apărătorului ales.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că recursul privește încheierea din 19 mai 2009, prin care s-a menținut măsura arestării preventive, încheiere care nu este definitivă. Precizează că ultima încheiere rămasă definitivă prin care s-a verificat legalitatea măsurii arestării preventive este cea din 07 aprilie 2009.
La dosar nu sunt depune acte care să dovedească că domnul avocat este plecat din țară.
Lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de amânare formulată de inculpată.
Curtea, având în vedere obiectul recursului declarat de inculpată, calea de atac privind încheierea prin care s-a verificat legalitatea măsurii arestării preventive și s-a menținut această măsură și faptul că recursul se judecă în trei zile potrivit dispozițiilor procedurale penale.
Față de faptul că apărătorul ales al inculpatei nu a depus la dosar acte din care să rezulte imposibilitatea de prezentare la acest termen iar în instanță este prezent apărătorul desemnat din oficiu, se respinge cererea de amânare formulată de inculpată.
Luându-se act că nu sunt alte cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta inculpată arată că recursul declarat privește încheiere din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a menținut măsura arestării preventive luată față de aceasta, pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie.
Precizează că în prezent nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpată.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că de la data rămânerii definitive a încheierii din 07.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, nu au apărut temeiuri noi care să justifice revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acestei măsuri. Motivele care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu au încetat, activitatea desfășurată de inculpată, respectiv trafic de droguri de mare risc având caracter transfrontalier.
În ce privește durata rezonabilă, urmează să se constate că de la momentul sesizării instanței de fond, respectiv a Tribunalului Prahova, raportat la complexitatea și atitudinea procesuală a părților care au solicitat întreruperea cursului judecății prin formularea de cereri și invocarea unor excepții, se consideră că nu au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la durata termenului rezonabil.
Concluzii de respingere a recursului declarat de inculpată ca nefondat, cu menținerea ca legală și temeinică a încheierii din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Recurenta inculpată având ultimul cuvânt precizează că se află în arest preventiv de 2 ani și J, în alte cazuri pentru fapte mai grave s-a dispus judecarea în stare de libertate dar în cazul său nu s-au efectuat cercetări, ci s-a luat măsura arestării preventive pe baza unui denunț neprobat, pericolul social reprezentat de persoana sa nefiind dovedit. Solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 19 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, în baza art.300 ind.2 rap. la art.160 ind.b cod proc. penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților A, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni și (fiica lui și, născută la 20 ianuarie 1985), deținută în Penitenciarul, menținându-se măsura în continuare, la judecata cauzei în primă instanță.
Pentru a dispune astfel, s-a rețînut că subzistă temeiurile avute în vedere cu ocazia privării de libertate a celor trei inculpați, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 cod proc. penală, existând indicii temeinicie și probe verosimile pentru a considera că au comis infracțiunile prev. și ped. de Legea nr.143/2000, pentru care au fost trimiși în judecată.
De asemenea, sunt întrunite și cerințele art.148 lit.f) cod proc. penală, deoarece faptele sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea ultimei condiții s-au reținut modalitatea de comitere a faptelor, gravitatea și amploarea infracțiunilor de acest gen, sentimentul de insecuritate ce s-ar crea pentru ceilalți membrii ai comunității prin revocarea arestării, fiind posibilă atingerea dreptului personal nepatrimonial la sănătate, dar și reacția negativă ce s-ar produce în rândul acestora dacă împotriva unor astfel de făptuitori organele abilitate nu ar acționa în mod eficient.
S-a mai apreciat că în contextul demersurilor efectuate pentru audierea martorilor cu identitate protejată și finalizarea cercetării judecătorești, există pericol ca fiind lăsați în libertate, pe diverse căi coinculpații să încerce identificarea martorilor și influențarea acestora pentru schimbarea declarațiilor date în cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, s-a susținut că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, întrucât exceptând denunțul unei persoane, până în prezent organele judiciare nu au reușit să strângă dovezi certe privind participația sub vreo formă la comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată.
Pe de altă parte, deținerea de peste 2 ani și J ar fi suficientă pentru prezervarea ordinii publice, cu atât mai mult cu cât alți inculpați pentru fapte mai grave sunt judecați în stare de libertate.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii iar pe fond revocarea arestării preventive și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Recursul nu este fondat.
Verificând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile invocate, rezultă că situația de fapt s-a reținut corect la primul grad de jurisdicție iar dispozițiile art.300 ind.2 rap. la art.160 ind.b cod proc. penală și jurisprudența aplicabile în cazul menținerii arestării inculpatului în cursul judecății au fost legal interpretate.
Conform acestor prevederi legale revocarea măsurii preventive și, după caz, punerea în libertate a persoanei deduse judecății ori înlocuirea arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea poate fi dispusă numai dacă se constată că temeiurile inițiale ce au determinat privarea de libertate au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice deținerea în continuare.
