Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 375/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 375
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatul, fiul lui si -, nascut la 23.07.1977 - detinut in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din 19.05.2009 pronuntata de Tribunalul I in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Instanta invedereaza că, a fost recurată incheierea de sedinta din 19.05.2009, s-au depus acte vizand ancheta declanșată la nivelul Tribunalului I, instanța de față este ținută de incheierea depusă la dosarul cauzei, care este semnată de judecator.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul, sustine că, intr-o carieră de 12 ani de avocatură, și-a dat seama că nu se poate nimeni cu sistemul, și a ajuns la concluzia că inculpatul din prezenta cauză este in voia soartei. Dincolo de procedurile judiciare, solicită instantei a da dovadă de omenie și să vadă că acest tânăr chiar merită să fie pus in libertate.
A depus in fața unui complet, intr-o altă componență, și pentru că e bine să vadă și completul, prezintă originalul unei hotărâri judecătorești, a unui istoric de hotarare judecatoreasca care nu-i lipsește nimic, care are ștampile, semnaturi. Conform Codului d e procedura penala, față de sedinta din 19.05.2009, judecatorul avea datoria să se pronunte in 24 de ore și să inainteze tot in 24 de ore dosarul Tribunalului. Pe data de 20 mai dosarul trebuia să fie in fața Curtii de Apel
A scos, după 3 zile, această hotărâre, nu după 24 de ore, și a prezentat-
In opinia sa, nu este hotărârea care trebuie, care produce efectul in această caută, pentru că e prima. Dacă a dat o hotărâre in fals, aia completatoare, este o hotărâre care nu mai poate produce efecte decât produs de această hotarare. Prin adăugiri, prin modificare, este clar că incheierea care exista in dosar este dată, temporal vorbind, după momentul la care a făcut cererea sa.
Indiferent care ar fi aceasta, că este din 26 nu contează, hotararea care este la dosar și semnata de judecator, și este grav că s-a semnat, acea incheiere e clar că era după ce s-a modificat textul, este adăugat după ce a primit prima incheiere. Prin urmare, consideră că prima incheiere este cea pe care instanta trebuie să o aibă in vedere.
Solicita a se face aplicatia art.385 ind.15 pct.2 lit.c raportat la art.385 ind.9 pct.9 Cod procedura penala - in sensul că, hotararea trebuie motivată și, ca urmare, casarea incheierii și a fi trimisă cauza spre rejudecare.
Totodată, constatand că, față de incheierea anterioară, mentinerea masurii s-a făcut pe data de 18.03.2009, cele 160 de zile prevazute de art.160 lit.b sunt depășite și totodată, să se dispună punerea in libertate a inculpatului.
In instantele românești se sesizează tot felul de oameni, pentru orice fel de infractiune, chiar el a ajuns la cifra 9, i s-au inscenat 9 dosare penale pentru că are curajul să spună lucrurilor pe nume.
Tribunalul spune că s-a făcut o anchetă, doamna spune că, in data de 22 eliberat o copie din sistemul Ecris - după care toți știu că este conform cu originalul, neverificand dosarul cauzei. Apoi spune aceasta că, doamna i-a spus că trebuie să elibereze intotdeauna după ce verifică dosarul, dar ea nu s-a conformat.
De asemenea, mai spune doamna u, că nu si-a dat seama că hotararea nu este motivata. Nici nu avea cum să-si dea seama, dacă ea cuprindea toate componentele, practica, motivare si dispozitiv. Deci aceea era hotararea existentă in Ecris. In baza unei cereri pe care a formulat-o, a cerut-o in mod oficial, a făcut dovada cu cererea din 22, și a primit in mod oficial o incheiere. Aceasta este situația.
Apoi, - grefier de sedinta, spune: "a intocmit practicaua in data de 19.05.2009".
S-a pornit o anchetă internă, dar pe el nu-l interesează ancheta internă. infractori sunt in boxă și alții care se ocupă de tot felul de lucruri nepermise de lege sunt oameni respectabili. Nimeni, nici și nici el nu a inaintat nici o hârtie nicăieri, pentru că nu-l interesează asta, deocamdată îl interesează ca inculpatul să fie liber. In baza unei greșeli, el trebuie să stea in arest si astazi. Cineva a greșit, nu este singura greșeală, se putea intâmpla să nu semneze minuta și asta era un motiv de casare, sau orice alt viciu de procedura.
Cand a vazut incheierea, s-a dus la inculpat la penitenciar, si i-a spus că incheierea este nemotivată, era de casat, intre timp - cele 160 de zile trecuse, aflat la inchisoare a inceput să plângă și și-a făcut speranțe că va fi pus in libertate.
Luni, următoarea zi, vede o nouă incheiere. Se intreabă, ce ar putea să-i mai spună acestui om acum, să-i spună că se acoperă lucrul prin vorbe, să-i spună că el stă la pușcărie pentru că cineva a greșit și a vrut să acopere această greșeală. Nu se poate ca un om să pătimească pentru că alții au greșit.
Asupra speței mai noi, poate s-a invocat in fața Curtii de Apel, poate nu s-a invocat, desi nu are o motivare, din câte știe, este hotararea pronuntata impotriva României, in speța Tarău versus România - din februarie 2009 la CEDO, este speța legată de celebra interpretetare a pericolului concret pentru ordinea publica, și a spus clar, instantele românești nu s-au sinchisit să indice pericolul pentru ordinea publica - pentru că asta este principala critică pe care o aduce CEDO României.
Deși legislația a fost inițiată din 2003 - prin introducerea sintagmei "pericol concret pentru ordinea publica" - instantele nu arată ce inseamnă pericol concret, și a doua critică, este faptul că nu se indică probele din care rezultă acest pericol pentru ordinea publica, și interpretarea pericolului pentru ordinea publica este lăsată pe baza unor criterii generale, lăsate printr-o decizie dată cu recurs in interesul legii de catre instanta supremă.
Cu privire la masura arestarii preventive, consideră că s-a depasit orice temere, indiferent de situatia creată in dosar. De 1 an si 4 luni stă fără o utilitate concretă in arest. Solicită a i se face dreptate, consideră că s-a depășit orice termen rezonabil.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine că apărarea a urmat 3 criterii principale: o argumentație de procedura, neregularitatea procedurala a unei incheieri, ulterior, după cum susține apărarea, inlocuită cu o altă incheiere, pe fond - asupra subzistenței tezei privind pericolul pentru ordinea publică, că s-ar fi depășit durata rezolnabilă.
In ce priveste criteriul - pericol pentru ordinea publica - in general se fac trimiteri la jurisprudența CEDO. Siguranța publică - aprecierea atât din punct de vedere legislativ cât și a practicii judiciare - revine statelor naționale, iar Curtea de la Strasbourg nu se poate substitui instanțelor naționale.
In definiția criteriilor privind pericolul pentru ordinea publica, noțiunea de ordine publică a lăsat marja de apreciere pentru că, aceasta ține de foarte multe componente, componenta culturală, dezvoltare regională, in anumite judecăți de valoare ale societății respective.
Așa fiind, primul lucru care trebuie subliniat este că, ordinea publica și pericolul pentru ordinea publică - nici măcar Curtea de la Strasbourg nu poate spune că este la fel in toate statele. Aspectul pericolului pentru ordinea publică nu este o ordine uniformă, cea de trimitere la impunerea Curții Europene, care a sancționat, de regulă, faptul că s-au făcut trimiteri dezvoltate, argumentate la ceea ce s-a intâmplat atunci când s-a arestat o persoană. Deci practic, o critică pe procedură și nu pe fond.
Nu cunoaște motivarea acestei recente hotărâri la care se face trimitere, și nici nu a fost invocată, dar a făcut trimitere la linia in care a abordat Curtea Europeană. Din punctul său de vedere, pericolul pentru ordinea publică, in cazul concret se aplică și in cauză in ceea ce privește infractiunile de trafic de persoane sau de alte infractiuni cu componentă gravă, in viziunea legiuitorului și a practicii judiciare diferă de la un caz la altul, iar in România este apreciată ca fiind un pericol in mod normal, mai ales cuprinde agravanta că victimele traficului ar fi si persoane minore.