Recurenta a fost trimisă în judecată prin Rechizitoriul nr.7/D/P/2007 din 8 iunie 2007 întocmit de - Biroul Teritorial Prahova, alături de alți trei inculpați, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, inițiere, organizare și conducere a unui grup infracțional profilat pe trafic de droguri de mare risc prev. și ped. art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, art.10 din Legea nr.143/2000 și art.7 din Legea nr.39/2003, fapte pedepsite cu închisoarea de la 5 la 13 ani, 10 la 20 ani și respectiv 5 la 20 ani precum și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului unor drepturi civile.
Prin declarațiile date atât în faza de urmărire penală cât și la cercetarea judecătorească aceasta nu a recunoscut comiterea faptelor, susținând că pe timpul șederii pe teritoriul Regatului Spania a desfășurat activități licite, neavând vreo participație la faptele de traficare a drogurilor de mare risc, inclusiv cocaină, pretins a fi săvârșite de cetățeni români ori de altă naționalitate cu care a intrat în contact, fie găzduindu-i în apartamentul său din Madrid, fie cunoscându-i ocazional.
Organele de urmărire penală au reținut existența faptelor și vinovăției prin coroborarea declarațiilor constante făcute în cursul cercetărilor de coinculpatul, cu cele date de martorii cu identitate protejată, precum și cu procesele verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate inclusiv în mediul ambiental conform art.91 ind.1 - 91 ind.3 cod proc. penală.
Din examinarea acestor mijloace de probă rezultă presupunerea rezonabilă a existenței unor indicii verosimile că în perioada 2004-2007, în repetate rânduri, în baza unei rezoluții infracționale unice, recurenta ar fi comis acte materiale specifice traficării drogurilor de mare risc (cocaină), în varianta deținerii și în același timp a inițiat, a organizat și a condus pe teritoriul Spaniei un grup infracțional, alcătuit în principal din cetățeni români, profilat pe traficul internațional de atari droguri, folosind între alții "drept i" și pe inculpații A, și.
Prin urmare, întrunirea condițiilor cumulativ cerute de prevederile art.143 și respectiv art.148 alin.1 cod proc. penală privind săvârșirea infracțiunilor ce formează obiectul judecății, nu are la bază exclusiv denunțul formulat de o persoană pretins a fi rudă cu unul dintre făptuitorii inculpați, ci este consecința dovezilor strânse în cursul urmăririi penale, pertinente descoperirii și constatării faptelor de acest gen dar și aducerii la îndeplinire a rezoluțiilor delictuoase prin operare în grup organizat, structurat (lider, distribuitor, ) și prin acțiuni desfășurate transfrontalier.
Arestarea inculpatei s-a dispus prin încheierea nr.10 din 21 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, fiind privată de libertate începând cu 20 martie 2007 conform mandatului nr.32/U/2007.
Temeiul ce a determinat măsura preventivă l-a constituit situația prev. de art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, legalitatea și subzistența acestuia s-au verificat cu respectarea termenelor și condițiilor prev. de art.149 ind.1, art.300 ind.1 și art.302 cod proc. penală, atât de instanța sesizată cu judecata fondului cât și instanțele ierarhic superioare, urmare căilor de atac exercitate de recurentă.
Din materialul dosarului se constată că obiectul cauzei îl constituie o amplă activitate infracțională desfășurată sub controlul recurentei, pe raza mai multor state din spațiul european, profitându-se de faptul că aceasta avea reședința încă din anul 2004 pe teritoriul Regatului Spania și statutul de student.
Practic, traficarea drogurilor de mare risc s-ar fi realizat în două grupări, alături de membrii săi acționând și o rețea condusă de condamnata, în esență, actele materiale grefându-se pe transportarea drogurilor (cocaină) primite de la traficanții nigerieni pe destinații și rute fixe (de la Madrid la ) sau pe teritoriul Spaniei, cât și din această țară în Luxembourg, Belgia, Olanda și Suedia.
Rezoluția infracțională a fost întreruptă prin descoperirea aop arte din membrii grupării, refugiați pe teritoriul României, nu înainte de a sustrage de sub controlul acesteia cantitatea de 1.200 grame cocaină, parte predată organelor de poliție în februarie 2007, de către unul dintre martorii cu identitate protejată.
Rezultă de asemenea că față de 10 din membrii grupării puși sub acuzare, între care și, fratele recurentei, organele de urmărire penală au dispus disjungerea cauzei deoarece unii se sustrag de la cercetarea penală, fiind plecați din țară iar administrarea probatoriilor întâmpină dificultăți în condițiile în care cea mai mare parte a actelor materiale s-a derulat pe teritoriul Spaniei.
Într-adevăr, natura infracțiunilor deduse judecății, comise în agravanta criminalității organizate transfrontaliere sancționată prin Legea nr.39/2003, în concret prezintă pericol pentru ordinea publică, cum justificat s-a apreciat de prima instanță, neconstatându-se vreun temei de natură a conduce la concluzia că normala desfășurare a procesului poate fi asigurată prin revocarea arestării liderului grupării ori restrângerea libertății de mișcare în condițiile art.145 cod proc. penală.