Aprecierea că, pentru existența pericolului pentru ordinea publică ar trebui probe separate de fondul cauzei este greșită, pentru că, intr-adevar este corect că nu se poate să se aprecieze că o persoană a comis o infractiune și este gravă fapta sa, fără a anihila prezumția de nevinovăție, pentru că poate afla dacă o persoană este vinovată sau nu - există o hotărâre definitivă. Dar cu acest raționament, atunci ar insemna ca nici o țară semnatara Convenției Europene, să nu cunoască măsura arestarii preventive, că pericolul pentru ordinea publica ar insemna că nu este nici la infractiuni de omor deosebit de grav, nici la atentat impotriva statului, cu precizarea că probele sunt cele care țin de fond, și nu știe dacă el este autorul sau dacă fapta intrunește elementele constitutive sau nu, modalitate de judecare a fondului, și atunci intră intr-un cerc vicios, ceea ce, aprioric, n-ar mai trebui să se ia masura preventivă.
unei persoane derivă din mentalitatea pe care o expune atunci când acționează intr-o anumită manieră.
Este adevarat că această acțiune este stabilită odata cu fondul, ca fiind certă și reală, dar interesează proiecția personalității prin modul de manifestare, și atunci avand doctrina de procedură penală in acest compromis, că arestarea preventivă este o intruziune in libertatea persoanei justificată atunci când faptele sunt de o asemenea gravitate și șochează opinia publică, societatea civilă, creând un sentiment de insecuritate a cercetării persoanei in stare de libertate.
Așa cum a spus Inalta C de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii, că nu a explicitat ce inseamnă pericolul pentru ordinea publică, in argumentație - in mod normal se observă că in multe sisteme de drept nu este disociată natura și gravitatea infractiunii judecate, de măsura preventivă luată in considerare, pericolul, agentul - adică persoana judecată. Fapta califică agentul.
Probele separate privind pericolul pentru ordinea publică, au fost sugerate chiar in jurisprudența CEDO.
Solicită a se constata că, aprecierile anterioare ale instanțelor anterioare care s-au pronunțat, regăsește in speță existența pericolului pentru ordinea publică cu referire la circumstanțele faptei și la persoana făptuitorului sunt fondate, și pe aceste criterii au adoptat o soluție corectă in ceea ce privește verificarea măsurilor preventive. Și in dreptul românesc și in jurisprudența CEDO - durata rezonabilă nu este fixă, a fost intotdeauna subliniat că ține de particularitățile speței.
Apreciază, cel putin la momentul de față, că nu s-a atins o durată nerezonabilă, dar trebuie intr-adevar apreciat dacă această durată este justificată de particularitatea speței.
Nu s-a formulat de catre apărare critici, că această durată este datorată instanțelor in proceduri sau martorilor care refuză să vină. S-a invocat pur si simplu că a trecut 1 an si 4 luni, in absența altor criterii care să presupună prelungirea chiar a duratei - imputabilă altor persoane, consideră că această susținere, că durata nerezonabilă este nefondată in cazul in care intr-adevar ține de numărul persoanelor implicate, a cercetarii judecatoresti mai lungă.
In ceea ce priveste această situatie, cu privire la existența a două incheieri, care trimite cauza spre rejudecare, a lecturat aceste incheieri, aparența de fapt și de drept este aceea că există o incheiere care este la dosar, și că personalul auxiliar a preluat din sistemul Ecris.
Intr-adevar există o mențiune "conform cu originalul", are acum a da intâietate ideii că, personalul auxiliar a aplicat in mod greșit o mențiune conform cu originalul, preluând un document din sistemul informatic, și că acel document este unul informatic, ori cel final - așa cum susține apărarea, sau ideea că acea incheiere nu era varianta finală, și că cea finală este cea din dosarul Tribunalului. Dar strict procedural, care ar fi sancțiunea? S-a spus așa: că varianta finală din calculator, pe care au primit-o dumnealor la cerere, prin faptul că s-a aplicat o ștampilă conform cu originalul de către funcționar, că trecuse deja un termen de 3 zile in care automat instanța realizează o incheiere formal, legală, și aceea o arată ca fiind cea corectă.
Deci, durata și faptul că a fost aplicată aceeași ștampilă, și că in mod logic incheierea aflată la dosarul de fond este cea completată și făcută ulterior, din punct de vedere al legii, așa cum este și acel recurs, intotdeauna la mentinere și la prelungire se intocmește obligatoriu minuta.
Hotărârea reală și finală de luat in seamă in calea de atac, este hotărârea prezentată de apărare, in varianta inițială, cea cu ștampila. Sancțiunea ar fi trimiterea cauzei in rejudecare pentru că nu este motivată, sau ar mai considera varianta - cealaltă incheiere, ca fiind bine argumentată.
La nivel de principiu, aparența de drept și de fapt este aceea că este o incheiere intocmită provizoriu in programul Ecris, nu există contraziceri până la o eventuală cercetare mai aprofundată, și că acest program Ecris - de scoatere a unor incheieri din programul Ecris fără consultarea dosarului - este riscantă și arată vulnerabilitatea sistemului informatic.
In acest conditii, dacă admite, și instanța de fond va lua in calcul incheierea aflată la dosar, contestată de apărare, a se respinge criticile pe fond, argumentate, dezvoltate, nu este incălcat termenul rezonabil și că gradul de pericol social pentru ordinea publica ține de particularitățile dosarului și in acest dosar ele există - aceste elemente care subliniază această teză de la art.148 lit.f Cod procedura penala.
Dacă instanța va lua in considerare incheierea prezentată de apărare, pentru că a prezentat o aparență de fapt și de drept, are ștampilă, este scoasă din sistemul informatic, care teoretic ar trebui să corespundă incheierii din dosar, soluția nu ar fi neapărat trimiterea in rejudecare, pentru că judecatorul nu a respectat termenul de motivare, sanctiunea nu este absolută decat in fața instantei de recurs.
Solicita a se avea in vedere si punctul acesta de vedere, că ea poate fi primită la modul de reglementare a masurii preventive - cu concursul instanței - de catre Codul d e procedura penala actual, poate fi văzută ca suficient motivată. Există sisteme de drept in care nu e obligatoriu o motivare foarte largă. Până la modificarile din 2006 - măsura preventivă era prelungită la 30 de zile, se mergea pe prelungiri. La fiecare prelungire era obligatoriu și implicit insemna, practic, o nouă arestare sau, practic, a relua cu 30 de zile arestarea inițială.
In sistemul actual legea vorbește de verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii, și mentinerea ei dacă nu s-au schimbat temeiurile și nu au apărut situații noi, ceea ce inseamnă că, toți participanții la actul de justiție, apărare, acuzare, instanță au acest cod, nu se poate discuta corectitudinea principială a legiuitorului, ci tehnică, că măsura preventivă este una liniară.
A se observa că nu mai folosește mentiunea "prelungește", ci judecătorul, instanța este obligată ca la 60 de zile să verifice legalitatea si temeinicia dacă s-au schimbat sau au apărut lucruri noi, ceea ce inseamnă că in viziunea legiuitorului măsura preventivă astfel reglementată este copiată din sistemul francez - care permite durate si mai lungi. Judecatorul poate să constate, când se exprimă printr-o incheiere, că nu s-au modifcat temeiurile sau că temeiurile avute in vedere inițial subzistă, și atât.