Sub un prim aspect, este de observat faptul că, chiar dacă inițial procurorul a încadrat faptele și în dispozițiile art.3 din Legea nr.143/2000, infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată sunt sancționate cu închisoarea de până la 20 ani și interzicerea exercițiului unor drepturi.
Pe de altă parte, și după finalizarea urmăririi penale recurenta și-a păstrat aceeași poziție procesuală, continuând să-și grefeze apărarea pe pretinsul concern fraudulos vizând condamnarea sa penală în care ar fi implicați unul dintre ii inculpați și familia acestuia, deși la dosarul cauzei există și alte mijloace de probă, inclusiv convorbiri telefonice interceptate, conținând indicii întemeiate privind comiterea unor acte materiale specifice criminalității sancționate prin Legea nr.143/2000 și Legea nr.39/2003.
Separat de aceasta există suficiente date ce justifică riscul zădărnicirii aflării adevărului în situația în care ar fi pusă în libertate, atâta timp cât s-a făcut dovada că imediat după începerea urmăririi penale, personal sau prin interpuși, s-a încercat influențarea desfășurării procesului, fie prin captarea voinței martorilor sau învinuiților condamnați anterior, fie prin traficarea funcțiilor organelor de urmărire penală.
Astfel, prin memoriul adresat instanței de fond la 17 martie 2009 inculpata face cunoscut că urmare informațiilor primite de la tatăl său a aflat numele martorului cu identitate protejată ca fiind, fratele coinculpatului, sens în care a solicitat audierea acestuia, detaliind în același timp o serie de împrejurări de fapt ce ar putea fi relatate, inclusiv retractarea declarației, în sensul exonerării de răspundere penală.
Că atari acțiuni au continuat și după trimiterea în judecată se poate deduce și din conduita adoptată de condamnata, care audiată în calitate de martor în ședința publică din 28 aprilie 2009 a retractat în tot împrejurările de fapt ce vizau participația recurentei la grupul infracțional, confirmând susținerile acesteia, inclusiv existența concernului fraudulos la inculpare în scopul obținerii unei reduceri legale de pedeapsă.
Atitudinea procesuală poate avea la bază captarea voinței în contextul privării de libertate în același loc de deținere, al celor două persoane inculpate, foste colaboratoare anterior descoperirii faptelor, ascendentului deținut de recurentă în cadrul rețelei internaționale de traficanți și nu în cele din urmă a condamnării definitive suferită de martoră.
Mai mult, în prezent pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova se află spre instrumentare dosarul penal nr.123/P/2009, având ca obiect punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art.257 cod penal comb. cu art.6 din Legea nr.78/2000.
Prin încheierea nr.6 din 18 martie 2009, Tribunalul Prahovaa admis propunerea de arestare preventivă, constatând existența unor probe verosimile, inclusiv prin interceptarea convorbirilor telefonice și efectuate în mediul ambiental, din care rezultă că în perioada martie - aprilie 2007, acesta a pretins și primit suma de 2.500 euro de la denunțătorul, tatăl recurentei, promițându-i că are influență și poate interveni pe lângă procurorul ce instrumentează urmărirea penală în prezenta cauză, astfel încât fiica sa, arestată preventiv, să fie cercetată în stare de libertate.
Sub un alt aspect, Curtea observă că, chiar dacă inculpata este privată de libertate din martie 2007, deci de circa 2 ani și 2 luni, deținerea acesteia în continuare nu contravine dispozițiilor legale, jurisprudenței interne și, ce admit ca termen rezonabil o atare perioadă necesară pentru aflarea adevărului, în condițiile asigurării tuturor drepturilor procesuale ale părților implicate în cauză, inclusiv garantarea efectivă a apărării și dreptului de apel la organele judiciare competente să efectueze controlul judiciar ori constituțional al măsurilor dispuse de procuror sau tribunalul sesizat cu judecata în fond.
Se au în vedere faptul că trenarea dosarului pe rolul tribunalului timp de 1 an și 9 luni este consecința complexității obiectului cauzei, vizând acte materiale comise de patru coinculpați (trei din aceștia judecați în stare de arest preventiv contestând existența faptelor și vinovăției), a dificultăților întâmpinate în administrarea probelor, condiționate logistic de procedura audierii martorilor cu identitate protejată și acelora deținuți în alte penitenciare propuși în apărare cât și aos erie de cereri succesive formulate de avocații aleși pentru imposibilitatea prezentării în instanță la cele 21 de termene de judecată acordate până în prezent.
La aceasta se adaugă cererile de strămutare a judecății la altă instanță egală în grad dar și acelea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării unor excepții ridicate, inclusiv de inculpata, excepții care în cele din urmă au fost respinse ca nefondate, ultima situația procesuală conducând la suspendarea cercetării judecătorești în perioada 12 februarie 2008 - 17 noiembrie 2008, deci circa 9 luni.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că motivele de casare invocate nu sunt întemeiate, iar încheierea atacată este justă și conformă legii, situație în care recursul declarat se va respinge ca nefondat, conform art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpata, deținută în Penitenciarul, împotriva încheierii de ședință din data de 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 mai 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NE/Tehnored.
4 ex./27 mai 2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