Dispozitivul este la fel in ambele incheieri, se poate observa că această critică pe nemotivare nu poate fi primită cu aceleași cerințe de rigurozitate ca o hotărâre pe fond, pentru că e un considerent pe măsură preventivă, ori Codul d e procedura penala actual - atunci când vorbește de aceste măsuri, se pronunță in felul urmator, verifică la 60 de zile legalitatea si temeinicia măsurii, ceea ce inseamnă că el nu trebuie să descopere noi temeiuri sau să le reia, să-și reargumenteze pozitia care de fapt eai nstanțelor anterioare, ci să constate dacă temeiurile acelea avute in vedere au suferit ele in mod obiectiv o modificare, și prin trecerea timpului.
In aceste conditii, solicită a se observa, luând in calcul chiar incheierea avută in vedere de apărare, caracterul lacunar sau insuficient al motivării nu poate fi primit, este punctul său de vedere, pentru că, a se vedea prin comparație cum era codul penal anterior - care formulează prelungiri, se vorbește doar de mentinere si verificarea legalitatii si temeiniciei. Instantele nu sunt obligate la fiecare termen să reia și să facă o argumentație dezvoltată.
Solicita a fi primite concluziile sale și sigur că instanța va decide asupra recursului, potrivit art.385 ind.15 Cod procedura penala respingerea pe fond.
Avocat sustine că, hotărârile se motivează, se vorbeste de sistemul Ecris - care cuprinde toate hotararile unei instanțe, dar care, atunci cand se intră in programul Ecris se pot face modificari, inlocuiri. S-a vorbit despre durata rezonabilă. In această cauza există un singur inculpat, 4-5 parti vatamate, nu vede de unde rezultă un grup organizat. Dosarul, unde sunt 52 de parti vatamate, dupa 8 luni de zile inculpatul a fost pus in libertate. Dosarul care il priveste pe inculpatul - chiar și in situatia in care acesta a evadat, a fost pus in libertate. Dosarul clanului, de asemenea si aceștia au fost pusi in libertate in 9 luni de zile. Dosarul - au stat 1 an si 2 luni in arest, dupa care au fost pusi in libertate - pentru crimă organizată. Toate acestea sunt spețe in care Curtea de Apel I i-a pus in libertate.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine că este nevinovat, s-a făcut o greșeală, solicită să fie judecat in stare de libertate, să se facă dreptate, de 1 an si 4 luni sta arestat.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 10 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul - s-a dispus:
"Respinge, ca neîntemeiate, cererile formulate, prin apărător, de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 23.07.1977 în localitatea Podu-, jud. I, în prezent deținut în Penitenciarul Iași privind revocarea măsurii arestului preventiv și, respectiv, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza disp. art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. b alin.1 Cod pr. pen. constată ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza disp. art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive față de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 23.07.1977 în localitatea Podu, jud. I, cu domiciliul în orașul Podu-,-, jud. I, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Iași ".
Instanța de fond a reținut:
"Potrivit dispozițiilor art.160 alin. 2 Cod procedură penală, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Dar, potrivit art.160 alin. 2 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În cauza de față, analizând întreg materialul probator administrat în ambele faze procesuale se constată că temeiurile inițiale ale arestării preventive impuse de judecătorul care a soluționat propunerea de arestare preventivă la data de 06.03.2008, nu au încetat ci dimpotrivă acestea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, în continuare materialul probator administrat (declarațiile părților vătămate, (fostă ) și, cu procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere pe bază de fotografii judiciare, declarațiile martorilor, catrinar, Ciuștea și, procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală la data de 13.02.2008 cu ocazia analizei operațiunilor de transfer de bani prin sistemul și copiile înscrisurilor "ridicare de numerar", precum și copiile formularelor, procesul-verbal de percheziție domiciliară din 05.03.2008, raportul de constatare tehnică-științifică nr. - din 05.03.2008, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate, declarațiile date de martorii și Ciuștea în faza cercetării judecătorești) relevă suficiente indicii temeinice care să justifice bănuiala legitimă că inculpatul ar fi comis faptele prevăzute de legea penală pentru care a fost trimis în judecată.
În ceea ce privește pericolul concret pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, tribunalul constată că acesta este și în acest moment unul actual și concret și rezultă din următoarele date, extrase din mijloacele de probă mai sus arătate: a) gravitatea deosebită a faptelor bănuit că ar fi fost comise de acesta; b) natura și importanța deosebită a valorilor sociale pretins lezate; c) modalitatea și mijloacele concrete în care se presupune că ar fi fost desfășurate activitățile infracționale; d) încercările inculpatului, indirecte, de zădărnicire a aflării adevărului, respectiv de influențarea a unor părți vătămate și a unor martori; e) persistența infracțională a inculpatului, în privința căruia se conturează o stare de recidivă mare postexecutorie; f) din amploarea și caracterul transnațional al activităților infracționale pretins comise; g) din atitudinea procesuală adoptată de inculpat; h) de sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în societate săvârșirea faptelor de genul celor presupus comise de către inculpat.
Este adevărat că gravitatea presupuselor fapte nu justifică menținerea arestării preventive decât o perioadă scurtă de timp, dar în prezenta cauză sunt și alte elemente care impun arestarea preventivă și anume: sunt date că inculpatul ar încerca să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate sau a unor martori, că ar exercita presiuni asupra părților vătămate ori că va încerca să realizeze o înțelege frauduloasă cu aceleași părți (a se vedea conținutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, depoziția martorei, procesul-verbal aflat la fila 435 dosar urmărire penală - vol.I, declarația părții vătămate -, elemente care s-au constituit într-un temei nou care justifică menținerea măsurii arestării preventive.
Față de cele sus redate, instanța reține că temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv a inculpatului există și în prezent și că, mai mult, a apărut și un temei nou care justifică menținerea măsurii preventive.
Față de acestea, instanța constată neîntemeiată cererea inculpatului de înlocuire a arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara precum și cererea de revocare a măsurii arestării preventive și având în vedere că este îndeplinită cerința prevăzută de art.160 alin.3 Cod procedură penală, urmează a face aplicarea acestui text de lege.
Față de cererea cerere formulată de către apărătorul inculpatului privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea de "trafic de minori" prevăzută de art. 13 alin.1, 2, 3 din Legea nr.678/2001 în infracțiunea de "trafic de minori" prevăzută art. 13 alin. 1 și 2 din același act normativ și prorogarea discutării acesteia la următorul termen pentru când va depune și precizări în scris".
Inculpatul a recurat în termen legal încheierea de ședință din 19 mai 2009 prin care a fost menținută măsura arestării preventive (aspect menționat expres în cererea de recurs formulată prin avocat la 20 mai 2009, cât și în cererile formular completate de inculpat prin avocat și cea formulată din Penitenciar.
În fața instanței de recurs s-a atașat dosarul Tribunalului Iași în care s- pronunțat încheierea recurată.
Înainte de a se trece la dezbaterea recursului inculpatului, apărătorul (avocatul) acestuia invocă instanței faptul că, la termenul din 19 mai 2009, s-au pronunțat două încheieri cu conținut diferit: una specifică în concluziile procurorului că acesta "solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea" și în partea expozitivă se menționează doar aspecte privind o cerere de schimbare a încadrării juridice și nu asupra măsurii preventive; iar cealaltă specifică în concluziile procurorului că aceasta "solicită respingerea cererii privind înlocuirea măsurii preventive și în partea expozitivă motivarea este simplă cuprinde și aspecte vizând măsura arestării preventive.
În susținerea celor invocate se depun la dosar înscrisuri: cele 2 copii certificate conform cu originalul ale încheierii din 19 mai 2009, cererile formulate de inculpat prin avocat pentru eliberarea înscrisurilor, se prezintă instanței în original "copia certificată a încheierii de ședință eliberate avocatului" și se solicită instanței de recurs a se depune relații la Tribunalul Iași privind cele 2 înscrisuri cu conținut diferit.
Instanța de recurs admite proba solicitată - se depun la dosar de către Tribunalul Iași relațiile solicitate - urmare a verificărilor efectuate.
Avocatul inculpatului solicită a se constata că încheierea Tribunalului Iași pe care înțelege să o recureze și care i-a fost eliberată în copie anterior celeilalte încheieri semnate de judecător - nu cuprinde motivarea măsurii arestării preventive și trebuie casată iar inculpatul să fie pus de îndată în libertate.
Instanța de control judiciar a analizat legalitatea și temeinicia încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Iași la data de 19 mai 2005, cea aflată în dosarul Tribunalului Iași - nr- și semnată de judecător - întrucât aceasta constituie actul procedural legal și generator de consecințe juridice, opozabil.
Cele 2 copii prezentate de domnul avocat, ambele vizate conform originalului și cu conținut diferit, nu pot constitui obiect al prezentei judecăți pentru următoarele considerente:
- aspectele invocate de apărare cu privire la diferențele de conținut constatate pot constitui obiect al unor verificări și urmare a unor eventuale sesizări - și nu pot fi incluse în obiectul prezentei dezbateri;
- pentru instanță, încheierea de ședință ce urmează a fi verificată este cea existentă în dosarul tribunalului recurată de judecător, încheierea pronunțată la data de 19 mai 2009 ce a vizat măsura arestării preventive a inculpatului, încheiere pe care și inculpatul personal și prin avocat a înțeles aor ecura la data de 20 mai 2009, respectiv 21 mai 2009.
În consecință, instanța urmează a analiza pe fond conținutul încheierii de ședință recurate sub aspectul dispozițiilor art. 160 ind. b alin. 2 Cod procedură penală - al temeiurilor ce au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Astfel, în mod temeinic s-au evaluat probele administrate până la acest moment procesual, probe ce au fost raportate la pericolul social concret pe care l-ar putea prezenta inculpatul lăsat în liberate.
Din analiza acestora s-au conturat fapte de o gravitate deosebită prin modalitățile și împrejurările săvârșirii (rezultate probator), prin valoarea socială pretins a fi lezată de actele materiale desfășurate de inculpat, de acțiunile ulterioare ale acestuia - de a împiedica, zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea unor părți vătămate și martori, de atitudinea procesuală a inculpatului conturată la acest moment procesual ce denotă și o persistență infracțională (faptele pentru care este judecat se raportează la o perioadă de recidivă postexecutorie).
În aprecierea temeiurilor măsurii arestării preventive, instanța de fond a făcut mențiuni exprese asupra probelor ce au concretizat pericolul social concret reținut, astfel încât nu subzistă motivul invocat de recurent prin avocat de nerespectare a dispozițiilor CEDO (invocând cauza Tarău/România ) în sensul neindicării concrete a probelor ce au conturat pericolul.
În același sens, durata "rezonabilă" a măsurii arestării preventive - criticată de recurent prin perioada arestării sale preventive - nu este depășită, întrucât această durată a fost considerată atât raportat la normale procedurale interne referitoare la justificarea temeiurilor menținerii acestei măsuri, cât și la normele CEDO, care impun motivarea "in concreto" a probelor ce au justificat menținerea măsurii preventive.
Aceste măsuri au fost respectate de instanța de fond care, apreciind și interpretând probele "in concreto" menționate a constatat că temeiurile luării măsurii arestării preventive asupra inculpatului subzistă și în acest moment procesual și nu s-au modificat sau schimbat încât să justifice judecarea inculpatului în stare de libertate, ci, dimpotrivă, s-au expus probele administrate ce au conturat un nou temei ce justificat impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Prin prisma considerentelor prezentate, instanța de control judiciar constată că probele administrate până la acest moment procesual, raportat la infracțiunile pentru care se află în curs de judecată inculpatul (trafic de minori - Legea 678/2001 art. 13 alin. 1, 2, 3) demonstrează că temeiurile luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat și impun menținerea acestei măsuri.
Motivele de recurs formulate de inculpatul prin argumentele expuse anterior nu sunt fondate probator, încheierea de ședință recurată este temeinică și legală.
În baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat recursul.
Urmează a fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
03.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Elena Scriminți, Mihaela Chirilă
